sâmbătă, 31 martie 2012

The weird side of life si ciocolata

Mai, draga, dar ce zile ciudate. Dar ce luna ciudata. Nu stiu ce se intampla, dar abia de m-am urnit, asa, in genere. Un greu din ala bolovanos, cum n-am mai simtit de-o lunga vreme. Si o raceala capricioasa, pe care o domin eu, acum cu leurda, usturoiul verde si altele asemenea. Ca sa nu mai vorbesc de concluzii, pe care nu stiu cum sa le iau inca, nici pe departe. 

Let us stick to playing, cu toate astea. Imi dadui seama, pentru a nu stiu cata oara, ca sunt asa de extravaganta si intoleranta cu regulile/standardele, d-astea, in toata plicticosenia mea. Ma apropiu de 30, by the way. Invidiati-ma, cei care ati depasit pragul, dar nu prea tare, 'cause I think I got a crisis here. 

Ciocolata e o spuma dulce-amaruie, cu un strat alb si mentolat, pentru cine si-l doreste si cu niste capsuni. Sau capsune? 

Iata: 150 g ciocolata, din care 100 g cu lapte si 50 g neagra, se topeste pe baie de aburi cu 15 g unt. Presarati si cateva graunte de sare grunjoasa, ca dau bine. Se lasa la racit. Se bat 100 ml de smantana dulce Dorna cu 5 g de zahar pudra vanilat, pana aveti frisca aia pufos-cremoasa, care n-are nimic in comun cu frisca vegetala. Se da frisca la rece. Bateti spuma un albus cu o lingurita de zahar tos. Hidratati in apa rece o foaie de gelatina, apoi stoarceti-o lejer si topiti-o deasupra flacarii (deci nu direct pe flacara) de la ochiul mic al aragazului, agitand usor recipientul in care se afla ea, gelatina. O oala mica cu maner e bine sa fie. 

Amestecati foooarte usor ciocolata cu frisca, pana la omogenizare completa. Adaugati gelatina topita, amestecati. Adaugati albusul, amestecati la fel, cu finete, de jos in sus, cu miscari circulare. Turnati in forme mici sau intr-un recipient mai mare si dati la frigider cam 3-4 ceasuri. 

Daca vreti si strat alb de cioco, topiti 50 de g de ciocolata alba in 20 de ml de smanatana dulce infierbantata, deci nu fiarta, adaugati cativa stropi de esenta de menta si turnati amestecul peste ciocolata dulce-amaruie, dupa ce ciocolata alba e racita si cea neagra  a stat barem 30 de minute la frigider. Treaba asta se preteaza dragut daca alegeti sa folosit forme micute. 

Am mai multe dizainuri de farfurie si poze misto. Greu de ales.










Ca sa rasturnati ciocolata din forma pe farfurie, introduceti forma in apa fierbinte 15-20 de secunde (cu fundul, desigur) si apoi faceti, asa, un tur de forma cu lama unui cutit, incalzita la flacara aragazului, ca sa desprindeti ciocolata de peretii recipientului. Dupa aceea o rasturnati cu grija. Nu o sa aiba o forma din aia perfecta, ca e o spuma, pana la urma, ceva mai densa. Si are numai o foaie de gelatina, deci nu o sa fie foarte tzapana. Are textura de trufa spumoasa, mai bine zis. E fina si se topeste in gura. Poate sa fie o crema minunata pentru orice tort.

Va doresc uichend fain!

marți, 27 martie 2012

Aperitiv cu telina si branza de burduf

Pe ffwd: 100 g de branza de burduf, 3 linguri cu varf de iaurt gras, o juma' de ceapa rosie tocata marunt si cubulete de castravete. Telina se taie dupa cum se vede in poza, in bucati de 4 - 5 cm, carora li se taie la baza o fasie ca sa poata sta in picioare. Tzac-pac si foarte bun. Le poti umple cu posh-ul, daca vrei sa arate mai bine. Mai poti infasura "barcuta" intr-o felie de sunca buna, daca vrei neaparat si carne, and so on.



luni, 12 martie 2012

Pasta de fasole rosie cu masline, cimbru si usturoi

Prima data cand am facut-o, am realizat cat e de buna si ce bine se potriveste fasolea asta pentru asa ceva. Ca sa n-o mai lungesc: 230 g fasole rosie fiarta, 50 g amestec de masline kalamata si negre tocate, 1 lg-ta de boia, 1 sfert de lg-ta de cimbru uscat, sare - in functie de cat is de sarate maslinele, piper - in functie de cat de picanta o vreti, 1 catel de usturoi ras fin, 1 varf de cutit de coaja rasa de lamaie, 50 ml ulei extra si 30 ml zeama de lamaie. Se mixeaza toate cele pana obtinem pasta, in afara de masline, ca astea se amesteca la sfarsit. Mi se pare excelent de buna, dar mie in principiu imi plac chestiile astea de pus pe pita, pastele/cremele/pateurile.




