joi, 19 noiembrie 2015

Soarecii de hypermarket, soarecii de Kaufland

Intentionasem la un moment dat sa scriu cate ceva din experienta mea de cumparatoare de supermaket/hypermarket, de unde si ce cumpar de obicei, ce mi se pare fain si ce nu. Bine, intr-un context mai vesel, pe fundal de muzica misto, asa cum se difuzeaza la Kaufland, de exemplu. Iata ca ma simt nevoita sa o fac in alt context :). Nu-i bai. De fapt, e destul de aiurea sa povestesc despre asta pe blogul meu de mancare, dar alt spatiu online nu am si vreau sa ramana informatia intr-un colt de internet.

Sambata dimineata, 14 noiembrie, am fost la Kaufland pentru cumparaturile de final de saptamana. Ca de obicei. Cantaream niste legume si aud, intamplator, o discutie intre doi angajati, in spatele meu. Unul ii spunea celuilalt sa fie mai atent, sau asa ceva, asa ca intorc si eu capul sa vad la ce. Sa fiu si io mai atenta :). Vad niste borcane de ceva zacusca cu ciuperci, spatiu gol pe raft si bilute negre, undeva mai in spate pe raft. Mno, ia uite, shit, zic io in gandul meu. Fix asa, excremente de soarec. Soc, groaza, da-o naibii de treaba. Zic, poate mi se pare, ca, na, eu sunt mioapa. Eram cu lista, ca de obicei, colegu' ma tot intreba ce scrie pe lista. In fine, ma duc la zona de boabe - linte, fasole, naut. Pungi sparte, aruncate aiurea pe rafturi si bilute negre. Shit & fuck. Eu nu sunt neaparat sensibila, dar incepuse sa mi se faca un soi de greata, asa. In orice caz, eram descumpanita. Mergem mai departe, colegu' tot insista sa tai chestii de pe lista. Bine, hai. Eu, fiind suficient de cretina, ii tot zic, ai vazut, e asa cum pare? Da. Am inceput sa ma uit pe jos, pe unde calc. Erau bilute inclusiv la zona de detergenti, pe sub rafturi, pe langa rafturi. Cred ca sunt si azi, la ora la care eu tastez acest text :). Pe mine nu ma intereseaza cate sunt, pe mine, ca si clienta, ma intereseaza ca ele exista. Degeaba dai cu mopu' alene printre rafturi. Btw, nu stiu cine a invenatat mopu' ala clasic, cu multe ate, mie mi se pare o porcarie. Habar nu am ce e printre produse, printre cele asezate in spate pe rafturi, ca ei pe acolo se misca. Nici nu mai vreau sa stiu. Am finalizat cumparaturile, am ajuns acasa, am spalat, ca de obicei, tot ce era de spalat inainte de depozitare si cam asta a fost. Chestia cu spalatul ambalajelor nu e vreo culme a igienei, e un minim pe care-l poate face oricine. Poate sunt persoane care se grabesc si n-o mai fac.

Am scris pe Facebook despre chestia asta si mi-a raspuns Andreea de la Kaufland. Nu stiu cine e Andreea, dar mi-a raspuns. Puteti citi tot ce s-a scris aici.

Marti am fost din nou la Kaufland. Bilutele erau cam tot pe acolo, am trecut pe la zonele cu pricina. Produsele pareau un pic mai randuite. Doar la fasole n-au prea reusit. Poze aleg sa nu postez aici, ca ar fi un pic prea mult pentru spatiul asta dragut :). In rest, la fel, pungi sparte, boabe imprastiate. Stiti, daca ti se caca soarecii pe raft, pe marfa, pa langa marfa, un minim pe care-l poti face e sa stergi raftul in intregime. Asta probabil ca presupune sa dai jos toate produsele. E complicat, intr-adevar. Pe de alta parte, te poti gandi ca ei oricum fac mizerie in continuare si n-are rost.

