vineri, 24 iunie 2011

Tarta cu crema mentolata si cirese

In sfarsit, raspund invitatiei Antoninei de a participa la Dulce Romanie de iunie, cu cirese si menta. Intamplator, imi plac ambele, si separat, si impreuna. De data asta le-am alaturat intr-o tarta, ce altceva :))? O tarta cu doua creme mentolate si cirese proaspete. Nu pot renunta la ideea ca ciresele trebuie mancate proaspete sau cel mult sub forma de gem, atunci cand nu le avem. Altfel nu ne bucuram de gust asa cum trebuie, parerea mea. 

Despre tarta: aluatul l-am facut dupa regula 3, 2, 1 - 300 g faina, 200 g unt, 100 g zahar si galbenusul de la un ou marisor. A stat cam 2 ore la frigider. L-am copt in forma rotunda cu pereti detasabili, imbracand si peretii cu aluat, cam de 3 degete.  

Prima crema e un ganache, pentru care eu am folosit ciocolata cu lapte, am vrut o crema dulce. Am "infierbantat" (si nu fiert!) 100 ml de frisca lichida, in care am pus menta proaspata, apoi am topit in frisca fierbinte 100 g de ciocolata (Milka Noisette, e preferata mea). Am adaugat 2 lingurite cu varf de unt, omogenizand. Am lasat la racit, apoi am pus crema la frigider. 

A doua crema e un amestec de frisca, anume 250 ml, batuta bine si o crema de lapte, ingrosata cu amidon, si ea aromatizata cu menta proaspata. Amestecam 300 de ml de lapte rece cu 2 linguri de amidon si 3 linguri de zahar pudra vanilat si-l aducem usor la fierbere, pe foc mic, nu inainte de a adauga 1, 2 fire de menta proaspata. Atentie, amestecati incontinuu pentru ca se leaga destul de repede si nu vreti crema cu cocoloase. Odata ingrosata crema, se lasa la racit acoperita cu folie, fara sa scoatem menta. Cand s-a racit, se da la frigider. Frisca si crema de lapte trebuie amestecate reci fiind, de la frigider. Se amesteca usor de tot cu o spatula, o sa aveti o crema destul de spumoasa si fina. 

Crema de ciocolata se intinde prima pe blatul de tarta racit. Odata intinsa, ideal ar fi sa o lasati sa se intareasca binisor (la frigider), ca sa va asigurati ca prajitura va avea straturi distincte si aspectuoase de crema, dar asta cam dureaza. Eu am lasat-o pana a devenit cat de cat ferma, apoi am adaugat si crema alba. Desigur, inainte sa folosim cremele, scoatem menta, ca sa nu mancam prajitura cu iarba. Daca mai ramane vreo frunzulita, nu-i bai mare. Peste crema de cioco, vine un strat de crema de lapte, apoi ciresele taiate in jumatate si alt strat de crema alba. Am ornat cu cirese si am presarat nuca de cocos pe margine, in jurul cireselor. Am dat tarta la frigider, e bine sa stea macar 3 ore.





Sectiunea e din ziua 2, se vad bine straturile de crema. Ce-as schimba data viitoare: as folosi 50 - maxim 75 ml de frisca lichida la 100 g de cicolata (raman la cea cu lapte) si 200 de ml de frisca batuta pentru crema alba, deci ceva mai putina. Merge facut ganache-ul din 200 g de ciocolata, ca sa fie mai mult echilibru. Mie mi-a placut combinatia asta de creme, se poate face si un tort festiv cu ele, cu blat clasic de pandispan. Clar, se pot aromatiza dupa preferinta si asocia cu o gramada de fructe, in functie de sezon. 

marți, 21 iunie 2011

Leapsa despre fericire, de la o sotie fericita :)

De fapt, e despre 10 lucruri care ma fac fericita. As zice ca e cam mult spus, mai degraba sunt lucruri care-mi sunt foarte dragi si care simt ca-mi apartin cumva de cand lumea si sunt numai ale mele. Chiar daca, inevitabil, se degradeaza si mai si mor :). Astea sunt, pe primele 5 le pastrez numai pentru mine, ca prea sunt impregnate si nu au cum sa apartina altcuiva. Urmatoarele 5 se mai pot si darui. 

