luni, 30 ianuarie 2012

Chiftele de linte la cuptor

Sunt foarte satioase, se pot manca si daca tineti vreun regim or smth, zic eu. Am amestecat 270 g linte fiarta, bine scursa si pasata cu furculita cu o jumatate de ceapa tocata fin, un morcov si un catel de usturoi dati pe razatoare, 1 ou, o lingurita de ulei si o lingura rasa de pesmet; condimente, verdeturi, la alegerea fiecaruia. Chiftelele le-am copt impreuna cu jumatatea de ceapa ramasa. Ar fi trebuit sa le tavalesc prin malai, dar pentru ca le pusesem deja in tava, am presarat putin malai peste ele si peste ceapa si am stropit totul cu foarte putin ulei. Si cam atat. Eu am avut un sos improvizat, adica pasta de ardei pusa la borcan in vara, amestecata cu usturoi si o salata de varza din aia simpla, doar cu ulei, otet, sare si piper. Cea mai buna, da. Sigur ca merg chiftelele si cu salata de varza murata.



Btw, pentru cine mai tine minte asa-zisul meu regim, s-a dat la fund incepand cu revelionul. Pana atunci, slabisem 3 kg mancand misto si destept, de Craciun, totul ok, echilibru, iar de le rev incolo, pur si simplu am inceput sa mananc mult. Nu neaparat porcarii, ci mult, din toate. Si uite asa, declinul. Acuma ma gandesc sa-mi intocmesc un plan, cat de cat. Ca am foietat destul, ma gandesc :). 

Si, pentru ca mi-a placut, un clasic din week-end, ca la gradinita: pireu cu ficat si varza acra din otet. Ma rog, aproape ca la gradi. Pireul e din cartofi si conopida, cu unt, lapte si smantana dulce si ficatul e prajit in untura de gasca (eu prajesc extrem de rar, dar e mai bine asa) si atat. Fara ceapa si usturoi, asa l-am vrut. Am pus niste usturoi proaspat peste el cand a fost gata si tot atunci l-am si sarat. O fost excelent! 


marți, 24 ianuarie 2012

La radio

Bai, nu mai e Vintila la Guerrilla. Eu, mai in urma cu info, abia ieri m-am prins. Mi-o derutat usor ziua, recunosc. A fost o zi usor mirata. Am citit ce era de citit, nush' ce sa zic, peste tot is hibe diverse care mocnesc. Ca ascultatoare de Guerrilla, nu ma intereseaza aspectele de interior, deloc, tin strict de grupul respectiv sau asa ar trebui. Nu-s atata de idioata sa-mi dau cu parerea pe text, si anume, cum am vazut ca se tot practica in online. 

Dar zic asa, din postura de ascultatoare de Guerrilla: vocea lui Marius Vintila lipseste de acolo. Clar, fara discutie. Unele voci nu se pot inlocui. Eliberadio cu ...? ca asa scrie pe site. C'mon. Guerrilla nu inseamna doar matinal. E un gol in programul Guerrilla, din punctul meu de vedere. Mie imi lipseste emisiunea, ma obisnuisem cu ea. Pe Vintila nu ai cum sa nu il asculti, pentru simplul motiv ca spune lucruri misto. Una peste alta, mi se pare ca e o pierdere, obiectiv vorbind. Pentru radio Guerrilla si pentru ascultatorii sai. Cam asa.

L.E. Iata.
Precizare: desigur, emisiunea exista in continuare, dar nu mai e la fel, defel. Cum altfel? 

Premiu si 3 intrebari

Asta e primul meu premiu de cand cu blogul si prima leapsa culinara, de la Liana. Multumesc!

Iata si intrebarile.
1. Care este reteta voastra preferata de mancare postata pe blogul vostru? 
Imi dau seama ca n-as putea sa raspund din prima, asa ca tre' sa rasfoiesc putin pe aici. Desi ... ar trebui sa fie cu varza murata. Pai asta e, am gusturi simple, so, pasula flecita cu mancare de curechi murat

2. Care este desertul vostru preferat postat pe blogul vostru?
Aici ar trebui sa fie eclerele cu mascarpone si un pic de caramel. De nerefuzat, ever. 

