sâmbătă, 30 aprilie 2011

Miel copt cu sos de usturoi si castraveti

Cum ziceam, n-am fost acasa de Pasti, asa ca nu am gatit miel. I-a venit randul acum. Am preluat metoda colegului, de regula el se ocupa de miel. El face un o pasta din leustean, usturoi, vin alb, sare, piper, boia si ulei, toate puse la robot. La toate astea eu am adugat zeama de lamaie si am folosit usturoi verde, deci n-am schimbat mai nimic. Am impanat carnea cu bucatele de slanina si usturoi, am uns-o cu pasta de leustean si-am dat-o la cuptor, acoperita cu folie, descoperita la final ca sa faca crusta rumena. Ideal e sa stea la marinat macar o ora, doua, insa noi trebuia sa mancam si cum n-am pregatit-o din timp, n-a prea stat.

Am facut un sos de care sunt chiar incantata, il pot manca si gol, dar ma abtin. Nu e chiar tzatziki, dar are (si) castraveti, pe care i-am tocat cubulete si i-am lasat la scurs cu putina sare. Am pus la robot patrunjel (cu darnicie!), cateva frunzulite de menta, usturoi verde, zeama de lamaie, ulei de masline, sare si smantana - aici depinde ce consistenta doriti, incepeti cu 2 linguri si apoi mai puteti adauga. A rezultat un soi de mujdei, la care am adaugat castravetii scursi. E favoritul meu pana acum, am mai facut inainte si cu iaurt, fara castraveti, insa merge excelent cu castraveti pentru ca aduc plus de prospetime. 

Ce sa zic, imi place mult mielul cu sosul asta, am mancat si cu cartofi rumeniti la cuptor, simplu si bun. Insist sa incercati sosul ca n-o sa va para rau deloc!



joi, 28 aprilie 2011

Tort cu capsuni si mascarpone

E un tortulet aniversar, foarte simplu, caci trebuia facut repede, repede! Mie imi place mult de tot tortul din reclama Oetker, cu capsunile mirate, asa ca am preluat ideea pentru tortuletul meu. Blatul e cel de aici, l-am insiropat lejer cu Angelli Cherry. Crema e de aici (fara stafide), difera doar cantitatile si mai are si frisca: 500 g mascarpone, o cutie mica de smantana lichida Dorna, iar frisca am pus la ochi, cat sa devina crema mai pufoasa. Am aromatizat-o cu esenta de vanilie si rom. Am preferat sa nu amestec capsunile maruntite in crema, am asezat mai intai un strat de crema pe blatul de la baza, apoi am presarat capsunile si am intins alt strat de crema, am acoperit cu cealalta jumatate de blat. Ca sa nivelez crema cat mai frumos la exterior, am folosit un soi de spatula de genul asta, dar patratoasa, se gasesc la Praktiker. Am prins pontul asta de la un bucatar si-am tinut minte, merge destul de usor cu instrumentul asta. 

Restul a fost joaca. Tortul l-am ornat cu poshul cel nou, cu care ma impac un pic mai bine. Ochii i-am facut tot cu poshul, iar bilutele negre le-am facut cu o varful unei scobitori, inmuiat in ciocolata topita. Ofcors ca m-a pufnit rasul uitandu-ma in ochii capsunelor, am ras in hohote de una singura. Acuma nu stiu daca asta ar trebui sa fie efectul, dar eu m-am simtit bine. Capsunile cu strabism sunt si ele terapeutice. Iar colegului i-a placut.




Daca vreti sa incercati combinatia asta, puteti alege un blat mai pufos si chiar cicolatos, cel pentru care am optat eu a fost cea mai rapida varianta. Crema asta nu e deloc gretoasa, in loc de smantana lichida merge iaurt gras, daca vreti ceva mai fresh. E misto oricum. 

miercuri, 27 aprilie 2011

De Pasti, cozonaci si cosulete cu gem de caise si bezea cu nuca

Am plecat asa pe fuga, incat nu am apucat sa urez de bine si aici. Sper ca ati avut sarbatoare linistita si fara dezechilibre digestive prea serioase. Ca de obicei, am fost la parinti, n-am gatit nimic, am mancat insa prea mult. 

Am facut cozonaci de dat cadó, a fost incercarea numarul 2, prima fiind cam nereusita. Asta in sensul ca n-am impartit cum trebuie aluatul si mi s-a prabusit partial cozonacul din tava, crescand prea tare. Dar a fost bun. 

Cei de Pasti au iesit ok, am folosit reteta Gabrielei Cara. I-am umplut cu amestec de fructe uscate (am gasit la Kaufland mix de mere, capsuni, cirese, caise si prune, foarte misto), la care am adaugat curmale, plus alune de padure macinate. Am pus prea multa umplutura, deci s-au cam lasat la baza, dar consistenta aluatului a fost cum trebuie. Data viitoare o sa incorporez fructele in aluat ca la panettone, ceea ce va recomand si voua. Din 1 kg de faina mi-au iesit 2 cozonaci micuti, copti in forma de chec si nu mai stiu cati melci (rulouri), cu aceeasi umplutura. 


