luni, 18 noiembrie 2013

Cornulete cu migdale

Mi s-a facut pofta vazand poza cu ceva cornulete nu mai stiu pe unde. Mai facusem, insa dupa alta reteta, asta e a mia, incropita, reusita. Glumesc, desigur. Astfel, se macina fin 100 g de migdale fara coaja, se amesteca cu 170 g de faina, praf de sare; se "faramiteaza" toate astea cu 130 g de unt de 82%, se adauga o lingura de miere si un ou mic si se framanta cat sa se adune aluatul. Aluatul aplatizat, invelit in folie de plastic,  tre' sa stea la frigider 30 min ... 1 ora, dupa posibilitati. Se taie in fasii late de aprox. 2 cm si se ruleaza fiecare fasie, dupa care se portioneaza la dimensiunea dorita si se formeaza cornuletele. E mai bine sa nu subtiati capetele, ca se ard. Oricum se caramelizeaza destul de repede de la miere, eu le coc la 170, am si ars o tura. Nu stiu sa va zic exact cat sa stea la cuptor, vedeti, testati.
 
Pozele nu sunt superbe, doar ca sa va prindeti ce si cum. In cea cu osul am subtiat capetele, se vede ca s-au ars. Imi imaginez ca sunt grozave cu alune de padure sau nuci in loc de migdale.
 
 




 Altfel, suntem sau nu mai suntem bloggeri culinari? Glumesc, desigur. Nu ca am fi fost vreodata :). Noi. Adica eu. Saptamana buna! 

joi, 26 septembrie 2013

Biscuiti matinali cu gem de prune (I)

Din seria biscuitilor/prajiturelelor pentru ca sa nu se simta singura cafeaua, am combinat ce era prin dulap dupa cum urmeaza: 120 g faina integrala, 30 g tarate de grau, 50 g migdale macinate, 100 g unt de 82% grasime (nu merge cu unt nasol, pe bune :) ),1 lg-ra zahar, 5 lg-uri apa (atata apa mi-a intrat mie, adaugati gradual cate o lingura). Lasat aluatul la frigider macar 30 de minute, intins, decupat dupa plac, umplut, sigilat, copt. Eu am folosit gem de prune la tura asta. De regula, fac biscuti integrali simpli, tot felul de combinatii. Mai nou imi plac mult aluaturile integrale fragede, eventual un mix de faina integrala si tot felul de nuci macinate. Si seminte de in. In cazul asta, am zis sa mai schimb, mai ales ca gemul pe care l-am facut in vara e foarte bun. 


duminică, 19 mai 2013

Salata de legume coapte

Tare mult mi-a placut salata asta calduta. De fapt, am si combinat ingrediente care se-nteleg bine intre ele (zic eu) si-s fix pe gustul meu. Ideea e ca pofteam la cartofi cu malai de ceva vreme si pana la urma i-am integrat in salata. Intamplator am vazut concursul Costa d'Oro pe blogul lui Nicolai. Eu nu prea-s cu concursurile, se stie, insa, o data pe an, de ce nu :). 

Salata nu-i deloc complicata, daca nu va place sparanghelul, il excludeti si gata. Am folosit: 2 cartofi marisori, 2 cepe, 1 ardei kapia, 6-8 rosii cherry, 8 fire de sparanghel, muschi de porc afumat, feliat subtire si castravete pentru prospetime. Am facut dressing-ul din zeama de la jumatate de lamaie, 3 linguri de ulei extravirgin Costa d'Oro, sare, piper, un varf de cutit de cimbru uscat, marar proaspat, cativa fulgi de ardei (foarte!) iute si partea alba de la un fir de usturoi, tocata fin. 


Cartofii taiati cuburi i-am pus in tava tapetata cu hartie de copt, impreuna cu ardeiul taiat fasii si ceapa taiata in bucati mari, in 4 sau in 6, depinde cat e ceapa de mare. Am presarat cu sare, piper, malai, am stropit cu ulei de masline si-am dat tava la cuptor, la foc mare, pana s-au rumenit frumos legumele. Desigur, le-am mai verificat si intors, sa se rumeneasca pe ambele parti. Sparanghelul l-am tras scurt la tigaie in unt si putin ulei (o lingurita din fiecare), impreuna cu un catel de usturoi zdrobit; la fel am procedat cu rosiile, mai mult ca sa prinda luciu :). A rezultat ceea ce se vede in farfurie. 