3. Ce mancare credeti ca nu ati incerca niciodata sa mancati? 
Exact nu stiu sa zic, in orice caz, nimic cu gongi, serpuitoare, din astea. Am vazut la TV niste bastinasti servind un vierme grasut, alb si juicy direct dintr-o scorbura. Din astia n-as sorbi, marturisesc, oricat de rustic pare. 

Trimit mai departe premiul si intrebarile la: Sotie fericita, Incepator in bucatarie, Angela, Ana, Bogdana si Ime

duminică, 22 ianuarie 2012

Te uita cum ninge in dimineata asta

Se topeste, da's misto fulgii. 


Si baclavaua mea, cu foi care nu mi-or iesit chiar la fix, da' numa buna de dulce. Duminica faina!

joi, 19 ianuarie 2012

Lipii de casa

Mi s-a facut pofta in weekend, asa ca, de ce nu. Mai ales ca se fac tzac-pac. Aluatul: la 500 g de faina, 250 - 270 ml de apa, un praf de sare, o lingurita de otet si 2 linguri de untura, rase, si anume. Untura rece am framantat-o mai intai cu faina, apoi am adaugat restul, am framantat pana la obtinerea unui aluat neted si fin. L-am lasat sa stea cam juma' de ora, uns cu ulei si acoperit cu folie de plastic. Apoi, l-am impartit in 2, ca din jumatate urma sa fac altceva, daca tot am considerat ca se preteaza aluatul. Bucata pentru lipii am impartit-o in bucatele mici, mai precis bilute. Nu stiu cate au fost, eu am facut lipii mici. Le-am intins (cu sucitorul, nu cu palmele) foarte subtire pe blatul uns vag cu ulei si le-am copt in tigaie antiaderenta, bine incinsa. Aici tre' sa deschideti geamu', ca rezulta ceva fum, dar nu deosebit. Le intoarceti cand vedeti ca fac basicute, adica se umfla. Imi place varianta asta de lipii, sunt flexibile, se pastreaza moi si in zilele care vin. Eu le-am tinut in frigider, in punga de plastic, pe care am legat-o si i-am dat niste gauri cu o scobitoare.  Punga din poza e doar accesoriu, irelevant.


Am luat cu niste chiftele (aprox. 500 g carne de porc macinata, o tija de telina, o ceapa si un ardei kapia tocate marunt, 2 catei de usturoi si un morcov dati pe razatoare, sare, piper, boia, o legatura de patrunjel proaspat; coapte pe gratarul ala de aragaz cu capac, stiti voi), cartofi si sfecla la cuptor, tip chips-uri, numai ca le-am cam inghesuit in tava si salata verde. Fara sos. Misto, cum zice si Iri. 



Restul de aluat l-am impart (si pe el) in 2 si l-am impachetat ca pentru merdenele. Am facut doua sucituri, una cu gem de mere si alta cu branza sarata, absolut incantatoare la gust. Ceea ca va sugerez si voua. Tin neparat sa precizez ca tipul asta de aluat foietat facut in casa, respectiv produsul in sine n-a fost niciodata la fel de unsuros ca orice alt produs de patiserie cumparat. I mean, nu se compara, iar eu de regula folosesc untura. E o chestie.



In continuare ma gandesc cum sa fac sa gatesc "mancaruri". Iata si un rasarit vazut de la geamul personal.