Nu mi se pare foarte dificil sa faci cozonaci, din contra. Doar ca la cozonaci chiar se framanta, o juma' de ora clar, pana incorporezi tot untul ala. E workout, frate, eu asa am simtit, insa cu multa satisfactie dupa. Acum inteleg si eu cliseul, nu se compara cozonacul de casa cu cel de la magazin. Cozonacul nu are cum sa nu iasa, daca respectati niste reguli simple. So, don't be afraid of cozonaci, framantati cu incredere. 

Pe langa cozonaci, am facut niste prajiturele pe care le-am vazut la Adriana si am stiut ca imi vor placea, cosulete cu gem de caise si mot de bezea cu nuca. Sigur ca mi-au placut, si mamei la fel. N-au fost foarte frumusele, ca eu cand pun mana pe posh, moare pasiunea. Ce sa fac, ma stradui in orice caz. Pe langa cosulete, coapte in tava de briose, am facut si niste rulouri, ca sa nu exagerez cu poshul.


Si atat pentru sarbatoarea asta. Dar ma asteapta o aniversare pentru care presimt ca voi gati mai mult decat imi imaginez acum, dar mai e pana atunci.

joi, 21 aprilie 2011

Bezele

Le-am facut de nevoie si cam la repezeala, in sensul ca n-am avut pregatit mai nimic sa le aromez sau sa le dau vreo fata anume. Doar niste samburi de nuca, cacao si putina nucsoara, iar pe astea imbunatatite nici n-am apucat sa le pozez. Mi-ar fi placut sa le pot face mentolate; probabil data viitoare. Am folosit poshul cel vechi, cu optiuni de decorarare reduse, deoarece nu mai am toate varfurile. Intre timp, m-am up-gradat.

Metoda e a Delicioasei (adaptata la 6 albusuri), eu insa am renuntat la faina de malai si la otet (am pus zeama de lamaie in loc) si le-am copt la 140 de grade. Am gasit tot felul de variante de temperatura pentru copt bezele, printre care si asta. Le-am grabit putin. Cam 35-40 de minute au stat la cuptor, au iesit usor rumene, dupa cum se vede. Le-am mancat in 2 zile, desi planuisem sa mai donez din ele, ca au fost cam multe. Mie mi-au placut intotdeauna bezelele, asa ca se explica. 



Si, cum ma tot asigura cineva pe feisbuc, buburuza/blidu'/morcovu' face totul ;). Ca sa vezi cat is de importante detaliile, mai draga. Oare cum ar fi sa nu mai incropesc la repezeala, cu ce am la-ndemana, pozele astea? Iti dai seama cum as scoate detaliile in evidenta? Ar fi misto, pacat ca n-am spatiu sa-mi ordonez jucariile. Si daca n-ar fi sapuniera asa zdruncinata sau daca s-ar transforma cu totul ... Nu glumesc, detaliile-s importante. 

marți, 19 aprilie 2011

Salata de ciuperci, ton si leurda

Plecand de la premisa ca-i mai bine sa nu-ti moara diverse in frigider, a rezultat salata asta. Am folosit 2 ciuperci mari, trase la tigaie in unt cu putin usturoi verde, leurda, o conserva de ton si rosii cherry, stropite toate cu ulei si zeama de lamaie, plus sare si piper. Improvizam, ca e misto si chiar ne place!

Omleta la cuptor cu spanac, leurda, branza si rosii

E o miniomleta, de fapt, ca tot vroiam sa incerc vasul de ceramica si n-am apucat, pana duminica. Am batut lejer 2 oua si le-am amestecat cu branza sarata, leurda tocata si frunze de spanac tanar si-am turnat amestecul in vasul uns cu unt. Deasupra am pus si doua jumatati de rosii cherry, cu partea cu miezul la suprafata. Am mai presarat putina branza si-am dat la cuptor. Am uitat insa sa pun sunca, un soi de sunca despre care sunt tare bucuroasa, pentru ca e ca cea de casa. E de la magazin/macelarie, nu stiu exact, a fost cadó, dar e bestiala si pot zice ca am gasit sursa de sonc

Fu buna omleta, merita asteptarea un pic mai lunga ceruta de coacerea la cuptor, incercati!



vineri, 15 aprilie 2011

Salata de ardei copti cu leurda si ceapa verde

Salata de ardei copti o stim cu totii. La aceasta, in loc de usturoi am folosit leurda si am adaugat si ceapa verde, tocate maruntel. In rest, ulei, otet si sare. Am asociat cu fasole batuta si ceapa coapta, fara nici un soi de carne de data asta, n-am simtit nevoia. Mi-o placut, zau, cu urmatoarea ocazie prestez si curechiu' ala murat cu pasula, ca nu-mi da pace amintirea gustului. 