Cam asta e salata, cum spuneam, nimic complicat. Eu am testat si cu branza de capra faramitata pe deasupra, mi s-a parut ca-i de bine. 


Duminica buna si vara senina s-aveti! In alta ordine de idei, sper sa postez mai des aici, ca nu degeaba mancam enorm si gatim monstruos :). 

duminică, 5 mai 2013

Nu am nimic de declarat, in afara de faptul ca am capatat un sac de faina de tip x de la o moara la fel de necunoscuta (nu o picat bine sa intreb ce si cum) si ma pusei azi, desigur, sa testez faina. Cu toate dubiile ce le am in continuare la mine, faina s-o comportat bini di tat, cel putin la pizza asta. Urmeaza un cozonac, posibil, sa vedem cum se descurca. Sau ce-oi avea chef.




In cealalta ordine de idei, fie ca, daca vreti. Eu nu le am cu urarile trendi, sarbatoarea asta s-a intamplat sa fie usor bizara pentru mine in ultimii ani. Anul asta barem o fost liniste, cel putin pana acuma :). Va prezint numa' niste felii de beigli, care nici nu e beigli, ca nu are cantitatea de grasime pe care o pretind retetele. Nuca e mai din ciocan, asa, ca o cedat robotu' definitiv si nu am masina din aia de macinat. Insa e bine sa ai, zau.

luni, 1 aprilie 2013

Pizza si de prin weekend


Aluatul. Unele au fost uitate mai mult la cuptor, altele mai putin. Pizzele (daca nu asa-i pluralu', dati cu corectura) nu-s din weekend, numa' de la foietaj in jos. Nici chiar asa. 

















Foietaj rapid: 170 g unt, 190 g faina, 70 g apa, praf de sare, otet.



Sarmale, de nepost.


Tarta rasturnata cu mere.


Fasole la cuptor, de nepost.


Din aluatul asta, facut numai cu faina alba. Langosii, bestiali.



A mai fost o ciorba de burta, un muschi de porc umplut cu carnat afumat, salate si, desigur, paine. Pofta buna!

joi, 28 martie 2013

Pateu de casa

L-am facut altfel decat il fac de obicei (de obicei, doar cu ceapa si untura de gasca/rata, uneori nici usturoi nu pun), adica am pus si niste chestii de porc. Sa semene cumva cu ala de cumparat. Am facut pateul din 570 g de ficat de pui, cat era in pachet, 50 g de soric si 50 de g de slanina afumata, 2 cepe mari, 2 catei de usturoi si variate condimente. Slanina am taiat-o fasii subtiri, la fel si soricul. Asta e bine sa fie taiat cat mai fin, ca sa fiarba cum trebuie. Eu n-am vrut sa-l fierb in prealabil. Am pus slanina in cratita incinsa si am lasat-o sa sfaraie pana si-o lasat suficienta grasime, apoi am adaugat soricul si dupa el, ficatul. Le-am invartit in oala pana si-o schimbat ficatul culoarea, adica s-o albit. Dupa aia am pus ceapa taiata solzi, condimente (aici, fiecare cu ce prefera, eu am pus si marar, si cimbru, ardei f. iute, dafin, care trebe scos inainte sa pasati, maghiran, boia etc., foarte putin din fiecare). Am lasat toate astea sa fiarba 30 - 40 de minute la foc foarte mic, cu capac, n-am mai adaugat nici un fel de lichid. Ceapa lasa zeama, ficatul lasa si el zeama lui, untura este destula de la slanina. Pe final, mi-am adus aminte de ardei si am pus o felie de kapia maruntita si usturoiul. Desigur, am pus si sare, sa nu cumva sa creada cineva. Pot zice ca asta-i cel mai fain pateu de pana acuma. 






