luni, 25 februarie 2013

Rulouri cu urda si spanac

In mare graba am facut rulourile astea, am zis sa nu sar si luna asta peste reteta de la Bucatar Curajos. Au iesit bune, chiar daca eu nu-s foarte prietenoasa cu urda. N-am urmat intocmai reteta Angelei, vedeti la ea ce si cum, am adaptat la ce aveam in frigider si la gustul meu, ca mai mult eu mananac paste in casa. Pentru aluat am folosit 200 g de faina, 2 oua mari si un praf de sare. Am lasat aluatul la odihna o ora si l-am intins la masina de paste. Umplutura am facut-o din 400 g de urda (romaneasca, de la Oly, mult mai buna decat credeam eu), 100 g de cascaval, 130 g de spanac congelat, 1 ou, o ceapa, 2 catei de usturoi dati pe razatoare. Ceapa tocata mic am calit-o in unt si putin ulei pana s-a inmuiat bine de tot, dupa care am adaugat spanacul si le-am lasat sa lege o tzar' de prietenie in tigaie. Am amestecat toate ingredientele, am umplut si am rulat. Pam pam. Am fiert rulourile astea invelite mai intai in folie de plastic, stransa bine la capete si-n folie de aluminiu, nu stiu daca sa fi fost esentiala asta de aluminiu. Cred ca merge si numai in plastic. Mi s-a parut oarecum mai practic decat cu prosopu'. Mno, si cam asta e, dupa ce s-au fiert (cam 10-15 minute le-am tinut la clocotit) le-am taiat in bucati (mini rulouri) si le-am plasat intr-o tava unsa cu unt, am turnat niste sos de rosii peste ca m-am gandit ca or fi prea seci altfel si am presarat ceva cascaval pe deasupra. 




Daca vreti sa faceti ceva de genul asta, merge sa puneti rulourile direct la copt in sos de rosii, nu mai trebuie fierte in prealabil. Eu mai fac ceva de genul asta, insa cu branza de burduf si spanac sau urzici si cu foi de lasagna de casa.

vineri, 22 februarie 2013

Clatite cu malai

Ideea e de pe blogul bucatareselor vesele, am adaptat la reteta pe care o folosesc eu. Practic, n-am facut decat sa folosesc jumatate faina alba, jumatate malai. Astea cu malai mi se par mai bune, au o chestie. O fi de la malai :). 




In afara de clatite, zic sa va zic si de niste porc ce l-am facut uichendu' trecut. Ca nu-i cu bataie de cap si merge, din cand in cand. Am luat niste spata, am feliat-o asa cam la 1cm de groasa, am presarat-o cu faina si am pus-o la rumenit pe ambele parti, sa faca o tzar' de crusta. Am dat-o la o parte si in locu' ei am trantit in oala niste ceapa, morcov si pastarnac, taiate in bucati mari. Le-am calit nitel, sa capete luciu s-apoi am cladit carnea pe patul asta de legume. Am mai adaugat si ceva ardei, vin, apa (lichidul sa fie pana la nivelul carnii), catei de usturoi intregi si am dat la cuptor, initial acoperita oala cu folie de aluminiu, apoi cu "capac" de hartie de copt. Normal ca am mai umblat pe acolo pe parcurs, sa gust, sa le mai intoc, d-astea. Ideea e sa stea la cuptor pana e moale bine carnea si se formeaza si ceva sos. Ah, am pus si ceva carnat afumat de vita si oaie si coaste afumate de la Mihai. O fost bunaciune, io mi-am facut mamaliga fiarta-n lapte pa langa si am mai luat cu muraturile ce le-am pus in toamana, adica prune, in special. Si mere, struguri, ceapa. Deosebit de bune, m-au inspirat niste unguri ce vand muraturi mistoace in fata la Kaufland. Daca treceti pe acolo, luati de la ei, ca sunt bune de tot. Asta e chestiunea de porc. 



Astea sunt bonus, ca sa oripilez mai tare sufletele sensibile. 


Ca sa incheiem ceva mai delicat, ma repet partial cu un trio cofetaresc, cofetarit de mine personal, tot uichendul trecut. Desigur, din alt unghi. 