Ciocolata de casa

Am facut din intamplare ciocolata asta. De fapt, aveam de gand la un moment dat s-o fac, apoi am uitat de ea, apoi am dat iarasi peste reteta si i-a venit in sfarsit randul. Mie imi place mai mult cea alba, daca e sa aleg, dar nici pe cea cu cacao n-o refuz, daca-i reusita. 

Ingrediente:
350 g zahar (am pus 300 g)
100 ml apa
100 g unt
250 g lapte praf
40 g cacao 
esenta de rom/vanilie/migdale - de care va place
nuci/alune/cocos/fructe confiate/coaja de lamaie sau portocala - din nou, dupa preferinta

Se pun la fiert zaharul cu apa, se lasa pe foc pana se formeaza un sirop mai grosut, cam 5 - 8 minute din momentul in care incepe sa clocoteasca. Se ia de pe foc si se adauga apoi untul moale (la temperatura camerei), se amesteca pana la topire, se adauga si aromele. Daca faceti ciocolata cu cacao, amestecati praful de cacao cu laptele praf si apoi turnati siropul si omogenizati bine de tot, la sfarsit puneti si nucile, etc. Se pot pune si deasupra - se vor "lasa" in ciocolata, dar nu pana la fund pentru ca amestecul este dens si lipicios si are tendinta sa se intareasca repede - odata turnat amestecul intr-un recipient tapetat cu folie de plastic. Eu am impartit cantitatile in 2 ca sa fac si alba, si cu cacao. A stat la frigider peste noapte, a doua zi am portionat-o. A iesit destul de bine, zic eu, mi-a placut mai ales cea alba, desigur. Am ornat-o cu samburi de nuca si coaja de lamaie, am presarat si ceva cocos. Cea cu cacao a fost simpla, la ambele am folosit esenta de rom.
  

joi, 14 aprilie 2011

Tarta cu fructe de padure, gem de afine si prune

Am facut combinatia asta de fructe si gem pentru ca mi-am dat seama ca nu-mi ajung fructele de padure pentru o umplutura decenta. S-au potrivit insa, am avut un amestec dulce-acrisor tocmai bun pentru tarta. Desigur ca merge cu inghetata sau frisca sau mascarpone mixat cu miere si arome, e un desert de-a dreptul delicios.

Fructele de padure nu le-am mai lasat sa se decongeleze (am avut aprox. 400 g, congelate fiind), le-am pus la fiert cu o lingura de unt, esenta de vanilie, miere si zahar pudra. Am lasat sa clocoteasca pana am obtinut un sirop grosut, pe care l-am pus la pastrare intr-un borcan, la frigider. Le-am lasat la scurs intr-o sita, impreuna cu prunele din compot.

Aluatul este cel de aici. L-am impartit in 2, pentru ca urma sa acopar fructele cu crumble. Din jumatatea ramasa am facut biscuti. 

Pentru crumble, am folosit 100 g faina, 50 g unt si 40 g zahar brun. Am plasat si cate un sambure de nuca pe ici, pe colo. Se pot macina si amesteca in crumble. Ideea e ca se pot improviza umpluturi foarte faine din ce aveti prin camara, in mod sigur exista cel putin un soi de gem ori compot.   



Aluatul se preteaza foarte bine pentru biscuiti fragezi. I-am umplut cu gem de macese.

marți, 12 aprilie 2011

Hummus

Din naut pasat la robot cu pasta de susan, zeama de lamaie, usturoi si ulei de masline, sare; presarat cu boia si leurda tocata, stropit cu ulei de dovleac. 


vineri, 8 aprilie 2011

Bloguri noi

Am adaugat cateva bloguri noi in blogroll. Nu sunt doar culinare, sunt si cu pisici, cu copiluti si mamici, cu printese. Mi-i drag sa le citesc pe toate, o sa tot adaug la lista asta pana n-o mai fi loc. Va rog sa le rasfoiti. 

Suntem o comunitate faina, noi, astia cu gatitul, sau cel putin asa imi place sa cred. Orisicum, n-am prea vazut sa ne mancam intre noi pana acum, cu niste exceptii, ca asa-i in online, ca-n viata. 

Va doresc un week-end pur si simplu superb! La Cimisoara bace vantu' tare, coafura rezista in ciuda vremurilor, da'i soare deocamdata. Sa vedem ce ploi aduce ziua de maine. Si-o poza de luna trecuta, la firul toporasului. Revin si cu altele, mult mai proaspete. 

joi, 7 aprilie 2011

Rulouri cu porc, slanina, ceapa verde si leurda

Acum sa nu aveti impresia ca mananc in continuu leurda, la fiecare masa a zilei. Nu, desigur ca nu abuzez. 