Dupa ce sta la frigider, devine vag gelatinos, ca ala cumparat. Eu n-am taiat soricul suficient de fin si nici n-a avut vreme sa se inmoaie bine de tot, au mai ramas bucatele care se simt, dar mi se pare chiar mai fain asa. 

Alfel, am inceput sa citesc bloguri. Eu citesc numai cateva de regula, in rest, ma plictisesc si se vede din poze ce si cum la majoritatea. Eu am mai zis ca sunt pe langa, si chiar sunt. Asa un limbaj au astia, in afara de faptu' ca se tot pupa reciproc. Si eu faceam compuneri misto inca din clasa I. Bine, nu toti, da' parca se iau unu' dupa altu', cumva, sau poate ca mi se pare mie. De fiecare data cand intru pe un anume blog delicat, numar semnele de exclamare din postare. Am numarat 24 sau asa ceva numa' intr-o postare. La ultima avea mai putine, ca era scurta. Nu am inteles de unde atata entuziasm sau ce o fi.

Lasand gluma la o parte, luati de faceti pateu, in loc sa dati crenvursti la copii. O zis C. ca asta-i singura chestie ce-i lipseste pateului meu, rozul gandacesc. 

marți, 26 martie 2013

Hummus cu ulei de dovleac si seminte germinate de in

Am tot mancat hummus cu ulei de dovleac in ultima vreme, de pofta. S-a intamplat sa fie si propunerea Delicioasei pentru Bucatar Curajos, asa ca, am prestat inca o tura in week-end. L-am facut din 250 g de naut pasat, amestecat cu 5 linguri de smantana, 3 lg-uri pasta de susan, 2 lg-uri de ulei de floarea soarelui (ulei neutru, pentru ca uleiul de dovleac ruleaza aici), 3 catei de usturoi dati pe razatoare, o lg-ra zeama de lamaie, sare si piper. Am presarat ceva leurda si spanac tocate marunt pe deasupra si semintele germinate de in. Si cam atat, nimic complicat, totul foarte bun. Pentru ca mi-a mancat colegul lipiile (glumesc, nu le-a mancat chiar pe toate), mie mi-a ramas cea mai buna paine integrala pe care am probat-o pana acuma. Sambata era soare, azi nu. 



miercuri, 20 martie 2013

Chec cu lamaie si mac

Era sa uit de desertul pentru Bucatar Curajos de luna asta, de fapt, nu mi-am dat seama in ce data suntem. Prajitura Cristinei a picat destul de bine, mai ales ca nu mai facusem chec cu lamaie pana acum. Se face usor, repede, e o prajitura de orice zi, zic eu. Am facut jumatate din cantitate, ca sa nu ne plictisim de prea mult chec. Am folosit: 200 g faina, 70 g zahar brut, 125 g unt, 2 oua, 50 g mac, 50 ml smantana dulce, zeama si coaja de la o lamaie mica, 1/2 plic de praf de copt, esenta de rom. Am mixat untul moale cu zaharul, am adaugat ouale pe rand, mixand bine dupa fiecare. Am adaugat ingredientele lichide (zeama de lamaie si smantana), romul, coaja de lamaie, din nou am mixat; la final, faina amestecata cu praf de copt si macul. Am mai pus si bucatele de ciocolata cu crema de lamaie, alea care sa vad la suprafata. O sa mai fac prajitura asta, ca mi-a placut textura, seamana cu reteta dupa care fac de obicei mufinele. Adica are suficient unt. 



Capacu' de borcan vopsit cu mâţa e ca sa vedeti cat de talentata is eu. Si cum stiu sa reciclez.

duminică, 17 martie 2013

Foietaj rapid sau cum sa nu mai pranzesti duminica

Mi s-a nazarit sa foietez, ca mai imi ramasese niste unt si niste crema de la dobos si am zis sa le gat pe amandoua. N-am mai facut foietaj din asta pana acum, l-am tot vazut pe bloguri, o sa ma pun sa caut un link unde era foarte fain exemplificat. Aluatul e banal, cata faina, atata unt (evident, gras, nu bullshit, ca nu se face cu bullshit), apa - aprox. jumatate din cantitatea de faina, praf de sare; eu am mai pus si niste stropi de otet. Nu ma pun sa explic ce si cum, se face foarte usor, vedeti in pozele de pe Google. 