miercuri, 18 ianuarie 2012

O idee de gustare - fasole, pasta de masline si gogosari murati

Pe pita semi, de casa. Imi erau toate la-ndemana, am zis sa vad cum merg impreuna. Foarte bine, nu am nimic de reprosat, chiar daca avem pasta peste pasta, practic. Poate sa fie un aperitiv misto. Gogosarii i-am pus cu struguri, cum am vazut la Bogdana. Pasta de masline: 100 g masline (fara samburi, usor sarate - light se cheama la magazin) se pun la robot cu 1 catel de usturoi, 30 g nuca prajita, 30 g unt, o lg-ta ulei de masline si una de zeama de lamaie, un praf de sare si unu' de piper. Se macina pana la consistenta dorita, mai pastoasa sau mai grunjoasa si se amesteca apoi cu juma' de ceapa tocata cat mai fin, data cu sare in prealabil ca sa-si mai lase amareala. Se mai drege de gust, daca-i cazu'. Ideal e sa nu uitati de niste patrunjel proaspat de pus in amestec, eu am uitat sa cumpar. Succes! Ma gandesc sa ma apuc sa gatesc "mancaruri", bune, desigur.


marți, 17 ianuarie 2012

Tortul de week-end

Blat cu nuca, pesmet si scortisoara, crema caramel si gem de mere, glazura de ciocolata. Simplu de tot, contrast bun de gusturi. 







sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Ce am ciobanit, pe foarte scurt

Pentru ca am o oala cu 1 kil si ceva de fasole pe foc, vorba unui domn pe care nu l-am vazut de o gramada de vreme si la care ma gandesc duios uneori (da, chiar eu): "este mult material", care urmeaza sa devina pasula sleita, inclusiv de pus la congelator. Pentru ca am zis ca nu ma bag la prea multe azi, dar mi-am facut-o cu mana mea, astfel ca mai sper la niste lipii, niste burgeri, ceva legume coapte, poate burek sau ceva cu branza sarata si ceea ce dorim sa devina traditionalul tort(ulet) de weekend. Asta conform noii reguli de interior culinaro-domestic, orice prajitura e un tort, in scopul extrem de practic de a invata sa facem torturi. Intentionez chiar sa definitivez un plan precis pentru acest tort, constatand eu data trecuta ca e un must, planul. Adica e mai bine sa nu fie cazul sa-l dregi din mers. 

Am ciobanit in miniatura, astfel, iata o scurta recapitulare fotografica cu produsele:


O branza cremoasa, branza topita si cascavalul 2, cel rulat s-a terminat. Branza topita nu mi s-a intarit, e de consistenta care se vede mai jos. E foarte buna, in schimb.


Rosiile merg bine cu toate.



Revin cu info mai incolo.

Pana nu uit si eu ce am facut, sa vedem ce avem aici. Am facut si cascavalul numarul 2, de data asta mai responsabil. Am pasat telemeaua cu untul (cu o furculita), apoi am adaugat branza dulce, bicarbonatul, le-am  omogenizat bine de tot. Am avut o telemea foarte sarata, moale si cam zemoasa, un unt banal, de 65% grasime, branza dulce grasa. Cascavalul a iesit altfel, mai moale, mai cremos, mai untos cumva. Mie mi-a placut primul mai mult. La primul am avut tot branza dulce grasa, unt de 80% grasime, iar telemeaua a fost uscata si de la cioban, nu de la magazin. Evident, cascavalul depinde foarte tare de ingredientele folosite. O sa mai incerc, desigur. L-am pus pe niste ciuperci la cuptor, sa vad cum se comporta. S-a rumenit frumos, nu s-a intins cum speram, dar a avut gust bun.


Branza cremoasa e din lapte + iaurt, am vazut-o la Nadina. Eu am pus o cutie de 375 g de iaurt gras la un litru de lapte de 3,5% grasime. Am lasat la scurs in frigider peste noapte, a mai ramas ceva zer, dar branza s-a putut consuma. Ar merge branza asta cu succes la diverse tarte, coapte sau la rece, printre altele. Eu i-am pus sare, asa ca n-am putut s-o incerc. Am folosit-o, in schimb, la placintele sarate, pentru omogenizare.

Branza topita am facut-o tot ca la Aphextwinz. E fluida, nu s-a intarit. E foarte gustoasa si se merita sa o faceti in casa fara discutie, daca sunteti consumatori. Cea de cumparat are o tona de E-uri. Ca sa fie cat mai fina, folositi mixerul vertical, cel cu cutit. Eu am mixat-o a doua zi, ca atunci mi-o trecut prin cap ca as putea.

