luni, 31 decembrie 2012

Keep calm.

Nici nu stiam cum sa intitulez postarea, ca nu am chef sa ma formalizez cu la multi ani si din astea. Da, lumea se agita, si ce daca. Va arat numa niste prajituri si painea, buna painea. In rest, si asta care vine o sa fie anul nostru, ca toti de pana acuma :). Reteta de savarine e de la Cristina, bune de tot, si eu nu sunt fana savarine. Foile de crempita, de la Laura Laurentiu, iar fondantul, tot de la Cristina. Nu-i prima data cand le fac pe toate, deci da. Eclerul tuflit e bun la gust, cu crema de mascarpone + lemon curd. Poate-l maschez cu ceva cioco, daca mai am chef. Crempita, insa, ruleaza. 






Mai sunt si altele, gen mancare de mancat, dar s-a cam stins lumina. Pe maine, pe la anu'. :)

marți, 25 decembrie 2012

Crizmas fain!

Pe foarte repede inainte, va doresc sa beneficiati de un Craciun asa cum vi-l doriti, cu mancare buna si senin. Fie ca. 





Deocamdata, atat :).

miercuri, 19 decembrie 2012

Mini tarte cu dovleac, ceapa si branza de capra

Niste tarte numai bune pentru orice sarbatoare sau gustare, destul de usor de facut. Daca nu aveti vreme sa modelati crustele astea mititele, puteti sa ramaneti la varianta de biscuite, rotund/patrat/dreptunghiular etc. Eu as opta, totusi, pentru varianta de mini tarte. 

Pentru branza de capra am facut un amestec din: boabe de piper verde, tarhon, chimion, oregano, boia si chili (iute rau!), 1/2 lingurita din fiecare ingredient, zdrobite bine de tot in mojar. Am tavalit branza prin amestecul asta, am invelit-o in hartie, apoi in folie de aluminiu si am dat-o la frigider pana am pregatit restul.  

Pentru aluat: 70 g faina integrala, 50 g tarate, 20 g seminte de in, 80 g unt rece, 2 linguri lapte rece, un praf de sare. Untul taiat cuburi se framanta cu ingredientele uscate pana la obtinerea unui aluat sfaramicios, apoi se adauga laptele si se pune bila de aluat la frigider pentru cel putin 30 de minute, invelita in folie de plastic. Se intinde si se decupeaza cercuri pentru mini tarte. Se coc in formele unse cu ulei sau cu unt, 10 minute cu boabe de fasole/linte, ce aveti prin casa, la 190 - 200 de grade, apoi alte 10 - 15 minute fara boabe, la 175 - 180 de grade. Desigur, adaptati temperatura si timpul de coacere la cuptorul personal. 

Pentru umplutura: 300 g dovleac, 200 g ceapa rosie, 80 g sunca afumata, preferabil de casa. Dovleacul taiat cubulete mici l-am copt impreuna cu sunca taiata fasii, condimentate cu boia, piper si cimbru (n-a fost nevoie de sare si grasime pentru ca a fost sunca suficient de sarata si a lasat si grasime). Se mai intorc cu paleta de cate ori e necesar, se coc la temperatura mare, 240 de grade la cuptorul meu, pana se rumenesc frumos. Dovleacul trebuie sa fie usor inmuiat, dar sa-si pastreze din textura. La fel am procedat cu ceapa rosie (taiata pestisori), doar ca am sarat-o lejer, am presarat-o cu boia si am masat-o cu ulei, o lingura de ulei de floarea soarelui e suficienta. Ideea e sa fie rasfirate legumele in tava si e preferabil sa fie coapte separat, ca sa-si pastreze culoarea. 

Tartele sunt bune si reci, si calde, in opinia mea. Asamblarea o face fiecare dupa preferinte, eu am pus mai intai dovleac + sunca, ceapa, felia de branza si castravetele.  Nu e decor castravetele, desi contribuie simpatic la aspect. Nu merge fara castravete, completeaza bine gustul. In loc de dovleac, n-ar fi rele cu ciuperci, ori cu fasole, poate o pasta de linte, pasta de masline mai nesarate, o crema de ardei copt sau mai stiu eu ce. Ceapa coapta nu prea are de ce sa lipseasca. Imaginati-va numai si vedeti ce combinatii faine rezulta :). 

