luni, 31 octombrie 2011

Gateli de ieri

Ieri mi-am pregatit pranzul din vreme, dar am pranzit tarziu. Am facut friptura de porc, mamaliga si varza murata calita, ca de astea am avut chef. Am mai avut o bucata de spata, am grijit-o si am umplut-o cu amestec de ceapa tocata + ulei + boia + pasta de ardei + zeama de lamaie, am legat-o cu sfoara si am imbracat-o in ceapa. Ceapa ramasa am asezat-o in tava. Am turnat putin vin alb, ca din ala a mai fost si apa, cat sa acopere fundul tavii si am dat la cuptor, la temperatura mare, descoperita, pana s-a rumenit usor. Apoi am acoperit cu folie de aluminiu si am lasat sa se coaca la foc mediu. 

Varza am calit-o in untura de rata, cu boia si cimbru si atat. O bucurie, si varza, si untura. La magazinul de vis-a -vis de mine gasesc untura de rata si de gasca si jumari de porc si de gasca, excelente toate. Cum spuneam, bucurii de grasime, dar de incercat. Mamaliga e cum o stim, mi s-a parut mie ca ar merge bine cu varza si carnea. 



Am mai facut si merdenele, la fel ca week-end-ul trecut. De la Codruta. Data trecuta mi-a facut pofta Incepator in bucatarie si m-am apucat, bine am facut. Reteta Codrutei e foarte faina, nu se fac greu, desi poate asa pare. La impachetat mai buctez eu, nu au chiar forma de merdenea, dar nu ma plang, exersez. Faceti proba, o sa fiti incantati. Si mai e o chestie, daca faci intr-o zi, s-ar putea sa vrei neaparat sa le faci si-n ziua urmatoare, asa-s de misto. 

Cele de ieri, ma rog, doua din ele: 


Si de data trecuta. 

joi, 27 octombrie 2011

Tarta cu dovleac

Am cumparat zilele trecute niste dovleci micuti de la o doamna simpatica, unul avea coada taiata ca-l scapase pe jos si s-a rupt (coada, si anume), asa ca am zis sa nu-l mai tin in frigider si sa fac ceva cu el. Am facut niste tarte, mici, si briose. Am doua forme ceramice de tarta de la deja celebrul magazin de la Logoj, unde orice costa 3 lei sau 5 lei. Sunt produse de la http://www.schum.de in principal, gasesti tot felu' de chestii fainute. 

Am vrut sa incerc formele astea, care au diametrul de 14, 5, deci sunt mici, deci as mai avea nevoie. Sper sa mai gasesc cand ajung :). Aluatul l-am facut din 250 g faina, 130 g unt, 2 linguri de zahar, 1 lingurita de otet si un ou; l-am dat la frigider pentru juma' de ora. Dovleacul l-am dat pe razatoare, am avut 382 g de dovleac fara samburi. L-am pus pe foc cu o lingurita si jumatate de unt, 3 linguri de zahar, esenta de portocala, esenta de rom si zeama de lamaie. L-am lasat, amestecand din cand in cand, pana a disparut tot lichidul.

Am intins foile de aluat, am umplut tartele si la cuptor cu ele, la foc mediu, pana se rumenesc usor. Nu uitati sa intepati aluatul din loc in loc, inclusiv foaia de la baza. Cand sunt gata, le presarati (sau nu) cu zahar pudra. Eu am mai avut niste ganache de ieri si a mers chiar bine cu prajitura asta. 





Briosele sunt mai mult improvizate, sunt pseudobriose, deci nu am reteta. Am plecat de la aluatul de chec de aici, modificat in functie de ce am avut pe-acasa si mai ales de lenea de a merge sa cumpar ce trebuia. Sunt ok, numai bune dimineata la cafea. Ideea e ca daca va apucati de aluatul asta, sa nu modificati nimic la ingrediente, ca va iesi altceva. Si ar fi pacat. Sper, cat de curand, sa-l refac, fie ca va fi tot chec sau o baza pentru tort ori prajitura cu crema. 