1.Inelul cumparat intr-o vacanta in Spania, cel mai ieftin inel al meu, tip verigheta. Cu greu imi gasesc inele potrivite, ca am degetele foarte subtiri. Am reusit sa nu-l pierd, il consider inelul meu norocos. 

2. Aparatul foto. Zdrelit, julit, scapat de cateva ori pe beton, cu cardul sarit cat colo si gasit cu cea mai mare bucurie. Inca rezista, sper cat mai mult. Ce m-as face fara el?

3. Substanta aia de mare fita pe care mi-o injecteaza dermatologul meu de vreo 3 ori pe an, altundeva, ca sa ne fie bine :). Cu un "Doamne ajuta" dupa fiecare sesiune de alergatura si intepat. 

4. Blugii mei jerpeliti, care au deja vreo 4-5 ani, nici nu mai stiu. Reparati de croitoresele rapide (si viteze!), la care pur si simplu nu pot sa renunt, desi arata ca de pe santier. 

5. Parfumul meu Lacoste, care este. E ca si cand l-as fi conceput eu, pentru mine. Il iubesc. 

6. Colectia mea de jucarii Kinder, inceputa in timpul facultatii. Nu stiu cate sunt, locuiesc acum intr-o cutie marisoara. Am un porcusor preferat, de fapt doi, mama si al mic. 

7. Adidasii albastri, care au fost mai peste tot cu mine. Inca rezistam impreuna pe cele mai multe drumuri. 

8. Tricoul meu gri, cu doua headphones roz aprins. E cool si simplu, mi-i tare drag de el. 

9. Nine Stories a lui Salinger. Primita dintr-o biblioteca ce nu apartinea celui care mi-a dat-o. Eu doar am intrebat daca poate sa mi-o dea. Am primit-o :). 

10. Sortul meu de un roz turbat, primul sort de bucatarie.

Astea nu sunt toate, mai e poseta visinie de la mama, prima mea poseta de piele, care arata aproape impecabil dupa vreo 8 ani de purtat. Poseta verde de la C., pentru ca e de la C., chiar daca eu am sugerat ca ar fi bine s-o am, ca mi-ar incapea toate in ea :). Esarfele si cerceii & margelele & co, in special cerceii rotunzi si zdranganitori de la Amsterdam Shop si esarfa verde dungata si cea cu floricele si franjuri. Balerinii maro cu gaurele, la care nu-mi explic de ce tin cel mai mult, ca nu sunt neaparat cei mai frumosi. Si daca mai scormonesc, mai gasesc si altele cu siguranta. A fost bun exercitiul asta de inventariere, multumesc Alina!

Later edit: am uitat sa dau leapsa mai departe, merge la Antonina, Zazuza, la o doamna misto din Cimisoara, Liana, Ani si Incepator in bucatarie. Desigur, daca vor sa sharuiasca :). In caz ca n-ati mai dat peste leapsa asta pe la alte fete de prin zona cu bloguri, este vorba strict despre OBIECTE, nu stari, amintiri, emotii ori alte treburi extrem de serioase. Doar lucrusoare mai mult sau mai putin insemnate.

P.S. Am uitat sa zic de tatuajul meu, cum naiba sa uit tocmai de el ?!? Il am din primul an de liceu. L-am facut in maaaare mister, am reusit sa-l si pastrez asa vreo 3 ani buni. Prima data cand l-a vazut mama, i-am zis ca e o mazgaleala cu pixul, minciuna fiind pe jumatate, anume partea cu pixul. E de un albastru marinaresc, ca sa zic asa. E o bratara desenata de mine pe hartie, scrijelita complet aiurea de "artist" pe bratul meu. O sa fac o poza intr-o zi, sa vedeti cum poate sa arate :))). Partea misto e ca e completamente unic, n-ai cum sa gasesti ceva identic. Am aflat la ceva timp dupa inscriptionare ca tipul care m-a desenat mai tatuase chestii gen "ion + marie = love" pe niste piei mai brunete, asa. Eram amandoi la foarte inceput, ce sa-i faci. Am tot vrut sa-l corectez/sterg, eventually am decis ca ramane cum e. Asta chiar e un lucru ce clar imi apartine si-l iau cu mine si cand n-om mai fi :). Il iubesc tare, fix asa cum e.

