joi, 29 septembrie 2011

Salata cu vinete, peste afumat, legume si maioneza

Am mai facut salate cu peste afumat, si cu, si fara maioneza. Am folosit macrou la salata asta, il prefer in favoarea altor pesti afumati. E carnos, n-are multe oase si e bun. Mie mi se pare ca vinetele merg bine cu petstele afumat. In orice caz, o sa mai incerc si alte combinatii, sa ma dumiresc pana la final. Urmeaza somonul, cel mai probabil. 

Salata asta contine multe legume, pe langa vinte si peste: ardei tocat cubulete, morcov ras fin, praz feliat cat de subtire, cozi de ceapa verde si mult patrunjel. Initial am zis ca pun si castravete, pana la urma s-a regasit in farfurie langa salata. Oricum, nu trebuie sa lipseasca, pentru ca vine cu prospetime. 

Vinetele se taie cubulete, se dau cu sare si zeama de lamaie (precizez asta de fiecare data ca eu nu omit, deci mi se pare oarecum important :)) si se lasa la scurs. Se trag apoi la tigaie in putin ulei, la foc iute, pana se rumenesc frumos. In nici un caz nu trebuie sa devina moi spre terci. Pestele se rupe in bucatele, se elimina oasele, alea care mai sunt. Maioneza am facut-o dintr-un ou, 200 ml ulei, 1 lingura jumate' de zeama de lamaie (am preferat-o mai acrisoara), 1 lingurita mustar si un praf de sare, puse toate intr-un vas mai inalt si mixate cu mixerul vertical pana se obtine o maioneza ca aia de la magazin, groasa si galbuie. No, si nu mai ramane decat sa amestecati toate astea si aveti salata gata. E buna de aperitiv, e buna de luat si la lucru, daca scoateti ceapa si prazul si aveti un frigider pe plantatie. Eu am facut si niste chips-uri de vinete pentru decor, taiate felii foarte subtiri, cu coaja cu tot, pensulate cu ulei si presarate cu sare. Si cu ierburi uscate, daca vreti. Se dau la cuptor la foc mare pana se usuca, se intorc o data. 

Ce-as schimba data viitoare: as adauga si cubulete de cartof fiert si as mari cantitatea de vinete; as pune mai putin peste afumat. La salata asta au intrat un ardei, cozile de la un fir de ceapa verde, o bucata de praz de vreo 4 cm, jumatate de morcov si o vanata mica. Si (poate prea) mult patrunjel, din dorinta mea de avea cat mai mult crud in farfurie. Deci, proportia de legume crude cam mare fata de vinete. Iar pestele, afumat fiind, predomina gusturile. Nu cred ca am cum sa gasesc eu echilibrul perfect in termeni de ingrediente, dar in principiu cred ca ar fi mai misto: sa predomine vanata, sa fie si un pic de cartof fiert, poate sa fie ceapa rosie in loc de praz, si mai putina verdeata. De la ceapa verde zic ca se pot pastra niste frunzulite, iar ardeiul, mai mult pentru culoare. Iar peste afumat, numai asa, sa aiba salata un damf lejer. Ii trimit si postul asta foarte lung lui Betty si sper sa nu se supere ca vine asa tarziu :). Ce sa fac, cu vinetele ma impac destul de bine.






Eu m-am jucat si cu sapuniera si cu ce-i in farfurie, ca am avut lumina fainuta. 

Vinete umplute

Vinete chiar n-am umplut de mult. Incerc sa le gatesc in cat mai multe feluri, am zis sa le si umplu.