Ceapa asta verde infasurata in felie de carne am vazut-o la Adi Hadean, daca-mi aduc bine aminte, facuta pe gratar. Mi s-a parut foarte misto si cum s-a nimerit sa am toate ingredientele pregatite, am rulat si eu. Am taiat slanina felii transparente. Am rupt coditele frunzelor de leurda ca ar fi incomodat, nu de alta, oricum au ajuns tot in tava. Pe felia subtire de carne am pus cate o feliuta de slanina, o frunza de leurda si apoi fie le-am "invartit" in jurul unui fir de ceapa verde, fie le-am rulat si le-am infipt in scobitoare ori bat de frigaruie (tepele au stat in apa calduta cam juma' de ora in prealabil). Daca aveti noroc de vreme buna de mers la gratar, puteti pregati niste rulouri de genul asta. Ioooi, ce bine vor prinde! As zice sa nu va sfiiti de slanina sau ceva afumatura de legatura intre carnea proaspata si iarba, ca le va imprumuta gust tare bun. 

Toate astea au mers in tava tapetata cu hartie de copt, la temperatura mare. Le-am scos frumos rumenite si-am pus alaturi un piuré clasic, in care am amestecat leurda maruntita. 



Sectiuni la ceapa infasurata:


marți, 5 aprilie 2011

Omleta cu leurda si branza de oaie

O combinatie misto, cum altfel? Am batut un ou cu o lingura de lapte si putin piper, am adaugat o tzar' de branza rasa, am amestecat si turnat amestecul in tigaia incinsa, sa se rumeneasca-n unt si ulei. Am asezat frunzele de leurda pe toata suprafata omletei (ea bolborosind usor in tigaie, desigur) si-am impaturit-o. O fost buna si putina, deci spargeti mai multe oua.


luni, 4 aprilie 2011

Prajitura cu prune uscate

Am vrut o prajitura pufoasa pentru weekend si m-am tot gandit ce blat sa aleg, desi, cate optiuni poti avea pentru un blat pufos? Ingredientele basic sunt aceleasi. Am ales pana la urma o varianta, luasem de dimineata niste prune si m-am gandit ca o sa iasa o prajitura buna.

Ingrediente:

250 g faina
200 ml lapte
100 g unt
100 g zahar
2 oua
1 plic praf de copt
1 lingura cacao
50 g miere
1 lg-ta scortisoara
esenta de rom
coaja de lamaie confiata

Conform retetei, ar fi trebuit sa pun si 100 g de fructe confiate pentru ca era un blat mai de Craciun, asa. N-am pus.

Am batut galbenusurile cu untul moale, zaharul si mierea, separat am batut spuma albusurile. Am turnat laptele peste amestecul cu galbenusuri, plus esenta de rom, am omogenizat bine. Am adaugat apoi faina in ploaie, amestecata deja cu praful de copt, cacaua si scortisoara. In sfarsit, am incorporat si albusurile, cu grija, amestecand de jos in sus, plus coaja de lamaie. Odata turnat aluatul in tava tapetata cu hartie de copt, am asezat prunele la suprafata si cativa samburi de nuca. A fost gata in aprox. 45 de minute, la 180 de grade.




sâmbătă, 2 aprilie 2011

Pulpa de curcan cu legume la cuptor

Nimic deosebit, o friptura de curcan (de casa), doar ca-i gatita incet de tot, ceea ce eu nu prea am rabdare in general. Initial am fiert pulpa pentru supa, dar nu cat sa se desprinda carnea de pe os. Apoi am sarat-o si-am uns-o cu untura de gasca, which I love, dar fac tot posibilul sa evit s-o folosesc des. Am mai uns-o si cu pasta de ardei dulce, am presarat boia si-am asezat-o-n tava pe pat de morcovi, ceapa, usturoi si ardei (taiate mare, usturoiul lasat intreg). Desigur, nu m-am putut abtine si am mai aruncat pe ici, pe colo niste untura, ca sa-si traga si legumele, am turnat si putina apa, ca sa fie lichid pe fundul tavii; am stropit totul cu zeama de lamaie si-am dat tava la cuptor, acoperita cu folie de aluminiu, cam la 160 de grade la cuptorul meu. La final am descoperit-o si-am marit focul, de s-a crocantit pielea de pe curcan. Si iacata un pranz, ma rog, mai mult spre cina, asa.

Later edit: am uitat sa zic ca am introdus si niste frunze de leurda sub pielea curcanului inainte de a-l da la cuptor, acum leurda isi cam pierde aroma la copt/gatit in general, dar eu nu pierd ocazia s-o folosesc. Fug in piata, ca deja-i 9. Weekend bun si gustos sa va faceti, v-am tzucat!