duminică, 23 octombrie 2011

Mic dejun duminical

De acum vreo 20 de minute, cu ce s-a gasit in frigider. Omleta dintr-un ou, tip clatita, adica foaie subtire. Omleta unsa cu branza topita, apoi strat de pasta de linte si rulata, cu carnatul semiafumat de rigoare la mijloc. Pe care l-am rumenit vag, a ramas cam crud in interior, nu-i bai. Pe langa, rosii si bagheta. Rulou de genul asta am mai facut, da bine ca gustare rece. Mie mi se pare cam retro, asa, dar te chiar salveaza daca ai musafiri si nu mai sti ce aperitiv sa incropesti. Se poate umple in fel si chip, se face usor, ideea e sa fie facut din timp, ca sa poata sta la frigider, invelit in folie de plastic. Se feliaza foarte frumos si arata simpatic, daca puneti legume colorate in interior, gen ardei, cozi de ceapa verde, ridichi, morcovi, etc., dupa imaginatie. Ce se vede in poza e ruloul feliat imediat, dar e mai bine sa fie consumat rece, de la frigider. Si in omleta se poate pune verdeata proaspata, tocata fin. 


Pasta (sau pateu) de linte si de jumari

Pasta de linte si pasta de jumari, de porc, nu de gasca. Pasta de linte am mai facut, asta e aproape la fel, doar ca are ceapa verde prin ea, usturoi deloc. In rest, ulei de masline, zeama de lamaie, sare si boia. Si foarte putin cimbru uscat. Pasta de jumari am facut-o la solicitarea colegului, marturisesc ca e ceva ce eu nu prea inteleg, deci nu consum, deci nu fac. Acuma, fiecare cu ce stie de la casa di mamma lui, din infanzia. Mie imi plac jumarile intregi, care crantane in dinti, cu sare grunjoasa pe deasupra. Si cu muraturi si pita neagra cu coaja crocanta. Sau cu cartofi copti si varza murata. Ideea e ca am pus niste jumari in robot cu sare si boia si le-am macelarit pana au devenit o pasta destul de fina. Care nu e rea, in fond, in strat subtire, pe paine prajita (sau parlita la flacara aragazului, cum mai fac eu uneori), cu ceapa si ce-ti mai place pe langa. Eu am avut vinete din saramura, merg bine cu ambele paste. In ultima vreme tot rulez la baghete, deci astea care se vad sunt coapte in aragazul personal. Perseverez, desigur.


Pasta de jumari.


Pasta de linte, care, destul de surprinzator pentru mine, se cauta pe Google. Ca si mancarea de linte, cu porc sau fara. Asta mi se pare un lucru foarte bun, anume, ca se mananca linte. Pasta de linte poate sa nu fie pe gustul tuturor, dar eu zic ca merita incercata macar o data. Se poate face si cu unt ori smantana dulce, eu o prefer mai light.


Atat, deocamdata. Azi ar trebui sa fie zi de pizza, insa mai vedem. Duminica gustoasa!

miercuri, 12 octombrie 2011

Gustare cu chiftele de vinete, branza crema de capra si legume

Asa, ca idee de combinatie, daca tot am descoperit branza asta de capra. La chiftelele de legume cel mai mult NU-mi place pregateala. Mi se pare ca dureaza o enormitate. Asta ca o paranteza. 

Chiftelele sunt cu vinete, ceapa alba, ceapa rosie si frunze de ceapa verde, patrunjel proaspat si mult, morcov, oua, gris si faina alba, un pic de ulei. Eu le-am tavalit prin malai si prin gris, mai mult mi-au placut cele cu crusta de malai. Le-am copt, si nu prajit. Le-am uitat un pic prea mult la cuptor, ceea ce nu e indicat, in principiu. Sigur ca la puteti praji in voie, dupa chef. 

Am construit ceea ce se vede: felie de paine unsa cu branza, felie de leguma si tot asa pana la chiftea, branza ca liant. Sau, chiftea taiata pe jumatate si facut turnuletul. Am mai facut si un mujdei, pe care l-am mancat, ca sa aiba fierea motiv sa ma-njure. Sper ca nu prea tare, oricum. 




Rosiile-s de gradina, castravetii din piata si ridichile de la alimentara de vis-a-vis. Toate bune. Branza de capra de la Auchan, ceea ce se vede in eticheta de mai jos. Foarte, foarte buna, la fel ca si smanatana Tudia, cu 30% grasime. Nu stiu daca am vazut sau nu produse Tudia pe la noi prin zona, in afara de smantana asta ce se vinde in vrac la Ocean. O sa le caut cu siguranta, am impresia ca-s altceva. 