Mi-au placut mult prajiturile astea. In ecler m-am repetat cu crema de ciocolata alba de la tarta, doar ca ciocolata avea cocos. Am pus si felii de banane si caramel. Asta e, am si eu obsesia mea. In tarta e un fel de gem de capsuni (congelate) si mere, cu zahar din ala gelifiant, pe care l-am descoperit in dulap si am zis ca e pacat sa nu-l utilizez. Foarte buna combinatia de capsuni si mere. Si cam atat, sa vedem ce mai incropim uichendu' asta. O sa fie bine, o sa fie paine! Asa zicea un fost coleg simpatic intr-o buna vreme. Acuma, la mine chiar o sa fie paine :). 

miercuri, 20 februarie 2013

Negresa

Luna asta am facut negresa pentru Bucatar curajos, dupa reteta Ioanei. Eu n-am facut-o fix ca la reteta, am schimbat pe ici, pe colo, ca sa manance toata lumea. Unora nu le place menta. In loc de menta, i-am dat aroma de rom. Am folosit: 150 g ciocolata, 100 g zahar brut, 150 g faina, 1/2 lg-ta praf de copt, 150 g unt, 2 oua, 3 linguri de lapte, esenta de rom. Am topit untul cu ciocolata si am lasat la racit. Intre timp, am batut ouale cu zaharul. Am amestecat ouale batute cu ciocolata, am adaugat faina cu praful de copt si esenta de rom. Am copt la 180 de grade, cam jumatate de ora. N-am mai facut sos de ciocolata, am avut frisca si sos caramel. 






miercuri, 13 februarie 2013

Strudel cu mere

Am intins si eu foaia, pana la urma, cum se face, pe masai (fata de masa) infainat, ca la buna acasa. Am mai avut o tentativa sau doua, dar n-am avut rabdare sa se hodineasca aluatul si nu l-am putut intinde cum trebuie. Acum l-am lasat o ora, s-a intins fain de tot.

Pentru aluat am folosit: 330 g faina (ungureasca, de 550), 3 lg-uri ulei, 1 galbenus, 200 ml apa, 1 lg-ta otet, un praf de sare. Pentru umplutura, sa aveti 1 kil, 1 kil si 200 de mere, cantarite dupa ce or fost curatate. Eu am avut si ceva stafide pe langa. Am avut un aluat molcut, pe care l-am framantat vreo 10 minute, pentru un rezultat cat mai misto. Eu am obiceiul sa-l trec dintr-o mana intr-alta, devine fin si se lucreaza usor cu el. Cum spuneam, l-am lasat sa stea o ora la temperatura camerei, uns cu ulei, in vas acoperit. Dupa aia l-am impartit in 2 bucati. Am intins mai intai cu sucitorul foaia, apoi am tras bland de ea pana o devenit transparenta, stiti voi cum se face. Cand n-o mai mers s-o intind, am stropit-o cu ulei, am taiat marginile, am pus umplutura si am rulat, cu ajutorul masaiului. Merele taiate in bucati nu prea mari le-am calit cu zahar brun si unt, scortisoara, rom, cat sa ramana intregi. Am adaugat si o lingurita de amidon la sfarsit. Am copt la foc mare bucatile de strudel pensulate cu albus, pana s-o rumenit foaia. Aluatul l-am brevetat deja, imi place mie sa fac altfel cam de fiecare data, dar la asta chiar n-am ce sa schimb. 






Ceva ce nu mai mancasem de mult, paine la cuptor frecata cu usturoi. Am uns-o cu unt in prealabil. Excelenta. 

duminică, 10 februarie 2013

De week-end

In alta ordine de idei, la final de saptamana am obiceiul sa golesc frigiderul, adica sa adun ce-i pe cale sa expire si sa incropesc cate ceva. Mi-ar placea sa fiu un om organizat, sa-mi planific ingredientele si mesele saptamanal. De cele mai multe ori, ma orientez dupa pofte, dupa chef, dupa ce mai vad prin rafturile magazinelor. 

Am avut destul de multa branza ce trebuia consumata, am facut o placinta cu aluat dospit, cu branza de burduf, telemea de vaca si branza dulce cu smanatana; plus niste cascaval afumat. Am pus rondele de ceapa si felii de cartofi deasupra.




O iesit faina, nu stiu daca mai faina decat cea de saptamana trecuta, aia era cu aluat fara drojdie. Tot saptamana trecuta am facut si o placinta cu gemurile incepute din frigider, de gutui si de zmeura. 


