duminică, 28 august 2011

Pui cu ceapa si ardei la cuptor si bulgari de mamaliga, pentru provocarea lunii august - Dulce Romanie

Tot cu intarziere, puiul pentru provocarea lunii august - Dulce Romanie, gazduita de Gaby. La noi se consuma pui destul de rar, de regula cad primesc din cel de casa. Uneori mi se face pofta si mai iau de la magazin.

Puiul asta e Ave Osenesc, aduce mai mult cu cel de casa, cel putin la exterior. Mancarea se face foarte usor, dar nu-i tocmai de vara, asa cum am asociat eu ingredientele. Puiul, uns cu ulei amestecat cu condimente in prealabil (mie-mi place sa pun multa boia, se stieeeeee :)), prinde si culoare frumoasa la copt) si lasat la frigider peste noapte cu ceva usturoi maruntit, se pune pe pat de ardei kapia si ceapa, taiate mare, plus catei de usturoi in coaja. L-am acoperit pe pui cu cateva felii de piept de porc afumat. La faza asta, mi-am dat seama ca untura de gasca pe care intentionam s-o adaug nu-si mai are rostul. Nu ca mi-ar fi displacut aroma, insa ar fi fost chiar prea mult. Alt soi de grasime n-a mai ajus la mine in tava (am folosit un vas termorezistent de ceramica), legumele vor lasa apa, carnea - grasime, deci se formeaza si ceva sos care da gust bun carnii. Am dat la cuptor la temperatura mare (de voie, de nevoie, caci se cocea si-o paine in acelasi timp, in acelasi cuptor, desigur), neacoperit. Dupa juma' de ora mi-am adus aminte ca trebuia sa pun si ceva otet balsamic, asa ca l-am adaugat si am acoperit lejer cu folie de aluminiu, sa nu se parjoleasca prea tare. Cam cu 10 minute inainte sa fie gata, am eliminat folia. 

Bilele de mamaliga se formeaza cu mainile umezite, in mijloc incape ceva branza, de care preferati. Eu am pus telemea de oaie. Se dau prin gris amestecat cu boia si se lasa la cuptor 10 - 15 minute. Am gasit o smantana buna la Auchan, din cea varsata. E cu 30% grasime, nu mai stiu cum se cheama, dar e chiar faina, adica are gust si culoare de samantana. Deci da, o droaie de grasimi prin farfurie. De exceptie si chiar misto, impreuna cu muraturile rooooz, pe care nu le-am mai pozat.  

.                                        



Ii trimit lui Gaby si o reteta de prajitura cu prune, caci zic eu ca merita, e o prajitura de sezon care se face foarte usor si chiar ieftin. E pandispanul cu prune si caramel, pe care l-am refacut zilele astea. Am si cateva poze intermediare de data asta :). Merge si asa, chiar daca n-am eu skill-uri de acrobat, sa tin cu o mana aparatul si cu cealalta sa strecor faina. Incepem cu sfarsitul, prajitura coapta si calduta, presarata cu zahar pudra. Care, desigur, s-a topit instantaneu.  


Asa arata ouale batute la final, din pacate am nimerit oua cu galbenus mai mult alb decat galben; altfel, foarte proaspete, s-au batut foarte frumos.


Prunele (lasate initial la scurs cu zahar, esenta de rom si scortisoara) pe hartia de copt unsa cu unt si presarata cu gris, apoi ceva cocos peste prune. Nu s-a cunoscut la final, nu-i deloc obligatoriu.


Faina, strecurata gradual, inglobata cu telul, amestecand foooarte usor (cu multa rabdare) de jos in sus.


Pandispanul rade-n soare, auriu :)). Sigur ca nu l-am lasat sa se raceasca-n cuptor cat trebuia, ba, l-am si rasturnat cu prunele-n sus. Si nu-i nimic porno in gestul asta :). Blatul asta se cam lipeste de suprafata pe care-l rasturnati. Eu am uns cu foarte putin unt o bucata de hartie de copt si am rasturnat prajitura pe o tava acoperita cu hartia asta. Ideal e sa fie lasat la racit dupa regula, insa, pe de alta parte, fructele mai au si ele ceva lichid si nu-mi place ideea de a tine prajitura atata vreme in aragazul cald.


Si apropos de pui si prune, una din primele mele postari cu pui de casa, memorabil pui, as zice, caci nu i-am uitat gustul. Plus o tarta cu prune excelenta, reprodusa apoi de multe ori, cu diverse fructe. Aici sunt toate retele cu pui de casa de pe blog. 

marți, 23 august 2011

Orez cu vinete si dovlecel

Un orez foarte simplu, insa combinatia cu vinetele face tot gustul. Bine, si cu restul legumelor. Vinetele si dovlecelul le-am tocat cubulete mici si le-am pus la rumenit in ulei, la foc iute. Cand s-au inmuiat usor, am adaugat ceapa, ardeiul si morcovul, taiat in fasii subtiri. Le-am mai lasat impreuna cat sa se cunoasca, apoi am adaugat orezul si apa (o parte orez, doua de apa). Am vrut sa-l dau la cuptor, pana la urma am lasat sa fiarba pana la capat. Foarte bun, desi eu nu sunt fan orez. Dar sunt fan vinete si merg foarte fain impreuna. 