Aseara imi raspunde pe Facebook Andreea, spune ca s-a facut deratizare. Trec azi pe la magazin. Lume destul de multa. Imediat cum intri, pe stanga, o doamna parea ca sterge rafturile alea pe care stau conserve de fructe sau ce sunt. Multe bilute pe jos, langa raft, foarte multe, o gramajoara :). Altfel, da, pare ca se face ceva. Pe la zona de ulei parea ca s-au implicat mai vizibil :). La fasole, insa, tot n-au reusit :))). Nu am fost neaparat teribil de atenta, toate astea se pot vedea din mers, daca stii pe unde sa te uiti.

Acuma, sa lasam la o parte gluma, zic. Cumparam de la Kaufland de multi ani, nu mai stiu de cand, exact. Pentru ca e la nici 10 minute de mine si pentru ca le au pe toate, adica am de unde sa aleg. Sunt lucruri pe care le cumpar de la Billa si Penny, dar destul de putine. E si un Profi, unde am impresia ca nu gasesc nimic din ce am eu nevoie, in afara de ciocolata si chips-uri. O data pe luna ajung la Auchan. Eu nu am sesizat aspectu' cu soarecii pana acum. Eu pot sa-mi asum ca sunt o cretina deosebita. Pentru ca realmente nu m-am uitat nici pe jos, nici pe rafturi sau altundeva, sa vad daca e rahat de soareci sau mai stiu eu ce. Pentru ca pur si simplu nu obisnuiesc sa cumpar borcane de zacusca sau alte produse din zona respectiva. Am auzit povesti, imi pot imagina ca sunt soareci in magazine, in spate, cum ar veni. La ei, nu-mi dau seama la ce s-a ajuns. In mod paradoxal, nu am avut probleme cu produsele cumparate. Am cumparat de la acest magazin cam toate bazicele, cu niste exceptii. Legume, fructe, carne, lactate, dulciuri, detergenti, cosmetice mai putin. Spre deosebire de supermarket-urile din zona, la ei legumele si fructele sunt in regula cam de fiecare data. In sensul ca nu vezi ce se poate vedea la Billa, de exemplu. Si, de regula, parea ordine in magazin. Eu, cand mergeam, mergeam de obicei cu lista si ma duceam fix la produsele de care aveam nevoie, mai mult grabita. Nu am apucat sa ma vad cu vreun soarec. Daca cititi conversatia de pe Facebook, o sa vedeti ca o prietena chiar a lasat unul in viata :). Doamnele de la vitrina asistata sunt ok, oamenii de la casa sunt ok. Fetele, ca sunt mai mult fete, sunt de treaba. Nu prea stiu ce sa mai zic, ca mi-e cam lehamite de subiect. Si, na, tre' sa ma reorganizez cu cumparaturile :). Acuma, habar n-am ce fac ei in continuare, da' lumea o sa tot cumpere, mai ales ca vin sarbatorile. Eu le doresc succes. Soarecii sunt si ei ca Bruce Willis, mor greu spre deloc :). Asta daca i-ai scapat de sub control. Daca nu-ti iei masuri, zilnic. Nu ma pricep, ma gandesc doar la cat e spatiul ala de mare, la ce urme am vazut si la ce facilitati au soarecii acolo. Mno, ideea e ca tre' sa fim muuuuult mai atenti decat suntem de unde cumparam, si nu doar la etichete. Si gata cu povestea, larevederepa, pana una, alta. Posibil ca o sa mai trec pe la Kaufland. De principiu, pentru actualizari :). Tre' sa tineti cont ca am scris textu' asta destul de relaxata fiind si suficient de amuzata-detasata.