Amestecul pentru umplutura contine carne macinata - amestec de vita si porc, carne din carnati prospeti de vita si oaie (cam 650 g de carne in total), ceapa tocata marunt (2 cepe), usturoi maruntit (4-5 catei) si ierburi: busuioc, cimbru si marar. A, si doua linguri de linte, tinuta in apa anterior. Se pune ceapa la calit, cand devine transparenta, se adauga lintea. Am aruncat in oala un praf de sare, piper si boia, am stins cu vin rosu. Peste toate astea am pus carnea, amestecata in prealabil cu usturoiul si ceva sare. Am turnat o juma' de ceasca de suc de rosii si doua linguri de pasta de ardei, am pus capacul si-am lasat sa fiarba pe foc mic 5 minute. 

Vinetele scobite de miez, date cu zeama de lamaie si sare le-am pus la scurs. Apoi am purces la umplut: un strat de carne, o juma' de ardei kapia, umplut si el cu grija, apoi o juma' de rosie, si ea umpluta. Se vede ce si cum, nu? Mai completam cu carne cat ne permite spatiul, and so on. Doua vinete am umplut eu, deci 4 jumatati, si mi-a mai ramas un pic de umplutura. Am turnat in tava amestec de suc de rosii si apa, ca sa fie si ceva lichid, ca nu am vrut sos gros Am dat vinetele la cuptor, acoperite cu folie de aluminiu. Pe final, am presarat cascaval, putin pesmet, am marit focul si le-am pus sa se gratineze. Vinetele merg la Betty, pentru provocarea lunii septembrie



Cu umplutura ramasa am facut si o musaca mica, cu cartofi, rosii si cascaval.


miercuri, 28 septembrie 2011

Prajitura cu mere, nuca si un pic de caramel. Mai de ruga, asa :)

Poza, decat. Cum am hansamblat-o, mai incolo un pic.

O prajitura incropita dupa pofte si in functie de cum am crezut eu ca s-ar potrivi ingredientele. Are foietaj crocant, blat pufos cu nuca si mere, o crema de caramel si una cu unt, smanatana, miere si nuca.   

Foietajul se ajusteaza in functie de tava in care veti coace blatul, trebuie sa aiba aceeasi dimensiune. Poate fii decupat si rotund, de ce nu, daca vreti un tort. Se coace la foc mare pana se rumeneste frumos. Odata racit, se taie pe mijloc pentru a obtine 2 foi, baza prajiturii si foaia de deasupra cremei cu unt. Cu atentie si rabdare, veti avea doua foi intregi, si nu sfaramate. 

Eu am folosit o tava de 21x24, deci micuta, la care sunt adaptate si cantitatile ingredientelor pentru prajitura.

Blatul cu mere si nuca:

100 g unt
100 g faina
100 g nuca macinata fin
2 oua
2 linguri de miere
2 linguri de zahar pudra
1 lingurita praf de copt
50 ml Sherry - eu am pus visinata
1/2 lingurita scortisoara

Mere, cat sa acopere fundul tavii, taiate in bucati. Mie mi-au intrat 5 mere, nici mari, nici mici. Nu mai stiu cum se cheama soiul, romanesti au fost. N-am mai mancat de mult asa mere bune, dulci-acrisoare si foarte ferme, exact cum imi plac mie. 

Dupa ce-s taiate cuburi, se lasa la scurs cu zahar si zeama de lamaie. Eu am vrut bucati intregi in prajitura, le-am tras la tigaie cu adaos de zahar si unt. Le-am lasat la foc potrivit cat sa se inmoaie usor la exterior, apoi am dat focul la mic Au mai stat pe foc aprox 5 minute. Am mai amestecat din cand cand.  

Pentru blat, se freaca untul moale cu mierea si zaharul, apoi se adauga ouale pe rand, mixand dupa fiecare. Se adauga nuca, visinata, se omogenizeaza bine; urmeaza faina amestecata cu praful de copt si scortisoara, cernuta direct in amestecul cu unt. Se amesteca bine cu telul si gata. 

Se rasfira merele pe fundul tavii, tapetata cu hartie de copt - eu am presarat si niste nuca macinata inainte sa pun merele, daca tot mi-a ramas. Se toarna aluatul peste mere si se da la copt, la 180 de grade, pentru 30-35 de minute. 