Cam asta e, eu o sa mai experimentez pe parcurs si probabil mai povestesc si aici. 

miercuri, 11 ianuarie 2012

Ce-am mai rulat - cascaval si curcan, din nou

Am facut cascaval de casa si am repetat cu curcanul, ca la rev. Cascavalul e (aproape) cum am vazut la Aphextwinz, revin mai incolo cu detalii.

E destul de usor de facut cascavalul si merge mai repede decat va imaginati. Eu nu am respectat reteta, in sensul ca nu am pus telemeaua de la inceput. Nu am vrut sa pun deloc, pana la urma am pus-o pe parcurs. Zic sa faceti exact cum zice la reteta, asa voi face si eu data viitoare. Treaba n-o mers cum imi imaginam, anume ca unsa, dar am obtinut cascavalu' si asta conteaza. Din timpul procesului: untul s-a separat si cam asa a si ramas, cel putin partial; mi s-a adunat materia din oala sub forma de bila, nu tare, insa deloc fluida, doar maleabila. Dupa ce am mutat-o in 3 oale (ca s-o prins usurel), gandindu-ma ca poate se transforma pana la urma, am lasat-o balta. Am indesat-o initial intr-o cutie de plastic, nu mi-a placut cum se adapteaza la recipient, asa ca am pus-o pe hartie de copt, cu scopul de a face rulada, ceea ce am si facut. Am intins cascavalu' cu sucitorul, am presarat boia si am rulat strans. Mi se pare ca o iesit bine. Se putea felia si manca imediat dupa rulare, dar am lasat-o totusi la frigider, sa se intareasca bine. Astfel, n-as putea spune ca am gresit neaparat, atata vreme cat e bun, e cascaval. Tambalaul din bucatarie sper ca l-ati citit printre randuri.



Am inceput etapa lactatelor de apartament. Una din marile mele frustrari (practic sunt doua) e ca nu am unde sa afum carne si sa fac gratare. Caci una nu ar exclude-o pe cealalta, daca intelegeti legatura. Ar avea o baza comuna :). Pe bloc nu pot sa amenajez.

luni, 9 ianuarie 2012

O inghetata de citrice

Desigur, puteti sa radeti. Daca tot e sa postez nimic(uri), iata, o inghetata, mai precis, lemon&orange curd (gasiti multe retete pe net) ramas de la revelion, pus la congelator. Nu trebuie amestecat sa se sparga gheata, nimic, doar tras in niste cornete cumparate si lins, desigur. E cremoasa, dulce-acrisoara, pica excelent in sezon cald, dar si acum. Poza e din mers, remarcati fundalul faiantat de deasupra chiuvetei din bucatarie. 


Si o paine, buna, dar tremurat crestata.

duminică, 8 ianuarie 2012

luni, 2 ianuarie 2012

Stollen

De nu stiu cand tot vroiam sa fac stollen, am reusit sa fac dupa Craciun. Mi-au ramas ceva fructe uscate de la cozonaci, am primit si nuci, am adunat tot ce am avut si m-am apucat. Bine, n-am avut decat stafide, caise si nuci, n-am avut fructe rosii, nici macar ghimbir, insa ideea era sa vad ce si cum. Multa vreme cumparam stollen de la Kaufland, foarte buni, dar cred ca o sa-i fac cu mana mea de-acum incolo. 

