luni, 28 februarie 2011

Prajitura cu branza dulce si fructe de padure

Am gasit la Auchan deja celebrele fructe de padure congelate. Ultima data cand am fost imi spusese un angajat ca "aaaa, nu mai tinem", dar am aflat acum cateva zile de la o fata simpatica de pe feisbuc ca sunt. Ne-am urnit pana acolo si a meritat.  

Am ales sa fac o prajitura cu blat de cacao si o crema de branza dulce (400 g) + smantana grasa (aprox. 170 g) + 3 linguri bune de miere, toate ingredientele mixate bine cu mixerul, desigur. A, am mai pus si o lingura de visinata la amestec. E un fel de cheesecake pana la urma.

Pentru blat, am mers pe reteta Laurei Sava de aici, cu mici modificari. Am folosit:

3 oua 
100 g zahar
100 g faina
50 g unt moale
2 lg-uri de cacao
1/2 lg-ta praf de copt 

Am mixat bine de tot untul moale cu zaharul si galbenusurile (toate odata), separat am batut spuma albusurile. Apoi am omogenizat cele doua amestecuri si-am adaugat faina in ploaie, amestecata cu cacaua si praful de copt. Am dat la cuptor, tava unsa cu unt si tapetata cu faina, aprox. juma' de ora, la 180 de grade. 

Mi-a placut mult blatul obtinut, cred ca o sa fie blatul meu de baza pentru torturi de-acum incolo. E buretos, moale si absoarbe frumos lichidele cu care-i insiropat. Eu i-am dat si lui niste visinata, nu multa. 

Si cam atata-i de lucru la prajitura asta, restul e doar joaca. Adica intindem frumos si uniform crema de branza pe blat si deasupra, fructele superbele, pe care le pudram cu zahar vanilat. Daca vrem, facem si poze, daca nu, doar mancam. 





duminică, 27 februarie 2011

Friptura de porc in foaie de varza murata

Am gasit in sfarsit varza murata buna de cumparat. Bine, de fapt m-am hoatarat sa cumpar, adica sa acord credit verzei de la magazin. La gust e ca cea de casa, se vinde in punga sigilata, cu moare cu tot. Numai buna, all in all, o descoperire bucuroasa. 

Am avut si porc, asa ca am facut friptura in foaie de varza. Ma gandisem acum ceva timp la un cotlet copt asa, s-a nimerit sa am spata. Am portionat-o in bucati potrivite, cam cat un pumn mai mic. Am presarat-o cu piper si-am rumenit-o scurt in putin ulei pe toate partile. Am invelit-o frumos in foi de varza - cate o foaie incapatoare pentru fiecare bucata, pot fii insa si doua sau trei, nu inainte de a aseza o felie de slanina subtire intre carne si frunza de varza. Carnea nu are nevoie de sare, isi va trage de la varza cat trebuie. Am pus bucatile de carne astfel imbracate in tava unsa cu ulei, impreuna cu cateva cepe mici lasate intregi, catei de usturoi in coaja, felii de ardei rosu si niste fire de creson, daca tot avem verdeata proaspata. Am presarat boia peste toate astea si le-am mai stopit cu putin ulei. Am acoperit tava cu hartie de copt si-am dat-o la cuptor, la final am eliminat hartia ca sa se rumeneasca bine toate. 

A fost bun, ar fi trebuit sa pun mai multa afumatura, dar am zis sa nu mai exagerez cu slanina asta. Desigur, carnea se poate condimenta/aromatiza in multe feluri, eu am preferat-o basic de data asta. Si da, dupa cum se vede, am lasat-o sa se rumeneasca chiar bine.  

 

vineri, 25 februarie 2011

Paine alba umpluta cu sunca si cascaval, pizza cu blat subtire si o focaccia mititica. Din acelasi aluat :).

Asta e o paine pe care o s-o mai fac, atunci cand o sa vreau paine alba. De fapt, intentia principala era sa fac pizza, si daca tot am facut aluat dintr-un kg de faina, chiar trebuia sa fie si paine. 

Am ales reteta de aluat de pizza a lui Jamie: la 1 kg de faina, 650 ml de apa calduta, 2 plicuri de drojdie, o lingura de sare, una de zahar, 4 linguri de ulei de masline. Aluatul va fi destul de aerisit, deci merge foarte bine pentru o paine alba reusita, zic eu. Aluatul meu a stat la dospit cam o ora si jumatate in prima faza, apoi l-am impartit in doua: jumatate pentru doua tavi (de aragaz) de pizza, cealalta jumatate pentru paine. Dupa aceea am furat din ambele bucati aluat cat pentru o focaccia micuta.

Am intins aluatul pentru paine cat sa poata fii rulat de doua ori, nu am insistat prea mult cu sucitorul. Oricum e un aluat cu multe bule de aer si se lasa cam greu intins, nu trebuie fortat prea tare. Am pus in interior niste bucatele de sunca, un catel de usturoi dat pe razatoarea mica, patrunjel tocat marunt si cascaval ras. Am rulat o data, apoi am impaturit partial marginile spre interior ca sa nu curga cascavalul si-am rulat pana la capat. Am pus painea in vasul uns cu ulei si presarat cu gris si-am lasat-o la dospit o ora, a crescut destul de mult. Am pensulat-o cu unt topit, am presarat gris si-am dat-o la cuptor, intr-o ora a fost gata.

Am avut o paine rumena si grasuta, bine crescuta, deloc sfaramicioasa si compacta. S-ar preta foarte bine aluatul asta la o rulada aperitiv, mai lunguiata si mai subtirica. Chiar o sa-ncerc.