L.E. Am gasit site-ul http://tudialactate.ro.

duminică, 9 octombrie 2011

Prajitura cu gem de dovleac si mere

Sau o fi placinta, cine stie? Eu placinta am vrut sa fie, cu mere, numa' ca mi-o fost lene sa le pregatesc pe toate. M-am tot uitat dupa foi pe la fete, am si gasit cateva aluaturi foarte misto, pe care chiar vreau sa le incerc la un moment dat. O iesit altceva. 

Umplutura e gem de dovleac (un borcan de 800), de fapt cremo-gem sau invers, plus felii de mere, de la 5 mere micute. Pe care le-am pus intr-o tigaie cu zahar sa mai lase un pic de zeama. Gemul meu e destul de fluid, ar fi trebuit (sau nu?) sa pun si ceva amidon, m-am gandit dupa ce era deja intins pe foaia de la baza. Am crezut ca o sa fie cel mai mare terci din scurta mea istorie prajitureasca, dar n-a fost. 

Aluatul e the best: 500 g faina, 110 g untura (deci, untura, neaparat!), 2 linguri de ulei, 3 oua, 4 linguri de zahar, 1 plic praf de copt si 5 linguri de lapte. Rezulta un aluat nici prea moale, nici prea tare, care se lasa la frigider 30 de minute. Se imparte in 2, se tavaleste fiecare bucata prin faina cat sa absoarba umezeala (ca el se umezeste cat sta infoliat la rece; e impropriu zis ca se framanta, de aceea se tavaleste, mai degraba ;)) si se intind foile. Il facui holbandu-ma pe ici, pe colo, cum am zis. Deci imi acord mie credit pentru dansu'. Dar e foarte misto, ce bine ca l-am nimerit asa! E foarte fraged si merge la orice placinta, cu fructe sau cu gem sau chiar cu umplutura sarata, daca scoti zaharul din el. Aduce cu ce stiu eu din copilarie la placinta cu mere. 

Pozele, dragutele, cu jucariile noi. Ala proptit de mar e un arici. Ah, si Doamne ajuta ca nu mi-s vreo perfectionista :))!






Duminica faina!

De duminica dimineata

Pentru ca o tot ascult pe Florence de vreo juma' de ora.

 

 O toamna rezonabila sa aveti! 

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Focaccia umpluta cu vinete, ardei, ceapa verde, rosii uscate si cascaval

E o focaccia din aluat cu lapte, nu mai facusem si am vrut sa vad ce si cum. La 500 g de faina, am folosit 350 ml lapte, 1 cub de drojdie, 1 lingurita de sare si una de zahar, 2 linguri de ulei de masline. 

Am procedat ca aici, deci cu efort fizic redus. Se dizolva drojdia in putin lapte amestecat cu zahar. Odata dizolvata, se amesteca bine toate ingredientele, pana obtinem un aluat foarte moale si lipicios. In faza asta, am mai incorporat 4 linguri de faina, am impachetat aluatul (cu mainile unse cu ulei) si l-am lasat sa stea 30 de minute in vasul acoperit cu prosop. Dupa prima jumatate de ora, se impacheteaza din nou si se lasa o ora la dospit, interval in care l-am mai folduit de doua ori.

L-am impartit apoi in doua bucati, le-am impaturat pe fiecare, le-am asezat cu pliurile la baza si le-am dat forma rotunda. Una am pus-o la crescut in tava de copt unsa cu ulei, cealalta intr-un vas, uns si el cu ulei. Dupa alte 20 minute de asteptare, am aplatizat aluatul din tava, l-am "impins" cu palmele, fara sa trag de margini. 

Bila de aluat, inainte sa ocupe toata tava: 


Am "impins" cu palmele in asa fel incat sa am si marginile tavii imbracate in aluat, apoi, cu varfurile degetelor, am facut gropitele. A mai stat aluatul meu 15 minute la dospit.


Umplutura: rondele de vinete scurse in prealabil, trase la tigaie in foarte putin ulei. La fel, ceapa si ardeiul, rumenite separat, numai cat sa se inmoaie putin; rosii uscate din borcanul pretios, mai cu zgarcenie, recunosc. S-au nimerit si cativa catei de usturoi, tot din borcanul cu pricina.  Peste toate astea, cascaval, cu el nu mai am poza. Daca mai aveti rabdare, ar mai merge un sfert de ceas de odihna. Daca nu, asta e :).