sâmbătă, 20 august 2011

Pandispan cu prune, pere, nuci si caramel

O prajitura foarte buna, mai mult pretext pentru caramel la vremea respectiva, insa merge si pudrata cu zahar si atat. Sau glazurata cu ciocolata alba, de ce nu. Pandispanul l-am facut din 4 oua, batute bine cu 120 g zahar, pana devine compozitia spumoasa, fina si teapana in acelasi timp. Veti sti ca e gata cand reusiti sa "desenati" o fundita cu crema asta cand ridicati mixerul, adica sa ajungeti la ribbon stage. Asa am vazut eu la Paprika TV intr-o emisiune cu prajituri. Aruncati un ochi pe Google pentru mai multa claritate. Am incorporat 120 g de faina cernuta, amestecand foarte lejer cu telul.

In tava unsa cu unt si presarata cu gris am asezat jumatatile de pruna cu miezul in jos, plus ceva felii de pere si cativa samburi de nuca. Din nou, am presarat gris peste fructe si am turnat compozitia de pandispan. Prajitura se coace in aprox. 25 de minute, la 170 de grade, in cuptorul preincalzit. Se lasa la racit tot in cuptor, cu usa intredeschisa. Daca o scoateti imediat din cuptor, s-ar putea sa se dezumfle. Recomand asocierea cu caramelul, nu strica deloc.

L.E. Ii trimit reteta lui Gaby, pentru Dulce Romanie - provocarea lunii august 2011


joi, 18 august 2011

Ce-am mai copt. Adica paine, printre altele.

Nu mai cumparam paine de mult timp, nici nu mai stiu de cand. Din ce-am facut pana acum, cel mai rapid trece focaccia, fie ca-i simpla sau impodobita cu diverse. Ultima paine facuta a fost declarata "cea mai buna" si cred ca si este, desi, au mai fost si altele etichetate asa. De exemplu, ultima focaccia, cu vinete, ardei si ceapa.


De ceva timp, folosesc o faina ungureasca de la Unicarm, se gaseste (si) la saculet de 5 kg. Sunt multumita de ea si n-am de gand s-o schimb prea curand. Cat despre aluat, ma tot repet cu acesta, respectand mai mult sau mai putin cantitatea de apa. Niciodata, insa, nu folosesc mai putin de 650 ml apa/1 kg de faina. Si, daca ma nimeresc singura prin bucatarie (altfel sunt sfagita :)), procedez cam asa, in ciuda vecinilor. Functioneaza si e cam ca o sesiune mica de antrenament la sala. Eu nu merg la sala, btw. 

Cred cu tarie (de fapt, stiu acum) ca treaba cu "facerea de paine ia mult timp" e o simpla prejudecata/scuza, whatever. Se poate face paine fara framantat, amestecand pur si simplu ingredientele. Cam asa arata si e foarte, foarte buna. 


E cea de aici. Eu torn aluatul direct in tava, pe hartie de copt; mi se pare inutil sa las la dospit in castron, apoi sa-l pun in tava. E o diferenta clara intre painea coapta asa si prima varianta incercata. Creste frumos si uniform, are miez pufos si usor umed, coaja crocanta.

Aluatul nu cere efortul pe care si-l imagineaza majoritatea, din punctul meu de vedere. Si, inca o data, prefer metoda lui Bertinet in locul celei traditionale, caci are rezultate mult mai bune. Iar daca nu sunteti firi foarte sportive, va puteti antrena acasa, cu painea. Mie, tot procesul imi ia cam 20 de minute, cu tot cu framantat. Dupa dospirea de o ora, nu mai framant, ma port cat pot de delicat cu aluatul. Nu vreau sa scot aerul din el, pur si simplu ii dau forma dorita, il asez in tava pe hartie de copt si-l mai las maxim o ora la dospit (minim 30 de minute). 

Dupa ce scoateti painea din cuptor, socotiti si voi daca au meritat cele 20 de minute de "sport". Desigur, ca orice exercitiu, necesita timp sa va formati niste abilitati si sa va obisnuiti cu tipul asta de munca. Se merita pe deplin.  

Astea sunt ultimele paini facute. Pentru focaccia, am rumenit usor vinetele, feliate si lasate la scurs initial. 


Painea burtoasa am uns-o cu amestec de apa si ulei de masline, ramas de la focaccia, am presarat-o cu gris. Am lasat o oala cu apa in cuptor cat s-a copt painea. Era sa uit, am framantat-o si cu ceva ulei pe final.


Un sandwich din painea asta, cu ou ochi, vinete si dovlecei marinati si ardei.



 O alta paine, simpla, alba, buna pentru sandwich-uri.


Si una umpluta cu ceapa si ardei.



 Ultimii covrigi.