luni, 20 iunie 2011

Tarta foarte rapida cu gem de cirese, frisca si zmeura

Trebuia sa fac un desert cat mai repede si cu ce aveam la indemana, asa ca a rezultat tarta aceasta. Blatul e facut din 250 g faina, 150 g unt rece, 50 g zahar, 2 galbenusuri si 2 linguri de lapte, plus un varf de cutit de praf de copt. Toate astea framantate intr-o bila de aluat, lasata la frigider peste noapte si copt blatul de tarta a doua zi dimineata (intepat cu furculita din loc in loc, acoperit cu hartie de copt, peste care vin puse boabe de fasole/linte/orez, ca sa nu se umfle prea tare); uns cat e cald cu gem facut din aprox. 700 g de cirese ramase in frigider, aromatizat cu un fir de menta adaugat in gem spre sfarsitul fierberii. Lasata prajitura in faza asta la racit, apoi nivelat frumos un strat de frisca peste cel de gem, cat vreti voi de gros. Se orneaza cu fructele pe care le credeti potrivite, eu am avut zmeura. Am pudrat cu zahar vanilat, puteti sa radeti ciocolata alba peste fructe sau ciocolata cu aroma de menta. Abia astept sa vina randul altei prajituri facuta dupa pattern-ul asta!


joi, 16 iunie 2011

Gogosi

Le-am facut intr-o zi racoroasa, de mare pofta. Adevarul e ca pot manca oricand gogosi, daca pun si o inghetata si ceva fructe langa, e deja minunat. Se fac mult mai usor decat credeam eu, nu mai facusem pana atunci si mi se parea greut. 

Am folosit: 500 g faina, amestecata cu 1 plic drojdie si framantata cu 3 linguri bune de untura (ca pentru aluat sfaramicios), 1 galbenus batut cu 200 ml de lapte caldut si 100 g de zahar. Excesiv de simplu. Nu le-am aromat cu nimic de data asta, as fi pus si iaurt ori smantana in aluat, dar n-am avut. 

So, se framanta aluatul din ingredientele in cauza si se lasa la dospit o ora. Dupa aceea se intinde in foaie ca pentru cozonac si se fac formele cu paharul sau cu ce doriti voi. Se mai lasa la crescut 30 - 40 de minute, apoi se prajesc in baie de ulei incins. Fiti pe faza la intors gogosile, ca se bronzeaza repede daca e uleiul incins cat trebuie, deci veti termina rapid cu prajitul. Le-am presarat cu zahar pudra vanilat si le-am mancat fara prea multe retineri din cauza de calorii s.a.



luni, 13 iunie 2011

Prajitura cu visine

O prajitura foarte simpla, cu visine proaspat culese. Au fost prea putine pentru gem, asa ca am optat pentru prajitura. Am avut cam 2 kg si jumatate de visine, fara samburi. Le-am fiert cu zahar si un cub de unt, nu au mai stat la scurs in prealabil, de graba. Le-am scurs apoi bine de zeama, pe care o pastrez la frigider, nu stiu inca pentru ce. Intre timp, am facut un aluat din: 450 g faina cernuta cu un plic de praf de copt, 150 g unt, 1 galbenus batut cu jumatate de iaurt mic si 4 linguri de zahar. Am framantat faina cu untul (la temperatura camerei) pana la obtinerea unui aluat sfaramicios, apoi am adaugat amestecul de galbenus cu iaurt si zahar si-am framantat pana s-a format bila de aluat. Aluatul obtinut l-am lasat la frigider cam 2 ore, e de-ajuns si juma' de ora, doar ca eu am mai avut si altele de facut in timpul asta. Daca il lasati mai mult de o ora la firgider, scoateti-l cu 30 de minute inainte sa lucrati cu el. L-am impartit in doua si am intins doua foi dreptunghiulare, pentru tava de 21x32 cm. Am nivelat frumos visinele pe prima foaie intinsa in tava tapetata cu hartie de copt, am acoperit cu a doua, pe care am intepat-o din loc in loc ca sa mai si rasufle. Am dat la cuptor, la 180 de grade, pana s-a rumenit usor. Odata racita, am presarat cu zahar pudra. 