Ceea ce va rog este sa distribuiti acest text, in scop pur informativ. Desigur, daca vi se pare util. 

vineri, 13 februarie 2015

Biscuiti de secara cu samburi de floarea soarelui

Intr-o duminica, am facut 3 feluri de biscuiti, printre care si astia. Ideea era sa fie pentru toata saptamana, dar n-au tinut. Au fost cantitati mici, ce-i drept, trei tavi de aragaz in total, ca de proba. Fiind eu iresponsabila, o sa scriu aici retetele, chiar daca-s numa' dupa test, cum ar veni. Altfel, s-ar putea sa nu la mai gasesc prin caiete si tot felu' de hartiute si ar fi pacat. 
 
Pentru aluat, aveti nevoie de: 160 g de faina de secara, 83 g de unt rece, 30 g zahar brut pudra - asta e, 40 g apa rece, praf de sare. Pentru crusta de samburi, va trebuie, desigur, samburi de floarea soarelui, albus de ou si zahar brut. Se "faramiteaza" faina amestecata cu zaharul si sarea cu untul, se adauga apa si se aduna aluatul in bila, fara a-l framanta/masacra. Ca sa-mi fie mai lejer, eu il intind in faza asta intre doua folii de plastic ca pentru decupat si-l las la frigider, pe o tava, de la 30 de minute in sus. Inainte de a decupa biscuitii, se pensuleaza aluatul astfel intins cu albus batut usor, se presara zahar si apoi urmeaza samburii, presarati uniform peste aluat. Dupa asta, mergeti cu sucitorul usor (!) peste samburi, ca sa se infiga cat de cat in aluat. Nu trebuie apasat cu zel, ca nu-i cazul sa rupa aluatul, doar sa stea bine infipti acolo. Am mai pensulat o tura cu albus peste samburi si, din nou, am presarat cu zahar. Biscuitii i-am taiat pur si simplu cu un cutit bine ascutit, n-am reusit sa decupez cu forme din cauza stratului de samburi. Se desprind (destul de usor) de pe folie cu lama unui cutit si se pun in tava, pe hartie de copt, cu partea cu samburi la tava. Eu am presarat ceva zahar si pe hartia de copt, nu prea-mi dau seama care-i metoda cea mai buna sau zaharul cel mai potrivit pentru o crusta teribila. E grozav zaharul asta fin cu iz de caramel, dar e lipicios si umed si mai greu de imprastiat uniform. Biscuitii ii puteti pune pentru inceput undeva mai jos in aragaz, pentru caramelizare, dupa aceea la alt etaj, mai sus. Nah, asa merge la cuptorul meu, i-am si intins destul de subtire, ca vroiam un biscuite subtire si crocant. Initial, au stat la 180, la mijloc,  apoi la 160 - 170, la ultimul etaj. In acelasi registru de iresponsabilitate (vai!), nu stiu sa va zic cat au stat la copt. Putin, oricum.
 
 
 
Banui ca se intelege care-s biscuitii din reteta. Poza era fara soare, ce sa-i faci. In realitate, aratau mult mai bine. Cred ca merge si varianta sarata la genul asta de biscuiti, cu mix de seminte, chestii. Astia de i-am facut nu-s dulci, asa ca adaptati cum va place, dar nu schimbati zaharul din aluat :), nu, nu, deloc. Cu crusta faceti teste si ziceti-mi si mie ce si cum. Am copt si cu samburii in sus, dar nu mi-au placut in mod deosebit. Sunt ok, dar crusta caramelizata e toata chestia.
 
Off-topicul zilei: am vazut tot felul de baieti cu ursuleti de plus in brate si flori pentru gagicile lor. Ce oameni sa fie si fetele alea, sa nu prefere si ele o bucata de slanina. Sau un buchet de patrunjel. Ziua cu chiloti de poliester si dantela merge bine cu ursuletii de plus, nu-i asa :).

vineri, 2 ianuarie 2015

Ce an o sa mai fie si asta. Mi-am arcuit la maxim spranceana dreapta, fix in dimineata de 1, si ma-ntreb cat de obosita o sa fie spranceana asta pana la final. Sper sa nu cada. Sa aveti un an special si multam fain de vizite. Incet, incet, ma (re)apuc :).