Reteta e de la Lebovitz. Cum am mai zis, ai mei nu contin tot ce ar fi trebuit (sunt de proba). Nu am folosit faina de secara, care oricum nu e obligatorie, pentru ca am vrut sa manance toata lumea, nu place tuturor aroma. M-am speriat de atata unt la un moment dat, de fapt, si la framantat, si la imbalsamat. Am inceput cu starter-ul ala, n-am asteptat decat vreo 20 de minute dupa el, mi s-a parut inutil sa-l las o ora. Cat despre framantat, el descrie acolo foarte clar etapele si ordinea adaugarii ingredientelor, eu am inceput ca el, m-am lasat rapid, le-am pus pe toate impreuna si-am framantat pur si simplu. Am framantat ceva, pentru ca la atata grasime, e necesar. Apoi am facut cum zice el, am lasat la dospit cat o trebuit si restul. Faini mi-or iesit, zic eu, 4 cozonacei, nu s-or crapat la copt, totul in regula. N-am cantarit nici zaharul de final, nici untul. In orice caz, n-am folosit unt cat zice la reteta si aici o sa am grija sa ma corectez data viitoare, pentru ca intr-adevar e nevoie de mult unt ca sa obtii consistenta aia a miezului. Deci da, e enorm de mult unt in cozonacii astia. Dar, o data, de doua ori pe an, ne putem permite. 





Concluzia e ca nu-i nimic complicat, e ceva de asteptat insa. E un aluat ca oricare altul, doar ca are foarte putin lichid si o tona de unt. Cum ziceam, data viitoare, unt cat trebuie pentru uns si o sa fie si faina de secara, caci are rostul ei si cred totusi ca influenteaza aroma fara sa deranjeze. Plus ca e importanta pentru consistenta. Si, desigur, fructe si arome cat mai variate. 

Tre' sa cititi reteta ca sa inelegeti ce-am sporovait eu aici :). Si eventual sa faceti stollen. 

duminică, 1 ianuarie 2012

O-nceput 2012 :)

Buna dupa-amiaza de an nou! Mi-s inca usor zabauca, dar am de gand sa ma tratez cu niste varza murata si gogonele, caci am facut excese in ultimele 2 zile. Rapid, asa, o selectie cu ce am avut pe masa si mai avem inca. Nu am facut enspe mii de feluri, nimic sofisticat, dar bun. Sarmale, desigur, coapte in oala de lut de la Marginea, excelente. Le-am copt in straturi, cu varza dulce, afumatura si rosii de la borcan, puse in vara.


Pasta de masline, cu care am umplut castraveti si rosioare, ca anul trecut. 


Pasta de linte cu un pic de sfecla si usturoi, o mers fain cu somon si hrean cu smantana, aspru si foarte bun. 


O banala salata de cartofi, praz, masline si ardei, plus maioneza de legatura. Am facut si forme din astea, o fost buna. 


Am mai avut pogacele cu jumari, e prima data cand fac. Cred ca am intins prea subtire aluatul, nu s-or inaltat chiar cum vroiam, dar s-or mancat cel mai repede. Tot de rontait, clasicele saleuri din aluat fraged cu untura si branza, suprinzator de bune, desi mie de obicei mi se pare redundante. Mi-or iesit cum trebuie. 



O mai fost o crema de branza cu sfecla si hrean (branza Fagaras + smantana dulce pentru fluidizare, sfecla si hrean rase fin si sare), nu mai este. Foarte buna si de un roz tare misto, o sa mai fac. Am facut si salata de fasole cu slanina si ceapa coapta, ca aici

Am rulat si niste bucati de curcan, dezosate initial, unse bine cu pasta de usturoi, sare, boia si un strop de ulei, impanate cu slanina afumata, legate strans si lasate la frigider de pe-o zi pe alta. Apoi le-am copt cu vin. Noua ne place tare mult, e practic un mezel de casa, se merita sa dezosezi niste pulpe pentru rezultat. 



In rest, stollen si Christmas cake de dupa Craciun si un tortulet care mi-o tocat nervii capului, dar consider ca am mai invatat cate ceva despre torturi, pe care le fac extrem de rar. Cine stie, poate ma apuc. La gust e foarte bun, am facut blat de pandispan cu cacao si cremele astea doua, insa cu aroma de migdale si portocala. In rest, oarecum neprezentabil, dar se mananca. A, si niste cosulete cu lemon&orange curd si fructe, bune. Nu mai arata ca-n prima zi, asta e. 



Va doresc sa aveti un an fara apocalipse, suprize si alarme neplacute, vorba cantecului. Sa fie plin cu cadouri de mult asteptate si zile optimiste, sanatate si oameni buni. In rest, ne descurcam noi :).