Crema cu unt:

200 g unt
5 linguri cu varf de smantana
3 - 4 linguri nuca macinata
2 linguri miere
2 linguri zahar
esenta de rom 

Desigur, gustati crema si potriviti de dulce. Sau, daca o vreti mai fluida, mai adaugati smantana. Se freaca untul moale cu zaharul si mierea, apoi se adauga gradual smantana, nuca, romul.

Caramelul:

150 g zahar
30 g unt
75 ml lapte
2 linguri de amidon

Se pune zaharul la caramelizat. Cand e topit uniform, se adauga untul. Se da la o parte de pe foc si se toarna laptele cu amidon, amestecand energic. O sa faca bulbuci, asa ca pastrati oaresce distanta si folositi o lingura cu coada lunga. Se pune la loc pe flacara si se mai lasa la foc mic pana incepe sa clocoteasca usor, amestecand continuu. O sa vedeti ca se ingroasa destul de repede.

Blatul cu mere se rastoarna pe o tava, cu merele-n sus. Pe alta tava, cea pe care va fi asamblata prajitura, se asaza foietajul de la baza. Peste acesta se niveleaza caramelul cald, altfel o sa fie greu de intins pentru ca prinde consistenta gelatinoasa. Ceea ce-i bine pentru prajitura asta, de altfel.

Peste caramel vine blatul cu mere. Eu l-am rasturnat initial pe o tava de plastic rotunda si marisoara, destul de flexibila si l-am plasat incet si cu grija peste foietajul cu caramel. Se intinde apoi uniform crema cu unt si se asaza deasupra a doua foaie crocanta, presand - o usor ca sa adere la crema. Se da la frigider, cel mai bine peste noapte, sau cateva ore bune. Eu am taiat-o dupa o ora, dar evident ca nu era cazul. Se cam dezintegreaza si se taie urat daca nu sta destul la rece.

Si asta-i prajitura. Mie-mi place, desi, de regula nu fac dulciuri din astea care cer timp sau creme untoase. Crema asta o tin minte de pe la rugi si vreau sa zic ca o detestam in copilarie. Ei bine, combinata cu ce trebuie da chiar bine in prajitura. Apropos, daca nu aveti chef sa faceti caramelul, puteti unge foietajul de la baza cu un gem mai acrisor, cum ar fi cel de caise. Sau chiar de mere, ca sa aveti mere cu texturi diferite. Ar merge chiar mai bine cu gem, daca stau sa ma gandesc.  

  
  

   

luni, 26 septembrie 2011

Orez cu vinete

Am mai facut, am repetat, ca a fost gustos. Acesta e un pic altfel, mi s-a parut chiar mai bun. Cat mai sunt vinete, e pacat sa nu imbunatatiti un orez banal, combinandu-l cu vinetele. La o cana de orez, au intrat 2 morcovi dati pe razatoarea mica si o ceapa, tocata marunt. Peste ceapa calita impreuna cu morocovul se adauga orezul, apa si condimente si se lasa sa fiarba incet. Eu am preferat Vegeta, ca sa aiba gust, asa, mai domestic. Cand e gata, se adauga la orez cubuletele de vinete scurse de apa, rumenite separat in foarte putin unt si ulei. Cam asa-i de usor, dar surprinzator de bun. Si reteta asta e pentru provocarea lunii septembrie, sper sa mai fie cu vinete. Nu de alta, dar mai am o ladita :). 


 Eu am avut pe langa o tocana de ied, cu mult ardei, ceapa, usturoi, radacinoase, deci cu sos bun. 


