sâmbătă, 28 aprilie 2012

Ce mai face(m cu) sapuniera

Pai, asa carpita si legata cu elastic cum e, inca mai poate. Am o stropitoare miniaturala si tot vreau sa o incadrez si pe ea intr-o poza de nu stiu cand, ei bine, n-am incadrat-o nici de data asta, desi, cu gandul la ea am pornit shooting-ul de mai devreme. Am adunat cam tot ce aveam vechi, sau, ma rog, vintage prin casa. Cateva obiecte sunt chiar vechi, cum e suportul de ochelari si poza, in care se afla si strabunicul meu. Stergarul are si el o varsta, la fel si ceasul. Ochelarii au fost ai mei, in copilarie. Cartea e primita si are si dedicatie :p. Restul obiectelor m-am gandit eu ca s-ar potrivi in poveste. Biscutii sunt proaspeti, sa stiti, la fel si ceaiul. Sa vedem daca mai am loc in albumu' asta lu' picasa ori ba. Sambata faina!









"Mrs. Dalloway said she would buy the flowers herself". Apropos de carte, pe care chiar, neaparat, ar trebui s-o recitesc.

marți, 24 aprilie 2012

Supa crema de sfecla

Am folosit o sfecla mare, coapta in folie de aluminiu cu jumatate de ceapa rosie, cateva frunze de tarhon proaspat, sare grunjoasa si un pic de ulei; un cartof si o ceapa rosie, tocate marunt, 16 (da, fix atatia) catei de usturoi, insa din aia mici si rozalii, de gradina. Ceapa si cartoful le-am pus la calit intr-o lingura de ulei, pana au inceput sa se inmoaie, apoi am adaugat usturoiul, sfecla taiata cubulete si ceapa coapta , amestecand cam 1 - 2 minute. Am adaugat apa, 2 cani. Am lasat sa clocoteasca incet pana au fost fierte toate legumele, am pasat totul si am potrivit de gust. Am mancat cu branza de burduf si usturoi verde maruntit si cu paine integrala.

miercuri, 18 aprilie 2012

"Barcute" de mamaliga cu bilute de mozzarella umplute cu pasta de masline

Si puteam sa mai zic "cu sunca si ardei", dar deja e prea lung titlul. Niste chestii dragute, "jucarii" ce pot sta si pe o masa mai de sarbatoare, daca vreti. Dureaza un pic mai mult sa le faceti, dar e clar ca nu se fac zilnic, asa ca merge cu ocazia x sau y. 

Pentru mamaliga, o mamaliga mai ferma, asa, care sa poata fii taiata dupa aceea: 250 g malai, 800 ml apa, 1 lg-ta de sare, 10 g unt. Acuma, sigur stie toata lumea cum se face, nu mai repet si eu. Dupa ce e fiarta, se toarna intr-o tava mica (de 21x32 e a mea) tapetata cu hartie de copt, hartia pensulata uniform cu foarte putin ulei. Se niveleaza bine mamaliga cu o lingura unsa si ea cu ulei si se da la frigider pana faceti celelalte treburi. Eu am pus o folie de aluminiu peste mamaliga cat a stat la frigider. Cand o scoateti, o rasturnati pe o tava si ii taiati marginile, apoi o impartiti in dreptunghiuri pe cat posibil egale. Mie mi-au iesit 24, unele dreptunghiuri, altele mai mult patrate.



Faceti apoi o scobitura cu un instrument ca cel din poza sau cu o lingurita, insa nu fix in mijloc, ci mai spre margine. In scobitura asta o sa incapa o biluta de mini mozzarella, asta se gaseste in orice supermarket la produse proaspete, vrac.

Ca sa puteti umple bilutele, le taiati un capac si le scoateti miezul. E util un cutit ca cel din poza, ca face toata treaba, adica functioneaza si ca scotator de miez datorita varfului. Va mai ajutati si de lingurita, daca e cazul.



Fiecare bucata de mamaliga se inveleste intr-o felie de sunca sau se pune sunca in scobitura, in cazul celor patrate. Se pun in tava, pe hartie de copt, se presara cu boia, cimbru uscat si malai, se stropesc cu ulei si se dau la cuptor, la foc mare, pana se rumenesc. Eu le-am intors pe partea cealalta o data. 