Apoi se intinde foaia de aluat de deasupra, pe suprafata unsa cu ulei, tot cu manutele astea doua, fara sa tragem de aluat. O sa va prindeti cum vine miscarea asta, numai sa nu va lasati intimidati de aluat, ca e foarte ascultator :). Se plaseaza apoi peste umplutura si, foarte lejer, ca sa nu-l strapungem, se fac gropitele, din varful degetelor. Se pensuleaza cu amestec de ulei de masline si apa (3 linguri de ulei + 1 lingurita de apa, cam asa pun eu) si se orneaza dupa plac. Eu, cu vinetele, ceapa si ardeiul ramase, masline si un pic de cascaval. Apoi se presara sare grunjoasa si ierburi uscate, eu am vrut sa fie marar si atat. Acum ar urma ultima tura de odihna, 10 -15 minute, si gata, la cuptor cu ea.


Cam asa arata cand am scos-o din cuptor.


O bucata foarte calda :), n-am avut rabdare sa se raceasca. E bine sa o scoateti cat mai repede din tava si sa o puneti la racit pe un gratar. Altfel, se va umezi la baza intr-un mod nu prea placut, si noi o vrem crocante fuori, morbida dentro :).



Cam asta a fost prima mea focaccia din aluat cu lapte. Buna, desigur, dar o prefer pe cea din aluatul clasic cu apa. Asta nu-nseamana ca n-o sa mai incerc. Da, am insistat cu dospirea, pentru ca merita(m) sa asteptam dupa o paine bine crescuta, cu miez pufos. In fond, nu vad unde e efortul. O sa ne uitam cam des la ceas, ce-i drept  In rest, drojdia face cam totul, cum am mai zis :).

Focaccia merge la concursul gazduit de bucataresele vesele, cel cu cutitele ceramice.

Diverse, incoerente

Constat, pentru a nu stiu cata oara, ca in tren e linistea zgomotoasa care-mi permite sa ma intalnesc si sa am niste conversatii cel putin interesante cu mine insami, atunci cand nu gasesc domni care si-au spart dintii noi cu microfonul, gen. Despre orice, inclusiv gandulete carora prefer sa le dau ignore de obicei, imediat ce scot capsorul din cine stie ce sertaras. Mai ales ca e si priveliste. No skizzo skillz involved, doar strictul necesar.

Ma mai holbez pe bloguri si ma mai crucesc pe ici, pe colo. Probabil se mai crucesc si altii pe la mine, de aceea avem cu totii acest drept. Sunt oameni care chiar gatesc, la care sa vede ca stiu ce si cum. Desigur, nu la nivel de bucatar, dar oricum. Poate ca pozele nu-s asa misto, dar ce conteaza? Ca te prinzi cum sta treaba, inveti chestii de acolo. Si sunt oameni care mai mult nu. Poate-s io mai rautacioasa, dar cand iti sar niste lucruri in ochii, nu poti sa te faci ca esti prost. In ciuda acestui fapt, au mult mai multa vizibilitate decat prima categorie. Mie cel mai mult imi place de cei care-si gasesc echilibrul. 

Cum dracu' sa te pui, pe tine, te, in propriul blogroll? Adica al tau. Si sa fii aproape singur p-acolo. Mai vazui ca unii nici nu poseda asa ceva.

Incepui ziua cu masa de pranz, pe la 10 dimineata, gen ciorba de burta & co. Am si uitat ce buna-i ceafa de porc cu cartofi la cuptor. 

A venit un nene la noi in bloc sa-i repare apa unui vecin, care nu i-a mai deschis usa. Asa ca i-a reparat-o lu' mama, daca tot s-au intalnit. 

Am o mare pofta de placinta cu mere, ceea ce-mi doresc sa si prestez, cand ajung la casa mea. Ceea ce va doresc si voua.   

Billa si-a deschis un soi de piata in fata magazinului, pentru muraturistii din noi. Sa nu uit sa vad daca au sare neiodata, nu stiu de ce am impresia ca am cam dat-o in bara cu sarea mea. Sper ca nu, altfel ... 

Week-end bun!