Nu credeam ca o sa fie asa de misto. Am vrut sa fac niste mini tarte, am copt in forme, dar s-a umflat asa tare, ca le-am umplut pana la urma cu crema aia dupa cum se vede. Cam din astea am mancat eu azi, ma duc acuma sa incalzesc zupa, ca-i aproape tarziu. Nu mai gasesc blogul ala cu poze faine, dar vedeti aici


Ieri m-am imprietenit cu dobosu', asta e mic, foile-s din 3 oua. E versiune beta, mai lucram la crema, sa nu fie cu oua. Daca nu uit, incepem seria de poze cu jucarii din oua kinder. Daca nu uit. Numa' sa nu zica vreun colectionar ca-l plagiez. Sara buna!

miercuri, 6 martie 2013

Micul meu mare dejun de duminica

Se aliniara planetele cu gusturile mele de om de la tara si iata ca avui toate cele necesare ca sa combin, sa infulec. Cartofi copti zdrobiti, cu ceapa si otet, cu ceva slanina, ou de la buna fript pe ambele parti, ca asa-mi place mie, carnat afumat, varza murata cu ulei de dovleac. Plus clatite cu lapte batut si o placinta cu cascaval si telemea. S-o intamplat ca in saptamana cu pricina n-am prea apucat sa mananc nu stiu ce si m-am trezit in weekend cu o mare foame, asa ca m-am pus de acord cu mine insami sa exagerez numa' un pic, de cu buna dimineata. 



Uleiul asta de dovleac merge cu hummus, ceva de groaza, si cu salata de spanac cu ceapa rosie. Mi-am facut intr-o seara, C. n-a vrut sa testeze, am servit eu tot, n-o fost bai. Ma scuzati de poza, daca cumva sunteti mai sensibili. E facuta mai sub bec, asa, pe masa se zareste masaiul nostru de musama in carouri dinamoviste. C. este stelist, dar n-a protestat, a considerat si el ca e dragut. 


Apropos de poze si de cadre, cred ca ati observat schimbul ala de replici delicios dintre cele doua fete aparent delicate, cu poze asa de frumoase. Cine sa-si fi imaginat, of, of. E cam putreda, dom'le, lumea asta a blogurilor culinare (sau, ma rog, o anume parte), am zis eu la un moment dat ca s-ar putea sa se manance intre ei, respectiv ele. Au aparut tot felu' de comentarii apoi, mai mult sau mai putin anonime, cu link-uri cu tot, ca uite cat de bine si misto se poate copia, ca nu se da sursa, din astea. Mi se pare interesant ca sunt unii care chiar cauta si gasesc asemanarile astea, ca sunt asa preocupati de cine, ce, cum face. Mi-am dat seama ca eu sunt cam pe langa, sincer. Oricum, fetele au pozat frumos, nimic de zis, ma gandesc ca vor poza in continuare la fel de dragut. Ar fi pacat, daca tot au cu ce. Una peste alta, cum sa te bagi, totusi, in asa ceva, in vazul tuturor. Mai bine dai un noroc, asa, virtual, cum fac baietii. Insa, din ce-am observat eu, fetele-s mult prea fine pentru tranzactii d-astea ;). In general. 