Inainte:


Dupa:


Daca vreti ca pe langa sunca sa aveti si ardei, il taiati in felii subtiri pe lung, il sarati, piperati si stropiti cu ulei si il dati la cuptor pana se rumeneste usor si devine flexibil. Sau, daca aveti ardei copt la congelator, il puteti folosi cu succes. 

Bilutele de mozzarella se pun in barcute si se umplu cu pasta de masline, eu le-am pus si catarg din castravete. Eu zic ca arata bine, sunt destul de satioase, deci nu puneti prea multe pe masa, ca se satura prea repede musafirii. Si inca o versiune la care m-am gandit dupa ce le-am facut, ca tot imi place mie branza de capra, merge pusa in loc de mozzarella branza cremoasa de capra, topping de pasta de masline si infipt catargul si gata. Asta ca sa nu ne mai complicam cu umplutul de mozzarella, plus ca avem o branza cu personalitate si altfel de gust. 





sâmbătă, 14 aprilie 2012

Paste fericit!



La Timi a plouat, acum e innorat spre intunecat, no, nu putem zice ca ciripesc pasarele si straluce soarele de Paste. Alt bai sa nu fie. Sa aveti o sarbatoare asa cum va doriti!

Cozonacii sunt clasici, cu lapte, unt, oua de tara, umpluti cu nuca si ceva fructe uscate. Desigur, nu-i mancam noi pe toti (am mancat numai 2, astia au ramas), is de dat.


miercuri, 11 aprilie 2012

Pasta de fasole rosie cu leurda

Nu puteam sa ratez combinatia, sigur ca nu. Aici e pasta de fasole. Asta nu are masline, usturoi si cimbru. E bine sa o lasati o juma' de ora la frigider inainte sa mancati, ca sa-si lase leurda aroma. Ah, si slanina e pur si simplu decor acolo.


De leurda si alte ierburi is pline pietele. E foarte misto sa te imbie doamnele cu "hai, domnisoara, la leurda, spanac, stevie", etc., e regal, de-a dreptul. Azi m-am dotat cu leurda, untisor, urzici, macris si stevie. Nu stiu ce fac din ele, dar m-am gandit la paste de casa cu urzici si ceva branza la cuptor, o tarta cu leurda pe care vreau s-o refac, apoi mamaliga cu mancare de urzici si cate si mai cate. Cica de maine "incepem lupta", zice colegu'. Cu kilogramele, desigur. Eu sunt intr-un proces de bunaciunizare, vreau ca pana la cumplita varsta de 30 sa castig si lupta cu kilele, si cu cearcanele, si cu paloarea de pe fata, si cu toate, toate :)). Partea proasta e ca pana la terifianta zi e mai putin de o luna. Dar nu ma las, bag tare. Multa iarba, ceai de soc cu lamaie si ghimbir si MgB6, daca nu uit. Vreau sa mi se zica, bai, femeie, nu ti se vede varsta. Mai vreau un tricou cu "I love my sourdough", cine stie, poate il si primesc si un pozar nou, ca sapuniera, saraca, vrea sa se duca-n raiu' ei. Gluma-i gluma, da' chiar rasufla din ce in ce mai greu si eu continui sa trag de ea. S-avem noroc si cat mai multa iarba ;)!

L.E. Altceva vroiam sa zic, de fapt. Ajunge lumea pe aici cautand mancare de leurda. Parerea mea e ca leurda ar trebui consumata cruda, in salate, in prima faza. Daca nu va face rau, bineinteles, ca poate nu o tolereaza toata lumea cruda. Gustul e foarte echilibrat in salata, cu un pic de otet, ulei si sare, leurda-i numa' buna de usturoiata. Eu inca mai testez, dar nu am ajuns la o mancare/varianta de a o gati care sa mi se para cu adevarat foarte misto. 

vineri, 6 aprilie 2012

Muschi de porc in crusta de piper cu piure de dovlecel si sos de lamaie si patrunjel

Nu ma asteptam nici eu sa se potriveasca asa bine intre ele, dar iata ca da. Poate sa fie un pranz obisnuit intr-o zi de sarbatoare. Am folosit:

430 g muschi de porc, curatat de pielite, daca-i cazul
1 lg-ta sare grunjoasa
1 lg-ta boabe de mustar
1 lg-ta boia
1/2 lg-ta cimbru uscat
14 g amestec de boabe de piper - rosu, verde, negru
1 lingura de ulei
10 g unt
zeama de la 1/2 lamaie