 Si o salata cu castraveti, sfecla cruda si iaurt. 

duminică, 25 septembrie 2011

Cotlet de porc la cuptor

N-as putea spune ca e favorita mea bucata asta de porc, dar o mai gatesc din cand in cand. O friptura simpla, numa' buna de duminica, buna si adoua zi, rece, in sandwich. Carnea bine uscata cu servete de bucatarie se condimenteaza dupa gust -  a mea a stat la frigider peste noapte - si se tavaleste prin verdeata tocata in amestec cu usturoi, seminte de mustar, putina sare grunjoasa, ulei si zeama de lamaie. Am asezat-o in tava unsa cu unt si am pus cateva bucatele de unt si peste carne, sa se topeasca cu folos. Am dat-o la cuptor la 200 de grade, neacoperita. Apoi mi-am amintit de niste mere foarte, foarte faine de la sat si am pus cateva bucati in tava, numai bine lasa si ceva suc si preiau gust fain de la zeama carnii. Dupa un ceas, am scazut temperatura la 170 de grade si am mai lasat-o 50 de minute, acoperita cu folie de aluminiu. Poate a stat un pic prea mult la cuptor, vina mea, ca m-am luat cu altele. A fost necesar sa adaug si putina apa, ca se formase un strat cam prea inchis la culoare pe fundul tavii. Ideal ar fi fost sa se coaca foarte incet, dar n-am avut chef sa stau dupa ea. 


Si nu pot sa nu v-arat o imbucatura din portia mea de sarme, la care am rulat pana m-am saturat ieri. S-a meritat, imi plac de numa'! Si mai am doua pungi la congelator, sa ne fie de bine! Mie cel mai mult imi plac cele de la suprafata, la care se rumeneste frunza. Is saftoase sarmele mele si cu gust, nu ca altele :)). Dulce n-avem, decat gemuri si fructe, asta e. Poate rasare maine ceva, sa vedem.

 Duminica frumoasa!

vineri, 23 septembrie 2011

Placinta cu pere si branza dulce

Doar pozele, deocamdata.

Reteta merge la Betty, pentru provocarea lunii septembrie, cu pere si vinete. Vin si vinetele zilele astea, pana la termen :). Iata ce si cum: 

Aluatul: 500 g faina, 2 iaurturi mici, 5 linguri de zahar, 2 oua, 80 g untura, 1 cub de drojdie. Odata dizolvata drojdia in putina apa si zahar, amestecam bine de tot ingredientele in vas, pana obtinem un aluat moale si lipicios, a carui consistenta nu trebuie sa panicheze :). In faza asta, eu am mai incorporat cam 4 linguri pline cu faina, pe rand, cat sa nu mi se lipeasca excesiv de maini. L-am manevrat cat sa inghita faina, fara prea mult zel. L-am lasat sa stea 15 minute in vasul acoperit cu prosop. E cel mai bine sa nu sariti peste etapa asta de asteptare.

Aluatul trebuie sa ramana umed, deci n-as recomanda sa veniti cu adaos (mai) mare de faina, pentru ca oricum nu veti asuda la el ca la cozonac. Desi, zic eu, e un aluat care s-ar preta destul de fain la cozonac. Am reusit sa fac si niste poze intermediare, urate, pe care totusi le postez. Nu stiu cat sunt de explicite, sper sa fac tura viioare altele mai misto si relevante. Deci cam asa:

Se vede ca-i desprins de pe peretii vasului, nu? Si slightly lipicios. Eu nu-l maniuesc cu mainile infainate. Il apuc de margini, il intind (cu blandete, totusi) ...



... si-l  aduc spre mijloc. Si tot asa, il apuc din partea opusa si impatur. Fac treaba asta cam 5 minute. Daca aveti rabdare sa-i acordati mai mult timp, sigur ca e mai bine.


Il intorc cu pliurile in jos si-l las la crescut, nu inainte sa ung peretii vasului si pe el, pe aluat, cu ulei. 

