sâmbătă, 30 iulie 2011

Cubulete cu banane si caramel

Caramelu' is back in viata mea, si merita sa va zic despre el. Nu-i nimic deosebit, dar imi place de numa'! Am mai facut, in diverse variante gasite pe net, si cea mai simpla si ultima e cea mai misto. Am gasit-o la Micki, sub numele de salsa mou si imi pare tare bine. La 200 de g zahar se pun 100 ml de smantana dulce. Eu am folosit Dorna pentru gatit, deci nu din aia pentru frisca. Cea de gatit e mult mai densa si grasuta si rezulta un caramel excelent. Nici nu-i trebuie unt, doar un praf de sare, grunjoasa, daca se poate.

In rest, incercati pe cat posibil sa nu afumati zaharul, deloc! Stati cu ochii pe el, cu rabdare, la focul cel mai mic, intr-o oala cu pereti cat mai grosi. Mai luati oala de manere si rotiti-o cand va plictisiti. Aveti rabdare sa se topeasca pana la capat, uniform. Apoi luati cratita de pe foc si turnati smanatana (eu n-am mai incalzit-o si nici n-am stat sa se racoreasca zaharul, dar ar fi bine), amestecand. O sa faca bulbuci, o sa se mai impiedice lingura prin oala, nici un bai. Toata chestia e sa nu va stropiti cu lichidul ala arzacios, atunci o sa fie bai. Puneti la loc pe flacara si amestecati in continuare, lasati sa fiarba incetisor pana se ingroasa. Luati cu lingura si turnati pe o farfurie, se vede cu ochiul liber cand are consistenta potrivita. Odata racit, se ingroasa si mai tare, se chiar intareste usor. Eu il tin la frigider si cand vreau sa consum, il incalzesc la micrunde doar cateva secunde. 

Pe prajiturica asta nu mi s-a inchegat cum as fi vrut, caci bananele au si ele ceva continut de apa, asa ca s-au format mici balti in jurul lor. Dupa o noapte la frigider, e ok, cum se vede si-n poza. Se prelinge usor, dar e mai sexi asa. Baza e din 200 g de biscuiti macinati, amestecati cu 100 g de unt topit, nivelati intr-o tava tapetat cu hartie de copt. Week-end misto si semnificativ sa aveti!

L.E. Am uitat sa zic ca inainte sa asezati bananele, mazgaliti usor suprafata blatului de biscuiti, lasand sa curga caramelul in fir subtirel. Asta ca sa se lipeasca bananele de biscuiti. Lucrati cu caramelul cat este cald (spre fierbinte chiar) inca, astfel se va "intinde" el singur, fara sa trebuiasca sa nivelati cu lingura. Ceea ce este usor imposibil si, in orice caz, destul de messy.


vineri, 22 iulie 2011

....

O sa iau o pauza de blog. Nu prea mai imi gasesc locul pe-aci, nu am stare, piere si inspiratia ... ceva nu pusca. Habar n-am ce, da' deslusesc io pana la urma ;). Si cam atata. Daca o sa fie musai sa zic ceva, sigur zic, nu tac. Nu stiu cat o dura etapa asta mizantroapa, poate 2 zile, poate 2 saptamani, ori mai mult. Pana atunci, mancati bun, faceti plaja, meditati, luati-va pisica sau catel, mancati rosii de gradina. Si nu uitati de protectia solara. V-am tzucat si numa' bine! Si poza mea preferata, de zi ploioasa. 

Prajitura cu gem de zmeura

O prajitura extrem de simpla si foarte buna, si nu pentru ca-mi place mie asa mult. Poate sa o faca oricine, si daca n-ati mai facut prajitura in viata voastra. Aluatul e acesta, se imparte in doua parti egale pentru foi. Fiind foarte moale, se modeleaza&intinde cu palmele in tava unsa cu unt si presarata cu faina si se niveleaza peste prima foaie un strat de gem. Foaia de deasupra eu am pus-o pe bucati, adica am luat cate o bucata de aluat, am aplatizat-o intre palme si-am peticit astfel prajitura; alta metoda n-am gasit la 9 si ceva seara, pe canicula. Se da la cuptor la 180 de grade,  pana se se rumeneste usor (nu uitati de testul cu scobitarea). Daca doriti, o presarati cu zahar pudra. Se pastreaza frumos la frigider, a doua zi e si mai frageda. 


miercuri, 20 iulie 2011

Vinete coapte si salata de vinete cu usturoi copt

Abia am asteptat vinetele din gradina! Si salata, cum sa nu! Si daca tot au fost destule, le-am facut si coapte (ca aici), si salata. Si inca mai sunt, asa ca, da, cam e saptamana vinetelor.