Pentru piure:
170 g dovlecel, taiat cuburi
70 g cartof, taiat in cuburi cat mai mici
70 g praz, feliat
60 ml smantana dulce
1 lingura de ulei pentru calit legumele
sare

Carnea (scoasa din frigider cu o ora inainte de a o gati) se usuca bine cu servetele de bucatarie si se rumeneste pe toate partile pe gratarul de apartament, bine incins. Folositi un cleste din ala de bucatarie ca s-o manevrati, nu o sacaiti cu furculita ori alta unealta intepatoare. Condimentele se mojaresc bine de tot impreuna cu uleiul si se imbraca muschiul de porc - eu am pus o parte din amestecul de condimente pe folie de aluminiu, carnea deasupra si restul de condimente peste carne, apoi le-am presat bine ca sa se lipeasca de carne. Carnea astfel "imbracata" se pune intr-o tava tapetata cu hartie de copt, se pun bucatile de unt deasupra si se stropeste cu zeama de lamaie. Se da la cuptor, la 150 de grade, pentru o ora si jumatate.

Pentru piure, se pun legumele (toate) la calit in ulei. Cand prind a se inmuia, se adauga sarea, se pune capacul si se da focul la minim. Vor fierbe in zeama lor, nu-i nevoie de alt lichid. Cand is fierte, se adauga smantana dulce si se mai lasa sa dea un clocot. Se paseaza pana devine un piure fin, usor spumos. 

Sosul vine ca o completare proaspat - acrisoara la iuteala porcului si dulceata dovlecelului, ca despre asta este vorba. Se pun la robot o jumatate de legatura de patrunjel, zeama de la o jumatate de lamaie mica, 30 ml ulei extra, un praf de sare, 1 catel de usturoi si 1/2 lingurita de menta uscata, ca din aceea am avut eu. Se mixeaza pana devine un soi de emulsie, de culoare verde-extraterestru. Se dichiseste farfuria, fiecare cum doreste, si nu necesita paine, in opinia mea. M-am gandit eu dupa aceea ca in loc de sos verde ar merge si un sos rosu, din coacaze si poate un pic de busuioc, proaspat. Daca nu uit, incerc la un moment dat. 






marți, 3 aprilie 2012

Supa crema de rosii

Nu e orice supa, e facuta cu rosii de gradina, pe care le-am pus la borcan vara trecuta cum am vazut la Codruta si s-au pastrat perfect, gustul e intact. Am vrut sa am gust puternic de rosii in supa, plus cateva arome care sa faca o combinatie fericita cu rosiile astea asa de pretioase. Mai am un singur borcan, la vara ma asigur ca umplu camara, cat e ea de mica. Astfel, am ales busuioc, ghimbir si o branza cremoasa de capra. Poate cu alta ocazie as fi folosit crutoane, de data asta am lasat intreaga felia de pain au levain. Am prajit-o pe gratar, am frecat-o cu usturoi si cam asta a fost. Sa pastram nota rustica, zic, atunci cand e posibil. Ca sa deviez, din nou, va mai spun ca fata de masa e de la bunica-mea din dulap si are niste zeci de ani, poate mai multi decat mine. E impecabila. 

Ingrediente: 

430 g rosii, taiate cuburi
250 ml supa de legume
70 g pasta de rosii
70 g ceapa rosie, tocata marunt
70 g ardei rosu, tocat si el
1 tija de telina, feliata
10 g unt
1 lingura de ulei
1 catel de usturoi, ras pe razatoarea mica
1 varf de cutit de ghimbir proaspat ras
1/2 lingurita busuioc uscat
1/2 lingurita de sare
1 varf de cutit piper

Ceapa, ardeiul si telina se pun la calit in ulei, cam 5 minute. Se adauga rosiile taiate grob, pasta de rosii si supa de legume, sarea. Se lasa sa dea in clocot si apoi se lasa sa fiarba molcom, cu capac, 25-30 de minute. Se paseaza legumele, se adauga untul, ghimbirul, usturoiul, busuiocul, piperul si extra sare, daca nu vi se pare suficienta. Se mai da supa intr-un clocot scurt si gata. Esential e sa aveti rosii bune, altfel ... probabil nu va fi la fel. Gustul e chiar spectaculos, poate neasteptat pentru o supa asa de simpla. Eu sugerez sa nu lipseasca branza de capra si daca aveti noroc si de o paine buna, o sa fiti bucurosi. Tocmai mi-am adus aminte de painea cu masline a Codrutei, cred ca s-ar cam potrivi cu supa asta.