Acuma, cu toata treaba asta, eu mi-am dat seama ca tre' sa fiu mult mai atenta la cum incadrez, la ce jucarii mai pun pe-acolo, la ce mananc chiar, la naiba! Macar sa-ncerc. In principiu, eu gatesc in bucatarie. La aragaz. Bucataria are un geam. Iau o fata de masa (apropos, am vazut ca am una la fel cu Adi Hadean, intamplator e preferata mea, ca e vesela-n-carouri, o fi ca-l plagiez?), o pun pe pervaz, pun farfuria cu mancare si pozez. Mai scot uneori mana pe geam, de obicei ca sa pozez painea, pentru ca se-ntampla sa se gate lumina sau sa nu mai am achef sa scotocesc dupa fata de masa sau servet. Cand e sa mai pun cate un accesoriu, in prima faza ma duc in sufragerie si scrutez obiectele de pe mobila. Fie imi iau de acolo ceva, sau, in cel mai complicat caz, ma duc la cutiile etichetate la modul foarte general. Gen, galetuse/ate/panglici etc. Scot de acolo ce mi se pare ca ar merge. Daca cumva am chef&vreme sa concep (!) ceva, ajung sa ma enervez ca e proasta sapuniera. Sau ca, futu-i, iar se gata bateria. Sau, futu-i, iar nu m-am pus in lumina buna. Cam asa.

Dilema mea stricta si personala tine de butuc. Am un butuc. La un moment dat, in trecutul mai indepartat, ni s-a rupt patul din dormitor. Mda. Si tatal lui C. ne-a facut niste butuci pe care sa-l proptim, insa s-au dovedit prea inalti. S-a pus C. sa-i ajusteze cu un fierastrau, dar n-a reusit. Intre timp, am rezolvat altfel cu patul. Pana la urma, am zis sa sacapam de butuci, ca ce naiba sa facem cu ei. Eu am pastrat, totusi, unul. A stat in spais multi ani de zile. Acuma, cum fac eu sa-mi amintesc daca am pastrat butucu' ala nenorocit ca sa pozez un blid pe el sau pur si simplu pentru ca mi s-a parut misto? Oare aveam blog pe vremea aia? Oare am vazut ulterior pe vreun blog strain poza cu butuc + blid si m-a inspirat? Foarte posibile, toate variantele de mai sus. Acuma, io ce fac, mai scot butucu' sau nu? Sa-l vopsesc, sa umblu cu butucu' vopsit? Sa fac rost de vreo crenguta de maces sau de salca plangareata? Cununa de grau am, am avut si cucuruz de la taica-meu, dar o putrezit in punga si l-am aruncat. Mai am o colectie de galetuse, am panglici multe, am linguri de lemn, lumanari, scoici, am tot felu' de prostioare, motiv pentru care C. zice ca sunt hoarderitza. Cum naiba sa mai selectez eu acum, fara sa plagiez? Va zic, am inceput sa ma gandesc serios la toata chestia. 

Ca sa inchei postul asta deja prea lung, ma gandesc ca nu-i sanatos sa te iei prea in serios. In fond, e asa frumos sa ai blog culinar. E asa frumos sa poti sa-ti gatesti fain, sa poti sa faci poze misto, sa mananci bun. Pentru mine, e clar ca toate astea iti fac viata relevant mai buna. Dar eu sunt o naiva, in ciuda varstei, si sper sa raman asa. In alta ordine de idei, daca vrea cineva sa-mi doneze un deselere, chiar va rog. Il accept. Dau la schimb sapuniera, pardon, savoniera, cum m-a atentionat cineva. Promit sa-i schimb si scotch-ul, si elasticul. Ii pun unul verde. Rog cititorii care nu pricep printre randuri sa ia totul ca pe-o gluma. Le mai rog pe fetele sensibile sa-si caute un pic de simt al umorului. Eu cred ca au, eu cred ca toti putem. Succes si pofta buna-n continuare! 