In intervalul de o ora de dospire, il mai impachetez de doua ori, fara brutalitate :). Aluatul o sa fie umflatel si cu multe bule de aer si nu vreau sa-l dezumflu. Eu am facut toata treaba pe ffwd, se poate lasa si  mai mult la dospit, pentru rezultate mai bune. Dupa dospire:


Odata rasturnat pe suprafata de lucru, NU-l intindeti cu sucitorul, il aplatizati usor cu palmele, ca sa puteti lucra cu el.

Si de-aici e foarte simplu, indiferent ca alegeti sa faceti placintele rotunde sau o placinta la tava. 

Pentru umplutura am folosit branza Fagaras cu tot cu smantana, la cutie. Din comoditate, ca daca luam altfel de branza, trebuia scursa, etc. In principiu, ar merge mai bine o branza dulce simpla, fie la pachet sau varsata. Cea folosita de mine a fost foarte moale, la 400 g de branza am adaugat 3 linguri bune de gris, 1 ou, 1 lingura de zahar pudra vanilat si 1 lingura jumatate de zahar. E mai bine sa gustati compozitia si s-o dregeti cum va place. Am mai pus o mana de stafide, esenta de rom si putina scortisoara. 

Daca faceti placinte rotunde, rupeti bucati egale din aluat, le impaturiti pe fiecare in parte si le dati forma rotunda. Eu le-am facut scobitura apasand cu degetele, cred ca e mai potrivit cu fundul unui pahar mic. Mi-am da seama dupa ce am terminat, desigur. Asezate in tava tapetata cu hartie de copt, se umplu cu branza si se mai lasa la crescut juma' de ora. Se asaza perele feliate foarte subtire dupa plac. Se pensuleaza cu ou batut si se la dau la cuptor la 180 de grade, 35 - 40 de minute. Verificati dupa 30 de minute, ca depinde cum functioneaza cuptorul personal. 

Pentru placinta la tava, aluatul se intinde ca cel de pizza, cu mainile. NU folosim sucitorul! Ma rog, eu nu l-am folosit. Se intinde astfel incat sa imbrace si peretii tavii, apoi se pune umplutura si feliile subtiri de pere.

Nu uitati ca drojdia face cam toata treaba :).  






Salata de urgenta

Pentru ca n-aveam vreme de gatit, ci de pus diverse pe iarna. Am avut un brusture crocant in frigider, nu stiu cum se cheama soiul asta de salata, foarte buna, de altfel; o conserva de fasole si naut, branza, rosii si niste slanina de la Auchan, pe care nici n-am mai rumenit-o. Stropite cu ulei de masline si un pic de zeama de lamaie, sare grunjoasa si atat. Mi-am dat seama la un moment dat ca-i lipseste ceapa, poate si ceva usturoi. Si cu rosii uscate in loc de proaspete cred ca ar merge. Zi misto s-aveti!

duminică, 18 septembrie 2011

Shawarma de duminica

Zielele trecute vede colegu' la televizor shawarma. Si zice ca vrea si el, in conditiile in care el nu-i cu d-astea, cu fastfuduri. Era seara, intuneric, zic, bine, n-avem, altadata. Se duce omu' la bucatarie si striga peste vreo 5 minute daca nu vreau si eu shawarma. Strig si eu 'napoi, nu, nu vreau, nu de alta, dar chiar nu vroiam. Am vrut peste alte 10 minute, mi-a facut si mie, anume shawarma cu pateu, ceapa verde, branza si ardei. O fost un sandwich bun, ca la scoli. S-o nimerit azi sa merem sa luam una, alta si-mi aduc aminte trecand pe la raftu' cu pita si vazand lipiile. Si cum n-aveam chef sa ma bag la gateli mai serioase azi, l-am pacalit :). Vorba vine, ca ne-o placut mult si bine. 