Am mai facut ieri o tarta, uai, ce tarta! Nu ma asteptam sa fie asa buna, ca am facut-o tot in ideea de a consuma chestii, gen ciocolata alba si smantana dulce. Si cum ma tot holbam dupa banoffee pies in ultima vreme, am zis sa fac ceva de genu'. Aluatul fraged (250 g faina, 150 g unt rece, gras si lapte sau apa rece cat sa se lege) o iesit usor foietat ca am procedat ca la buttermilk biscuits, doar ca l-am impachetat o singura data si l-am lasat sa zaca in frigider mai bine de un ceas. Odata copt, l-am uns cu caramel, am pus un strat de banane, am presarat cocos, apoi un strat de ganache de ciocolata amestecat cu frisca, iarasi caramel si apoi frisca. Am ras si niste ciocolata amara. Caramelul l-am facut din zahar brut pudra, smantana dulce si niste lapte de cocos, ca nu-mi era suficienta smantana. Chestia e ca n-am mai stat sa se caramelizeze zaharul, n-am avut rabdare, le-am pus pe toate in oala si am lasat sa fiarba pana s-a ingrosat, la final am pus si unt. Asta ar fi o varianta mai rapida de sos caramel. 



Cam asa. Adevaru-i ca asteptam gosti azi, numa' ca nu mai vin. Nu-i bai, avem ce manca :))). Am mai facut si o zeama industriala de fasole cu ciolan afumat, din aia mai de cantina, cu boabe mai sparte, fierte in exces, noua asa ne cam place. Mezelu', de la Kaufland, de la Mihai din camara. Intr-o buna zi, cand nu mi-e lene, o sa fac sectiunea aia cu utile/diverse/misto pe plan local, intelegeti voi, ca-s diverse chestii care-mi plac prin  oras si de care tot vreau sa comentez, dar uit. 

Tot saptamana trecuta, ca numa' ce-am gasit poza, am facut un soi de pappa al pomodoro, de vina-s tot cei doi italieni lacomi, Gennaro si Antonio, de care-mi place rau. Am pus ceapa si usturoi la copt cu ulei si sare, dupa ce s-o inmuiat binisor ceapa si o prins a se rumeni am turnat un borcan de rosii ce le aveam conservate din vara si am lasat sa scada la cuptor. Ma tot gandeam la mancarea asta, dar n-am facut-o pana n-am copt painea mea buna, ca despre asta era vorba. Nu merge cu orice paine. Am pus branza de burduf, ca se topeste fain. E piatto povero, desi eu n-as zice, ca-i chestie de ingrediente. Nu stiu sa zic daca painea sau rosiile fac farfuria, cred ca ambele, egal. 


sâmbătă, 2 februarie 2013

Oua umplute cu ton si maioneza

Mi-a facut pofta Antonio Carluccio cu ouale astea, eu nu prea umplu oua, chiar deloc. Reteta este chiar faina, umplutura simpla si gustoasa tare. Eu am umplut doar doua oua, ca mai multe nu mananc si gosti nu erau de fata. Am amestecat o conserva mica de ton in ulei cu galbenusul fiert, pasat cu furculita, doua linguri de maioneza si bucatele de gogonea murata. Antonio a pus capere, eu n-aveam. Oricum, merge cam orice muratura va este pe plac si la-ndemana. As mai fi adaugat patrunjel, poate ceapa verde, dar am zis sa fie cat de cat ca el, pentru inceput. Mi-am promis ca data viitoare fac si eu maioneza la mana, numa' din galbenusuri, ca asa fain s-o legat a lui. 

Cartofii mei preferati - un fel de salata de cartofi copti cu ceapa

Cartofii astia eu ii mananc pe nerasuflate si in cantitati mari, de asta nici nu ii fac prea des, ca as exagera. E o mancare banala, dar se leaga puternic de gusturile copilariei. Era un mic dejun de iarna, se mancau de regula cu oua ochiuri, carnati sau pecina sarata din untura si varza murata sau mai stiu eu ce muraturi. Uneori era si branza, alte ori nu, putea sa mai fie si ulei de dovleac. Strabunicul meu isi facea cartofii astia si ii considera mancare saraca, pentru ca practic asta si este. Am prins si eu gustul, cred ca din prima. 


Cartofii copti se zdrobesc lejer cu furculita si se amesteca cu ceapa tocata fin, amestecata in prealabil cu ulei de floarea soarelui, otet si sare, ca sa lase din amareala. Se mai adauga sare, piper, boia, daca vrei, otet, ulei dupa gust. Chestia e sa pui si niste felii subtiri de slanina afumata, daca este. Eu in astia n-am pus. Cam atata, mai mult nu stiu ce sa zic, asa de simpli is.