M-am jucat un pic, colorat, ce-i drept. Am vrut sa rezulte ceva fensi, o iesit mai degraba ca la rugi sau ca la restaurantele unde se vede ca bucataru' se straduieste prea mult la dizainul farfuriei. Am si zile mai bune, va zic, asta o fost o exceptie. Sosul ala galben nu e mustar, e din suc de grapefruit, ulei extra, avocado si un pic de sare, neasteptat de bun. Una peste alta, somon + pasta de fasole + castravete = bun, chiar bun! Puteti incerca. Nu trebuie sa va complicati neaparat cu rulatul, e mai migalos, puteti aseza pasta pe felii de castravete si deasupra, o fasie de somon.



Pentru salata.


Farfuria. By Getutza Dizain, cum scrie pe tricoul meu de la pitzipoanca.org, care nu mai e. Site-ul, vreau sa zic, ca tricoul il mai am.


vineri, 9 martie 2012

Batoane de cereale

Si marmota o tot invelit la batoane, decupand stramb si foarte nerabdator hartia aia alba. Nu stiu exact cate or fost, cam douazeci si ceva. Is destul de vlagaless in perioada asta, probabil din cauza ca se schimba anotimpul. M-am trezit ca am nevoie teribila de batoane din astea cu energie, pe langa alte alimente bune. 

Ingrediente: 150 g nuca prajita + 50 g arahide nesarate, prajite usor, macinate impreuna a.i. sa ramana si niste bucati mai mari, 30 g seminte de dovleac crude, 30 g susan, 20 g nuca de cocos, 130 g amestec de cereale, 1 lg-ta scortisoara, 50 g stafide, 100 g amestec de ananas si papaya uscate, 2 banane pasate cu 50 ml ulei (Olisana am folosit), 30 g unt topit amestecat cu 5 linguri de miere. Tot ce aveti de facut e sa amestecati ingredientele uscate si peste ele sa turnati cele lichide si sa omogenizati bine. Le puneti apoi intr-o tava tapetata cu hartie de copt, presati bine si dati la cuptor la 190 - 200 de grade (asta-i valabil pentru cuptorul meu) pana se rumenesc putin la suprafata. Din amestecul pe care l-am incropit eu aici nu rezulta niste batoane foarte dulci, dar mie imi plac asa. Sigur ca puteti pune mai multa miere, daca vreti. Combinatiile sunt nesfarsite. Eu am taiat batoanele calde, cred ca daca le lasam sa se raceasca bine de tot, s-ar fi taiat mai frumos. Dar nu mi se pare esential, esential e ca te hranesc bine. 

Am facut si unt de arahide, foarte bun, foarte satios. Sa incercam sa mancam cat mai colorat, zic!




vineri, 2 martie 2012

Cliseuri

"Va invit la ...", "va poftesc la ...", "va servesc cu ...", "va incant cu ..."; "puuuup/xoxo/smoc-smoc/doua puncte-steluta/inimiuara/poooop"; "mniam/yummy/buuun/vaaaai/muuuaaama/omg/plm, etc. ". Bai, nu stiu, nu ma pricep, or fi oneste, din suflet, cu tuata daruirea, disponibilitatea. Limbaj culinar, decat. Don't get me wrong, va rog. Pur si simplu devine plictisitor. Chiar daca ai gatit si pozat misto. Nu-i pacat? Ok, cu fanii e alte chestie.  

Si, pentru ca sa radeti, daca doriti. Foarte des obisnuiam sa-mi introduc chimesa in izmene, pentru ca era necesar. Mai veche coafiura, cu ceva indemanare, multa spuma si fixativ. N-a rezistat. Acum detin o pleata. 


Bonus, de la gradi. Ceva serbare cu costum popular. Nici la apruape 30 nu pot zambi (ca) la fotograf.


Repet, nu ma intelegeti gresit. Sunt mai toleranta si deschisa la cap decat toti oamenii pe care ii stiu, cu ajutorul ultimilor ani si a vietii, desi multi nu se prind. E un post foarte prietenesc asta. Si va tzuc si io, numa' in alt registru. Pe bune.

L.E. Va rog sa ma scuzati pentru pozele de mai sus, deja am dat prea mult din casa. N-o sa le sterg, ca doar eu le-am suit. O sa fac tot posibilul sa nu mai injur pe blog, chiar si prescurtat, ca nu se cade. Acum, asta e, ramane asa postarea. Duminica buna! Mai sper ca s-a inteles ca stiu sa scriu romaneste, cuvintele redactate gresit is cu intentie.