Am facut o salata cu varza, ceapa, morcov, castravete, ardei si gulie crantanitoare, ca erau gulii faine la magazin. Otet, ulei, sare si atat, cea mai buna salata. Am mai trantit pe lipie cartofi prajiti, fasiute de porc la gratar, maioneza pentru mine si ceva patrunjel si gata masa. Eu n-am tinut cont decat de pofta, m-am porcit dupa bunul plac, asta e. Cand scap la maioneza, scap si gata. De-asta facui putina. Cea din poza ii portia mea, de regula umplu lipia aia pana n-o mai pot rula. Rar si asumat, merge. Duminica faina!


miercuri, 14 septembrie 2011

Aluaturi de seara

De voie, de nevoie, caci nu mai era paine si ma saturasem sa ma tot holbez tamp pe la rafturi si pe tot soiul de etichete si sa nu stiu ce paine sa cumpar. Caci da, n-am mai facut paine in ultima vreme. Asa ca, a fost painea:


Un fel de lipie mica, de proba. Seamana cu ce vinde un domn la o patiserie de la mine din zona, tot asa, niste paini rotunde, pufoase si cu miez foarte aerisit. El le zice lipii, asa i-am zis si eu painicii mele. Bine, ale lui sunt mai misto, dar si eu am inceput bine :). 


Si pizza, doua. Pe care le-am mancat.



 Va doresc o seara faina!

marți, 13 septembrie 2011

Legume umplute si sarmale deosebite :)

Facute acum niste saptamani, n-am uitat de ele. Avem aici (partial!) umplutura mea de sarmale, care nu e niciodata aceeasi si s-a cam modificat de la primele incercari. Dar, sa zicem ca as folosi: la juma' de kil de carne, 2 morcovi + 2 radacini de patrunjel date pe razatoarea mica, 4-5 cepe mici/medii tocate maruntel, 1 ardei kapia mare, tocat si el cubulete mici, o ceasca de orez. Lasand gluma la o parte, eu n-am sa dau niciodata cantitati extrem de fixe (exceptie facand prajiturile, aluaturile), ceea ce s-a si vazut pe parcursul acestui blog. Asta deoarece nu mi-am propus, desigur. Si pentru ca experimentez. Tot din intamplare, experimentele mele ajung atat in farfurii, cat si pe blog, ceea ce va doresc si voua. Un alt motiv e ca nu reusesc sa gatesc eu insami dupa cantitati exacte, doar daca e neparat necesar. Plus de-asta, o ceapa medie e mai mica decat una mare, nu-i asa? La fel cartoful sau morcovul. Ceea ce vreau sa spun, de fapt, e ca la sarmale eu folosesec destul de multe legume, din categoria radacinoase si ceapa, mai ales. Multa ceapa. Ardeiul rosu, de asemenea, mi se pare un must. Le calesc si pun si carnea sa se gateasca un pic cu legumele si orezul, uneori cu bulion, alteori cu vin sau cu ambele. Imi place sa pun slanina taiata marunt, cand am, multa boia si neparat leustean, pe langa alte ierburi. Cam atat, ca am deviat destul.

In umplutura acestor legume nu avem orez, de-asta zisei partial, ci cartofi (4-5 cartofiori), tot sub forma de cubulete cat mai mici. Cu orez am tot facut legume umplute, am zis sa incerc si cu cartofi. Am umplut ceapa, ardei si rosii, plus un cartofior ratacit. Cartofii i-am pus la calit inainte sa adaug carnea, deci dupa ceapa, legumele razalite si ardei. Nu se lasa mult pe foc legumele astea, numai cat sa prinda luciu. La fel, odata adaugata carnea, o las pana-si schimba culoarea. Lichidul pe care-l adaug poate sa fie si apa sau supa de legume, daca nu-i bulion sau vin. Nu torn mult, doar cat sa depasesca putin fundul oalei, ca mai lasa si carnea zeama buna.

Asta mi s-a parut cea mai misto versiune de legume umplute, cu cartofi in compozitie. 