Asa-i de misto sa scobesti miezul asta cremos si sa-l intinzi pe pita! 



Pentru salata, le-am copt ca aici (taiate in jumatate pe lung, invelite in folie de aluminiu), dar fara rozmarin, doar sarate si cu felii de usturoi infipte in miez. E o metoda foarte eficienta, se coc frumos, uniform si destul de rapid. Doar ca, na, lipsete aroma aia de ars, de gratar. Dar sunt bune, bune rau de tot!!

Pe langa vinete, am mai copt si usturoi, ca sa-l amestec in salata. Si n-am putut sa nu coc si ceapa, daca tot a duduit cuptorul. Astfel ca am facut salata de vinete cu usturoi copt si ceapa coapta (optional), fara maioneza. In rest, salata as we know it, cu o ceapa mica tocata marunt, mustar si ulei, sare dupa gust. Excelenta, am mancat cu paine integrala de casa, rosii si ardei. Ce poti sa vrei mai mult? Poate doar o pizza cu vinete si rosii, care va urma :).


miercuri, 6 iulie 2011

Salata cu legume si carne la gratar

O salata buna de tot, caci are cartofi grillati, o varianta a celor pe care-i mancam la sat iarna, in copilarie. Atunci se puneau la perpelit direct pe spoiert, grillul asta de apartament nici macar nu intra in discutie. Si mai ales in cuina sau in spais. 

Nu stiu daca-s preferatii mei, dar imi plac mult de tot, desi nu-i foarte misto partea cu grataritul. Se taie cartofii felii subtirele, aproape transparente si se pun pur si simplu pe gratarul incins. Trebuie doar sa fie cat mai bine scursi de apa. Ii intoarceti cand vedeti ca au urme frumoase de grill si au facut basicute, sper sa se inteleaga cat de cat din poza. E preferabil sa fie pastrati calzi pe cat posibil pana la servire. Se presara cu sare si se stropesc cu ulei de masline (sau de dovleac :)) imediat ce ii luati de pe gratar; sunt usor seci, astfel ca uleiul le va imbunatati textura. Desigur, se pot condimenta exact dupa plac, cu un sos de usturoi e clar ca merg excelent, sau cu un sos de ardei copt cu ceva branza. Sau ii puteti adauga in diverse salate, cum am facut eu. Sunt foarte multe posibilitati cu ei, cartofii. 

Eu salata am incropit-o din ceapa si dovlecei la gratar, plus porc si cartofii in cauza. Am stropit cu zeama de lamaie si nimic mai mult, carnea mea a avut ceva grasime si a "uns" gustos legumele. Am copt si o maciulie de usturoi pe gratar (invelita in folie de aluminiu), inspirata de aceasta oda adusa usturoiului copt, pe deplin justificata. O singura maciulie, caci in ciuda entuziasmului matinal produs de viziunea a ceea ce va urma in farfurie, mi-am amintit de saraca mea fiere ... bantuita infiorator de diverse in ultimele zile. Pofta buna si cumpatata ;)!



vineri, 1 iulie 2011

Prajitura cu crema de lamaie si menta

No, hai, ca azi ne lasa blogger sa postam. Desi, inca n-am ajuns la incarcat de poze, cine stie? 

Am facut prajitura asta acum ceva vreme, vazand-o la Maya. Am vazut initial o varianta similara la Mazi si la Zazuza, apoi la Andi Tudor. Am zis ca trebuie s-o incerc, ca deja aparuse un mic trend cu prajitura cu lamaie. Sincer, n-am crezut ca poate fii asa de buna, in toata simplitatea ei. Si nu exagerez deloc. Reteta, cum ziceam, o gasiti la Maya. Eu am adaugat menta tocata fin in compozitia cremei si am ornat-o cu zmeura proaspata. Si da, s-au potrivit excelent crema de lamaie cu aroma de menta si zmeura cu blatul foarte fraged si fin. Se face foarte repede si impresioneaza pe oricine, garantat!