E o prajitura tare bunuta, o sa repet si cu alte fructe si poate cu mici modificari la aluat, pentru ca il vreau fraged spre pufos, cumva. 



marți, 7 iunie 2011

Cartofi noi la cuptor cu ceapa si slanina si sos de iaurt cu castraveti, usturoi si patrunjel

No, ce poate fii mai bun in perioada asta decat niste crumpi noi rumeni cu o tzar' de clisa si ceapa coapta? Si cu sosul meu deja favorit, rece, de la frigider? Poate doar ciresele, dar ele sunt din alta categorie. 

Cartofii i-am ales cat mai mici, sunt tot din gragina, la fel si ceapa verde. I-am sarat cu sare grunjoasa, i-am stropit cu ulei si otet balsamic. Eu nu am mai avut rabdare sa-i oparesc, voi o puteti face. La noi, la Cimisoara, ii tare cald, asa ca scurtam programul de functionare a aragazului pe cat posibil. Am asezat strategic feliutele de slanina, am rasnit ceva piper peste toate cele din tava si am dat la cuptor la foc mare, am mai intors cartofii ca sa se rumeneasca uniform. 

A se consuma neaparat calzi, cu ceva branza faramitata deasupra si cu sosul de aici, facut cu iaurt Nutriday Natural de data asta. Ca sa fiu mai explicita, taiati cubulete castravetii, ii sarati si ii lasati la scurs. Intre timp, faceti o pasta la robot din usturoi (neaparat!) verde, patrunjel, menta proaspata, daca aveti, ulei de masline si zeama de lamaie, apoi adaugati iaurtul si mai mixati cateva secunde. Adaugati la sosul asta castravetii, potriviti de gust si gata. Lasati-l la frigider o juma' de ora inainte sa-l turnati peste ceva cald si rumen, proaspat scos de la cuptor. In cazul nostru, cartofi noi. 



Mini cheesecakes cu ricotta, iaurt si capsuni

Prajiturelele astea sunt o incantare si se fac mult mai usor decat ar parea. Nu sunt migaloase, desi sunt asa mititele si aparent mai pretentioase. Arata foarte bine si va puteti juca frumos cu combinatiile de crema de branza -  fructe. Eu am ales o varianta usoara, din iaurt Delicios Nutriday cu capsuni si ricotta. 

Pentru crema am folosit: 200 g ricotta, 125 g iaurt, 1 lingura de miere, 2 linguri de zahar pudra vanilat, esenta de lamaie, trei foi de gelatina si bucatele de capsuni. Se mixeaza bine toate ingredientele pentru crema, se incorporeaza fructele si la sfarsit gelatina. O lasam la hidratat in foarte putina apa rece, practic cat sa se poata inmuia. Odata hidratata, se scurge toata apa si se stoarce foarte usor gelatina. Gelatina s-a topit imediat ce am adus oala deasupra flacarii aragazului, deci NU asezati oala direct pe ochiul de aragaz. Sugerez sa folositi foi de gelatina, se lucreaza foarte usor cu ele. Mai intai am amestecat cateva linguri de crema cu gelatina, apoi am omogenizat si restul. 

Blatul de biscuiti l-am facut din 150 g biscuiti integrali macinati, Gullon folosesc eu, amestecati cu 80 de g de unt topit. Asezati hartiutele de briose in tava inainte sa faceti cosuletele. Cosuletele de biscuiti se fac foarte usor cu lingurita, mai intai tapetati peretii hartiei pentru briose cu biscuiti, apoi baza. Turnati crema in cosulete si dati-le la la frigider pana ce crema se intareste usor si capata consistenta specifica unei creme cu gelatina. Eu am pus cateva si la congelator, cred ca s-ar comporta foarte bine si daca sunt umplute cu inghetata, sper sa incerc la un moment dat. Mi-au iesit 12 prajiturele, s-au mancat rapid, deci dublati  cantitatile. 