Ati mai mancat sarmale cu cartofi in umplutura? Eu, din intamplare :). Is bune, ma. Mi-a ramas umplutura, aveam varza murata la congelator, am umplut sarmale. Le-am copt, si nu fiert, evit cat pot sa le fierb. Nu ca n-ar fi bune, dar imi plac mult mai mult la cuptor. Cartoful cu varza murata e o treaba. Si leaga umplutura asta intr-un mod tare fericit. La modul ca mananci si te tot minunezi la fiecare imbucatura. Sa zic ca-mi plac astea mai mult decat cele clasice? Nu stiu, pana la urma tine de gusturi. M-au surprins tare placut, in orice caz. 


luni, 12 septembrie 2011

Tocana de legume si porc, din categoria "lasa-ma in pace, ca ma fac singura"

Da, sau aproape singura, ca mai facem si noi una, alta. Imi ramasesera niste bucatele de carne de la gratarul de vineri, le-am condimentat, amestecat cu niste ceapa maruntita si uns cu ceva ulei, au stat la frigider pana a doua zi. Legumele, anume morcovi, patrunjel, ceapa, ardei, cartofi si rosii, le-am taiat mare. Am presarat carnea cu faina si-am rumenit-o in ulei incins pe toate partile. Apoi am adaugat morcovul, radacina de patrunjel, ardeiul si cartofii, amestecand usor. (in paranteza: cartofii ii puteti pune inainte sa dati tocana la cuptor, caci asta urmeaza, daca vreti sa ramana intregi. Mie imi place sa se mai topeasca, contribuie la consistenta sosului si parca-s mai buni asa.) Legumele numai bine vor lasa zeama, asa ca o sa puteti racai cu lingura de lemn pojghita lasata de carne pe fundul oalei, datorata stratului de faina. Eu n-am adaugat alt lichid, am pus capacul pe oala si-am lasat-o asa cam 10-15 minute la foc mic, am mai umblat cu lingura pe-acolo de cateva ori, mai mult de nerabdare si de dragul mirosului. Cand sa torn amestecul de vin cu apa, am constatat ca nu mai e vin. Asa ca am pus doar apa si Vegeta (pana la jumatatea legumelor), din aia din punga albastra, cu bucatarul care ne semnalizeaza ca treaba-i misto. Chestia cu Vegeta asta tine destul de mult de nostalgie, o foloseau bunicile, mamele, toate femeile din lume. Deci da, mai folosesc si eu. Odata turnat lichidul, mai asteptam un clocot, doua si punem rosiile, plus niste frunze uscate de leustean sau de care vrem. Acoperim cu folie si dam la cuptorul incins. De-aici incolo, treaba ei, sa scada frumos. Nu uitam s-o descoperim si-o mai lasam pana arata ca in poza de mai jos pe din afara, dar ramane zemoasa in interior. 



Asta-i genul meu de mancare. Conteaza foarte mult legumele, care tre' sa fie multe. In cazul asta, rosiile au o contributie foarte gustoasa. Mie asa-mi place, asa pun de fiecare data, adica legume fara numar. A mai fost pe langa si o mamaliga, in ciuda cartofilor, plus varza roz de la borcan. 

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Salata calda de sfecla si cartofi

O alta varianta de cartofi+sfecla+un pic de ceapa = bun!, neasteptat de bun. Cum ziceam ieri, am probat azi combinatia cu amestecul de ulei de masline extra, usturoi tocat marunt, cimbru uscat, zeama de lamaie, sare grunjoasa si piper, decat. Feliile subtiri de sfecla si cartofi se aseaza pe hartie de copt, presarate cu cateva rondele de ceapa. In prealabil, eu am condimentat sfecla si cartofii si le-am amestecat cu ceva ulei, in vase diferite, sa nu se coloreze cartofii. Se dau la cuptor la foc mare si se lasa pana devin, practic, chips-uri. Sfecla mea s-a cam ars partial, am scapat-o din vedere, recunosc. Merge feliata si mai grosut, feliile mele au fost subtiri de tot. Acum, depinde ce textura vreti sa aiba sfecla si cartofii, taiati legumele in functie de asta. Pe mine nu ma deranjeaza daca-s mai crocante. Ideea e sa nu le suprapuneti (feliile), pe cat posibil. Asa arata salata mea, pacat ca a fost putina, numai de proba. Data viitoare o sa coc mai multa ceapa, cum fac de obicei, caci nu va strica deloc.  
  