Cu aceste tarte mini particip la concursul “Castiga 3 pachete cu produse La Colline" de pe blogul Bucatareselor Vesele. Pentru ca chiar ne place branza de capra, am mai zis eu de dansa pe aici, pe undeva, pe blog :). 





luni, 10 decembrie 2012

Covrigi, un pic mai expliciti

Sa revenim, deci, la covrigii nostri. Am reusit sa fac cateva poze din proces, e metoda care mi se pare mie cea mai usoara, fiecare poate sa adapteze, desigur. Aluatul ce se vede e ceva mai hidratat, cu 50 g de apa in plus, mai precis. Se lucreaza mai greu cu el, nu recomand daca nu sunteti obisnuiti cu aluatul, in general. Repet, eu folosesc faina ungureasca de 550, din nou fiecare-si adapteaza aluatul dupa ce are in casa sau dupa voie :). Nu stiu sa va zic despre alte fainuri, caci nu am testat. E aluatul basic de paine, fara adaos de grasime, doar apa, faina, sare si drojdie. 

In poza se vede aluatul rasturnat pe o tava presarata cu faina (eu incerc sa restrang suprafata de lucru cat pot, nu tine neaparat de eficienta, ba din contra), aplatizat lejer si impartit, nu foarte precis, ca m-am grabit. Daca totusi mergeti pe un aluat mai umed (ca proportie, la 500 g de faina, intre 320 - 350 g de apa), as zice ce e mai bine de lucrat pe suprafata unsa cu ulei, mi se pare mai comod si nelipicios. Asa voi face si eu tura viitoare. Se ia o fasie din asta si, fie se foloseste asa cum e, fie se imparte in 2 bucati egale, ca sa obtineti 2 dreptunghiuri mai mici.  Se "lateste" usor, fara sa trageti prea tare de aluat, ca el oricum e ascultator daca s-a relaxat cum trebuie.  Dupa care se umple, sigileaza, ruleaza si se formeaza covrigul. Pam pam. 






De oparit, se pun in apa care clocoteste usor (cand incepe sa dea in clocot, puneti bicarbonatul) si se lasa pana se ridica covrigul la suprafata, cateva secunde dureaza. Se scot cu o paleta din aia cu gauri, se scurg si se pun in tava tapetata cu hartie de copt si se presara sare sau ce mai doreste caprioara. Dupa oparit, fie ii mai lasati 10 - 15 minute la crescut, fie ii puneti direct la copt. Eu obisnuiesc sa-i pun direct la copt. 


Sigur ca sunt destule variatiuni pe tema, ca sa avem ce testa. Io deocamdata iau o pauza de covrigi, dar planuiesc sa-i avem pe masa de Craciun, in multe feluri :). Sa pun si niste link-uri, gasisem mai multe faine, dar nu le-am salvat: http://www.thefreshloaf.com/recipes/pretzels , http://www.marthastewart.com/339013/soft-pretzels. Mai cautati, vedeti ce varianta va place mai tare :) .

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Covrigi

Raman la titlul asta, ca e cel mai vag, iar covrigii pot fi de multe feluri. Covrigii astia de-mi plac mie cel mai mult ii luam de Billa intr-o vreme, apoi n-au mai fost. De cand cu painea acasa, nu mai prea cumpar mare lucru de la magazine. Apropos, m-am uitat pe o eticheta de la bavarezii de la Kaufland si erau sigur peste 10 ingrediente la aluat, ce urat. Si pana la urma m-am pus sa-mi fac si covrigi, asa, de pofta, si mi-am dat seama ca nu-i nu stiu ce mare chestie. Covrigii vietii mele is astia de se fierb in apa cu bicarbonat, ca, de fapt, asta era baiu', mi se parea prea mare efortul sa-i mai si opar, etc. Desigur, a fost o iluzie, merge repede toata treaba si rezulta ceva infernal de fain. Eu testez de obicei cu aluaturile, dar va zic cum i-am facut azi, foarte simplu: am folosit 500 g de faina de 550, 300 g de apa, 4 g drojdie uscata (intra si cat zic aia pe plic, eu prefer mai putina, aluatul sta mai mult la dospit, nu-l grabesc ) si o lg-ta de sare. Pentru umplere, se ia cate o fasie de aluat, se aplatizeaza usor, se pune umplutura pe mijloc si se acopera cu laturile libere, se sigileaza dupa fiecare, apoi se ruleaza (adaptare de la metoda de formare a baghetelor). Pe astia de azi i-am umplut cu mozzarella si masline, cu gem si cu un amestec de nuca de cocos, zahar brut si unt. La faza cu oparirea, eu pun cam o lingura de bicarbonat la un l de apa in momentul in care incepe sa clocoteasca, merge pus si mai mult, cu cat e mai mult se simte mai tare aroma aia specifica. Nu am incercat pana acuma sa-i pensulez si cu ou, am fost multumita de crusta asta asa cum e. Daca mai fac si maine, ca mai am ceva umplutura cu cocos si e pacat, poate vin si cu ceva poze din timpul facerii, sa fie mai explicit procesu'. Orice covrig de la orice colt e cauciuc fata de astia. Plus ca eu, o ciudata fiind, nu dau un leu pe un covrig cand ma costa in medie 3 lei kilu' de faina. Asta e, mi-i fac cu mana mea.