Sa ne intelegem, experienta mea cu painea de casa e foarte scurta, cred ca nu dureaza nici macar de un an. Am descoperit in timpul asta cam cum ne place noua sa fie painea, experimentez in continuare si mai am o gramada de invatat. Marturisesc ca nu m-am documentat prea mult (spre deloc), am prins de ici, de colo si ma bazez destul de mult pe practica. Ideea e sa incepeti sa va faceti painea, pur si simplu. N-o sa va mai puteti lasa dupa aceea.

Acesta mi se pare ca-i postul cu nr. 200. Sper la cat mai multe de-acum incolo, cu sau fara pauze. Treaba asta cu blogaritul e foarte subiectiva, e asa cum vrei tu sa fie si cum intelegi/alegi sa o faci. Eu nu ma simt blogger si nici nu intentionez sa ma transform. Pana la urma, e o chestiune de voluntariat. E timpul tau, resursele-s tot ale tale. Se presupune ca ai niste beneficiari, in conditiile in care trec oameni pe la tine pe-acasa, citesc, cu unii stai de vorba, pe altii poate chiar ii inspira ce le arati si incearca si ei sau macar tin minte. Ideea e sa le dai idei, atat cat iti permite si tie neuronu' si cheful.

Sunt foarte multe bloguri misto, sunt foarte multe retete care-mi plac si pe care le tin minte. Sunt destul de comoda sau grabita ca sa las o vorba, doua, de aceea o fac destul de rar. A, si in general (offline) nu vociferez prea mult de felul meu :). Pe de alta parte, sunt bloguri care-mi placeau tare, iar acum mi se par usor plictisitoare. Sau poate prea autosuficiente. Desigur, e chestie de nivel ;) si tine, iarasi, de subiectivismul meu. No, sa nu ma mai lungesc atata, ne urez culinareste, si mie si voua "La cat mai multe posturi si retete!" si sanatosi sa fim, ca restul vine de la sine. Si puneti-va pe copt pita, mai copii!

duminică, 7 august 2011

Langosi cu branza

Am zis ca nu postez despre ei, ca-s destul de banali. Foarte buni, in orice caz. Tot incerca C. sa-mi explice diferenta dintre colacei, langosi, turce. Si-mi cerea sa-i fac colacei. In fine, n-am inteles cum sta treaba cu fiecare si nici ce vrea el sa rezulte din aluatul fript. Pana la urma, mi-o amintit bunicul meu cum faceau babele turtele la sat si procedez si eu ca ele acum, iasa niste turte bune de tot. Zau. Fac un aluat din 1 kg de faina, 650 ml apa, 4 linguri de ulei, 1 lingura de sare si 2 cuburi de drojdie proaspata (dizolvata cu o lingurita cu varf de zahar in apa calduta, din cei 650 de ml) sau 2 plicuri de drojdie uscata. E aluatul din care fac si pizza si o paine tare buna sau focaccia, vedeti aici ce si cum. Acum fac si langosi tot din el.

Cum spuneam, procedez asa cum mi s-a transmis pe cale orala, deci cam cum faceau babele. Dupa ce dospeste aluatul asta un ceas, iau din el cat cred de cuviinta (de regula jumate sau un sfert) si-l intind in foaie subtire de tot, aproape transparenta, pe suprafata unsa cu ulei. Apoi il rulez strans si il tai in bucati egale, pe care le depozitez pe o tava mare, unsa si ea cu ulei. Asa fac eu, acuma fiecare cum i se pare mai usor. Intind fiecare bucata cu sucitorul, tot subtire si umplu cu branza, de care am. Impatur, lipesc bine marginile sa nu iasa branza si C. le prajeste. Se umfla bine de tot in tigaie, nu va speriati, e de bine. Indicat e sa folosit o branza cat mai uscata. Sunt tare bune, desi se pare ca nu-s colacei ... De-asta eu zic ca-s langosi, turce din aluat de pita (ceva mai bine hidratat), mai exact. 


Pachetele cu vinete, rosii, telemea si busuioc

Le-am facut la prima tura de vinete de gradina. Nimic mai simplu, se feliaza vinetele mai subtirel (nu le-am oparit/grillat/rumenit in ulei ca sa devina maleabile, de-asta vin taiate mai subtire, daca-s mai groase sa pot rupe) pe lung, se sareaza si stropesc cu zeama de lamaie si se lasa putin la scurs. Se tamponeaza apoi bine cu servete de bucatarie si incepem sa impachetam. Eu am suprapus partial doua felii de vinete ca sa-mi iasa pachetelul, sa pot inveli branza si rosia, intre care punem o frunza de busuioc. Nu stiu daca se intelege din poza, eu sper ca da; oricum, se poate face si cu felii rotunde de vinete, pur si simplu se suprapun toate cele, ca la sandwich-uri. Se stropesc cu ulei bun de masline, se sareaza, pipereaza si se dau la copt in hartie ... de copt. E cea mai light versiune posibila, fara carnoase, desi ar merge impachetat si ceva afumat si mai grasut, asa. Si daca aveti rabdare sa rumeniti vinetele usor in unt, e si mai fain.




Si poze de duminica, daca tot m-am jucat azi cu sapuniera. Bilele mele preferate. A zis C. ca-s mai pentru tineret, asa. Probabil ca da.


Si de cand mai insiram si eu bile pe ata.


Duminica faina!