 Cu branza de burduf. Excelenta combinatia.

vineri, 9 septembrie 2011

Pranzul de azi: cartofi cu sfecla la cuptor, gratar si salata

Azi am gatit, pentru pranz si chiar si ciorba. N-am mai gatit de nu stiu cate zile, decat prajituri. Care n-au mai ajuns unde trebuia, dar o sa ma revansez. Zilele trecute am mancat studenteste, chestii cu pita. Noroc cu un soi de amestec de legume pus la borcan intr-o seara, care se vroia un fel de sos pentru diverse. Pe care l-am mancat, cu pita (numai)decat. Mai e un borcan, e asa de bun ca nu cred ca mai rezista mult. Aseara am primit un cartof copt la microunde si mi-o picat fisa, bai, asa nu mai prea mere. 

Asa ca fu mancare calda azi, nimic solicitant, dar o picat tare bine. Cartofii i-am feliat subtire, aproape ca pentru chips-uri, la fel si sfecla. Se aseaza in straturi in tava unsa cu ulei, am mai pus si ceva rondele de ceapa peste, se mai stropesc cu putin ulei si se dau la cuptor cu folie deasupra pana se inmoaie, la sfarsit scoateti folia sa se rumeneasca. Initial am vrut sa fac un amestec de ulei + zeama de lamaie + usturoi + cimbru si sa-i las asa se coaca cu arome, pana la urma am pus doar sare si piper. Voi puteti sa puneti dupa plac, desigur. Amestecul asta o sa mearga la o salata cu sfecla coapta si branza de burduf, pe care doresc s-o prestez cat de curand. Si cam atata. Pe langa crumpi, niste gratarele si salata verde cu castraveti si usturoi. Mie mi-a placut, si mi-a placut si ciorba, tot cu sfecla. 



In rest, mi s-au uscat frumusel rosiile si-s incredibil de bune, (mi) le tot gust, una cate una. Am facut un soi de crema de dovleac, se vroia gem, dar am bagat mixerul in el. Drept pentru care, pusa oala inapoi pe foc, a sarit din ea, crema, si m-a fript destul de uratel. Mi-o mancat ziua dovleacul ala, incedibil de tare si greu de curatat. Dar e misto ce-am obtinut, merge fain la prajituri. 

A venit toamna, desi vazui ca de luni ne mai baga un pic de 30 si de grade. E lumina faina de poze, e vreme faina de plimbat la Cimisoara. Ascult muzici care-mi aduc aminte si ma tot minunez, in registru de iepifanii. S-aveti un weekend cu liniste si soare!

luni, 5 septembrie 2011

Ciocolata de casa, din nou

Din lipsa de dulce si chef de a coace, am zis ca asta e cel mai rapid desert de facut, chiar daca trebuie asteptat dupa el. Ciocolata alba e cu aroma de menta si cea neagra, cu rom. Am folosit cacao Schmidt, foarte buna, zic eu. Ciocolata are o tenta de gust amarui, e foarte echilibrata, in ciuda cantitatii de zahar. Bine, eu, de regula, scad 20 - 30 g din cantitatea indicata in reteta. 

Pe cea alba o improspateaza tare fain menta. Si ma gandesc la niste inghetata de zmeura, nu foarte dulce, presarata cu bucatele de cioco alba mentolata si fistic. Cred ca ar fi destul de misto :). Saptamana asa cum va doriti sa va iasa!!