Se manevreaza usor, se pot servi si fara hartiuta de briose. Din congelator:


Mamaliga cu usturoi verde si legume la grill

O alta combinatie de vara, as zice, usoara si sanatoasa. Nu stiu de ce, dar in perioada asta nu am pofta de carne. Pur si simplu. E usor ciudat, pentru ca o zi, doua, mai mergea fara, dar o saptamana sau mai mult, nu. Nu-mi explic de ce, nici nu ma stradui foarte tare, e misto asa.

La mamaliga asta am adaugat usturoi verde maruntit si smantana, ca sa devina mai cremoasa. Am facut o salata din dovlecei si ceapa la gratar, cu zeama de lamaie si ulei de masline, sare, piper si putina menta. Botului de mamaliga i-am facut mot din iaurt usor Nutriday, amestecat cu telemea de oaie. Bun de tot! Daca ar mai fi fost, as fi amestecat si niste leurda in salata de legume grillate. Ii cam simt lipsa.



Crema de fasole cu iaurt si marar

O crema racoroasa si light, eu zic ca se poate manca in forma asta si daca tineti vreo dieta. Tot ce aveti de facut este sa amestecati fasolea batuta cu iaurt, al meu a fost iaurt usor Nutriday. I-am mai adaugat marar tocat marunt si boia de casa, e usor afumata si i-a dat gust bun de tot. O dichisiti cum va place. Eu am intins-o pe o felie de paine de casa, desigur, rumenita la grill si am zis ca ar merge cu salata de ardei copti, cu putin usturoi, ulei de masline si otet balsamic, sare si piper. Mi-a placut. 


luni, 6 iunie 2011

Salata de inceput de vara cu sos de iaurt

Cea mai usoara salata mancata in ultima vreme, pe gustul meu. Cu legume aproape exclusiv din gragina (exceptie fac morcovii), de la sat. Bine, si cu cateva feliute de somon afumat, ca s-au potrivit. Are salata verde, ridichi, morcovi si mazare proaspata, pe care am preferat sa o pastrez cruda. E muuult mai buna asa, zic eu. De regula o mananc cum mananc ciresele, anume cu pumnul, acum am pastrat-o (partial) pentru salata. 

Sosul e din iaurt 0% Nutriday, amestecat cu ulei de masline, marar, putina zeama de lamaie si un varf de lingurita de hrean, sare si piper. E racoros, acrisor, numai bun cu salata. 



Supa crema de loboda

O supa neasteptat de buna, cu loboda gasita cu greu si cumparata cumva pe sub mana, daca puteti crede asa ceva. Eu vroiam neaparat sa iau loboda roz, insa cand am ajuns in piata noastra de cartier, babutele disparusera din cauza politistilor. E deja o faza clasica, imediat ce afla ca vin astia, lasa marfa si se duc. Nu-i prima data cand ratez ori menta, ori diverse frunze, ca nu-i cine sa le vanda. Si dansii, domnii politisti, nu pleaca pana nu fac ordine. Dupa o ora, cand m-am intors, am reusit sa iau loboda direct din plasa de la o doamna pregatita sa plece in orice moment. Au fost doar cateva frunze roz, capatate de la o clienta care nu le vroia, la schimb cu unele verzi. Traficam, traficam, ce sa facem, daca n-avem gragina (gradina) proprie. 

Am facut o supa extrem de simpla, nici macar nu am folosit unt, ceea ce e o premiera pentru mine. Am calit ceapa in ulei pana s-a inmuiat bine, apoi am adaugat loboda tocata si le-am amestecat usor, lasandu-le sa se gateasca pe foc mic pana s-a inmuiat si loboda. Am acoperit cu apa, am lasat sa dea in clocot si la final am adaugat usturoi dat pe razatoare si putin marar. Am pasat totul foarte bine si am mai dat supa intr-un clocot. 