luni, 25 februarie 2013

Rulouri cu urda si spanac

In mare graba am facut rulourile astea, am zis sa nu sar si luna asta peste reteta de la Bucatar Curajos. Au iesit bune, chiar daca eu nu-s foarte prietenoasa cu urda. N-am urmat intocmai reteta Angelei, vedeti la ea ce si cum, am adaptat la ce aveam in frigider si la gustul meu, ca mai mult eu mananac paste in casa. Pentru aluat am folosit 200 g de faina, 2 oua mari si un praf de sare. Am lasat aluatul la odihna o ora si l-am intins la masina de paste. Umplutura am facut-o din 400 g de urda (romaneasca, de la Oly, mult mai buna decat credeam eu), 100 g de cascaval, 130 g de spanac congelat, 1 ou, o ceapa, 2 catei de usturoi dati pe razatoare. Ceapa tocata mic am calit-o in unt si putin ulei pana s-a inmuiat bine de tot, dupa care am adaugat spanacul si le-am lasat sa lege o tzar' de prietenie in tigaie. Am amestecat toate ingredientele, am umplut si am rulat. Pam pam. Am fiert rulourile astea invelite mai intai in folie de plastic, stransa bine la capete si-n folie de aluminiu, nu stiu daca sa fi fost esentiala asta de aluminiu. Cred ca merge si numai in plastic. Mi s-a parut oarecum mai practic decat cu prosopu'. Mno, si cam asta e, dupa ce s-au fiert (cam 10-15 minute le-am tinut la clocotit) le-am taiat in bucati (mini rulouri) si le-am plasat intr-o tava unsa cu unt, am turnat niste sos de rosii peste ca m-am gandit ca or fi prea seci altfel si am presarat ceva cascaval pe deasupra. 




Daca vreti sa faceti ceva de genul asta, merge sa puneti rulourile direct la copt in sos de rosii, nu mai trebuie fierte in prealabil. Eu mai fac ceva de genul asta, insa cu branza de burduf si spanac sau urzici si cu foi de lasagna de casa.

vineri, 22 februarie 2013

Clatite cu malai

Ideea e de pe blogul bucatareselor vesele, am adaptat la reteta pe care o folosesc eu. Practic, n-am facut decat sa folosesc jumatate faina alba, jumatate malai. Astea cu malai mi se par mai bune, au o chestie. O fi de la malai :). 




In afara de clatite, zic sa va zic si de niste porc ce l-am facut uichendu' trecut. Ca nu-i cu bataie de cap si merge, din cand in cand. Am luat niste spata, am feliat-o asa cam la 1cm de groasa, am presarat-o cu faina si am pus-o la rumenit pe ambele parti, sa faca o tzar' de crusta. Am dat-o la o parte si in locu' ei am trantit in oala niste ceapa, morcov si pastarnac, taiate in bucati mari. Le-am calit nitel, sa capete luciu s-apoi am cladit carnea pe patul asta de legume. Am mai adaugat si ceva ardei, vin, apa (lichidul sa fie pana la nivelul carnii), catei de usturoi intregi si am dat la cuptor, initial acoperita oala cu folie de aluminiu, apoi cu "capac" de hartie de copt. Normal ca am mai umblat pe acolo pe parcurs, sa gust, sa le mai intoc, d-astea. Ideea e sa stea la cuptor pana e moale bine carnea si se formeaza si ceva sos. Ah, am pus si ceva carnat afumat de vita si oaie si coaste afumate de la Mihai. O fost bunaciune, io mi-am facut mamaliga fiarta-n lapte pa langa si am mai luat cu muraturile ce le-am pus in toamana, adica prune, in special. Si mere, struguri, ceapa. Deosebit de bune, m-au inspirat niste unguri ce vand muraturi mistoace in fata la Kaufland. Daca treceti pe acolo, luati de la ei, ca sunt bune de tot. Asta e chestiunea de porc. 



Astea sunt bonus, ca sa oripilez mai tare sufletele sensibile. 


Ca sa incheiem ceva mai delicat, ma repet partial cu un trio cofetaresc, cofetarit de mine personal, tot uichendul trecut. Desigur, din alt unghi. 



Mi-au placut mult prajiturile astea. In ecler m-am repetat cu crema de ciocolata alba de la tarta, doar ca ciocolata avea cocos. Am pus si felii de banane si caramel. Asta e, am si eu obsesia mea. In tarta e un fel de gem de capsuni (congelate) si mere, cu zahar din ala gelifiant, pe care l-am descoperit in dulap si am zis ca e pacat sa nu-l utilizez. Foarte buna combinatia de capsuni si mere. Si cam atat, sa vedem ce mai incropim uichendu' asta. O sa fie bine, o sa fie paine! Asa zicea un fost coleg simpatic intr-o buna vreme. Acuma, la mine chiar o sa fie paine :).