E buna si calda si rece, cu crutoane sau fara, sau cu frunzulite de usturoi verde. Se intelege foarte bine cu sana, Nutriday am folosit eu, o racoreste placut si imbunatateste gustul. 

Niste chifle extrem de pufoase si un anisor de blog

Bine, un an si o saptamana. Era sa uit, insa mi-am amintit auzindu-l pe fratele Vintila cel mare pronuntind data in emisiunea lui. Drept sa zic, nu le prea am eu cu aniversarile, cu evidentele de genul asta, iar post-it-ul cu 31 mai pe care-l lipisem pe calculator a disparut. Plus ca ultimele saptamani au fost populate cu tot felul de intamplari care m-au tinut cam departe si de blog, si de gatit. No, patasti, vorba aia. Anyways ... nu ne-am facut tortulet, am facut niste chifle bestiale pentru mic dejun si nu numai. In orice caz, ideea e sa fie consumate proaspete, calde pe cat se poate, in ziua coacerii. A doua zi nu mai sunt la fel. 

Am folosit urmatoarele pentru aluat: 500 g faina, 1 plic de drojdie uscata, 2 linguri de untura, 1 ou batut bine cu 250 ml de sana Nutriday, 1 lg-ta de sare si 2 linguri de zahar, caci am vrut chiflele usor dulci. Am amestecat mai intai faina cernuta cu drojdia, apoi am "framantat-o" cu untura, merge foarte usor cu furculita. Am turnat gradual amestecul de sana cu ou, omogenizind pana la obtinerea aluatului. De framantat, am framantat cam 15 minute, nu m-am lasat asa usor, in ciuda caldurii. L-am lasat la dospit o ora, apoi am format chiflele fara sa mai framant aluatul. 

Dupa framantat: 


Dupa o ora de dospit: 


Cam asta a fost consistenta aluatului:


M-am straduit sa-l manevrez cat mai usor, am vrut sa ramana cat se poate de aerisit. Am mai lasat chiflele la crescut cam 20 de minute si le-am pensulat cu lapte inainte sa le dau la copt. 




Au fost cele mai pufoase chifle de pana acum! Ma bucur tare ca am incercat varianta asta de aluat, cu sana in loc de lapte si cu untura. Merg excelent cu iaurt de baut, tot Nutriday, si cu dulceata; a mea a fost de visine. E prima reteta cu care particip la concursul organizat de Nutriday, asa ca trecem printr-o etapa destul de varatica, cu mult iaurt si, of course, cirese. Colegul zice ca eu am noroc doar in dragoste, acuma sa vedem :). Am mai castigat eu o carte, Acasa la Jamie, la un concurs al Nikonistilor de pe facebook. In rest, vorba colegului ;)).

Inghetata de vanilie. Prima inghetata de casa :).

Eu n-am mai facut inghetata pana acum, gandul ca tre' sa o scot periodic din congelator ca sa omor acele de gheata imi taia tot elanul. Desi, ca orice copil, I love icecream si ma tot gandeam la combinatii, gusturi, etc. Desigur ca ne-am rezumat la Nestle ori Betty Ice sau mai stiu eu ce. Toate astea pana acum foarte recent, cand am gasit o masinuta simpla si ieftina de facut inghe la Kaufland si am luat-o tzac pac. E misto, zau, desi nebranduita, isi face treaba. Si iacata inghetata de vanilie, reteta de la Miha Simiuc. Nu-i nici o filosofie, trebuie doar sa fiti atenti cu crema de lapte si galbenusuri, sa nu clocoteasca nervos, ca s-ar putea s-o pierdeti. Miha explica ce si cum, eu nu mai repet, ca sunt incepatoare :). 

Suntem incantati de ce-a iesit, e o inghetata cremoasa si fina, mult mai buna decat ce gasim la magazin. Parerea mea. Nu ezitati sa achizitionati o masina de inghetata, de dragul revelatiei si al rasfatului, ca vin zile infocate. 


Sigur ca pana sa fac si eu o poza mai decenta, dansa n-a avut rabdare si a inceput sa curga, da' n-o fost bai.