Cat despre focaccia, a iesit chiar misto. Putin diferita de cea facuta dupa toate regulile, dar foarte buna. Miez ultrapufos, coaja subtire si crocanta, aromata. Am lasat aluatul sa creasca in tava o ora, l-am aplatizat, am facut gaurile; inca 30 de minute de odihna, apoi unsa cu ulei, presarata sarea si aromele si pusa la copt. Am facut ulterior o focaccia mare (500 g faina) din aluat de tipul asta, sunt foarte multumita de cum a iesit, va fi cu multe repetitii.



Cea mare.


Pizza am incarcat-o pe romaneste: cu sos de rosii facut din rosii pasate + ceva bulion de casa, usturoi si patrunjel (fiert in prealabil sosul), cascaval, ciuperci proaspete, ardei, ceapa si sunca afumata (destul de buna, de la Agil), asa-zis traditionala. O alternativa ok la cea de casa, in orice caz. Am mai pus si ananas, ca-mi place combinatia cu afumatura si cascaval. Promit ca data viitoare fac o pizza cu topping decent.




miercuri, 23 februarie 2011

Creveti cu maioneza

Din nou, nu e o reteta, nu-i nimic deosebit. Asa am avut pofta sa combin. Uneori am un chef turbat de maioneza, s-a nimerit sa fie cu creveti. Si cu mult usturoi, si cu ierburi: patrunjel, creson si coriandru, plus cateva fire de erba cipollina, de decor. Bine, fie vorba intre noi, a fost mai mult patrunjel, ca pe ale mele tot cu mila le recoltez. 

Crevetii trasi la tigaie in putin ulei de masline aromatizat cu usturoi (un catel zdrobit, scos inainte sa dau drumul crevetilor), stropiti cu zeama de lamaie, sarati si presarati cu boia. Apoi amestecati cu maioneza si devorati cu paine de secara, pe care nici n-am mai avut rabdare s-o prajesc. 

marți, 22 februarie 2011

Paine din faina de secara, faina neagra si tarate

O paine grea, de-a dreptul. Am folosit: 500 g faina de secara, 400 g faina neagra, 100 g tarate, 1 iaurt mic (150 g), 2 linguri ulei de masline, 500 ml apa, 1 lingura miere, 1 lingura sare, faina alba pentru framantat; susan si seminte de in, plus faina si ulei pentru exterior (pensulata cu ulei, presarate semintele, pudrata cu faina alba).

E o paine extrem de consistenta si sanatoasa, de consumat si la dieta. Nu ai cum sa mananci in cantitate mare, datorita consistentei. Se pastreaza fain mai multe zile.
  

luni, 21 februarie 2011

Pasta de avocado cu branza dulce si sarata si turte coapte pe gratar

Combinatia e misto, depinde insa de ce branza folositi si de avocado, care trebuie sa fie copt. Al meu a fost crud. 

Nu-i nimic greu, treaba o face robotul, in care punem: un avocado, branza dulce si branza sarata, dupa plac si dupa gust, condimente asemenea si usturoi. Eu am folosit branza de oaie de la un domn cioban, o branza ceva mai iute si destul de sarata. As sugera sa fie feta, ca-i cremoasa si oarecum neutra, chiar o sa incerc in curand combinatia si vin cu rezultatul. Am pus o cutie de branza dulce, 300 si ceva de grame (se poate si mai putina, depinde ce vreti sa obtineti), iar sarata, chiar dupa gust. Am mancat cu un soi de tortillas, adica niste turte coapte pe gratar, facute dupa reteta lui Adi Hadean. Am pus si 100 g faina de malai la aluat, am zis sa vad cum iasa. Nu stiu daca au iesit cum trebuia, le-am intins in foaie destul de subtire, au fost crocantele. In principiu, cam asa le si vroiam. Data viitoare le fac doar cu faina alba.

De repetat, ambele insa cu modificari: mai putina branza dulce, feta in loc de alt soi de branza sarata, ceapa verde/leurda (tocate, adaugate la final) si poate samburi de floarea soarelui (macinati). Ma-ntreb daca ar mege si cu pasta de susan, de ce nu?



sâmbătă, 19 februarie 2011

Varza, cartofi si carne in straturi, la cuptor. Un soi de musaca.

Nu e o musaca standard, dar am urmat pattern-ul. Un strat de varza, calita cu feliute de slanina, condimentata cu multa boia (sare, piper, cu ce va mai place). Un strat de carne macinata, gatita initial: adaugata peste ceapa + ardeiul calite; lasate sa "fiarba" cam 5 minute cu putin vin rosu, potrivit de gust si aroma (puneti ce verdeturi vreti, eu am pus amestec de telina, patrunjel si leustean uscate), fara sa omit usturoiul. Apoi un strat de cartofi, feliati subtire in felii rotunde. Si inca o data, in ordinea asta. Ultimul strat, cel de cartofi: presarati cu sare si boia; deasupra lor, felii de ardei kapia, totul stropit cu putin ulei. Apoi data mancarea la cuptor cu hartie de copt deasupra (nu mai avui folie de aluminiu, dar a fost mai misto cu hartia asta), decupata dupa forma oalei. Cu 10 minute inainte de-a fi gata, scoasa hartia, presarat mult cascaval si lasat la rumenit. 

O mancare saftoasa si destul de grasoasa (eu am folosit doar carne de porc, ce sa fac, asa se cere), dar cu gust bun si pacatos. De consumat din cand in cand, cu muraturi mai ales si cu pita de inmuiat in zeama pe care-o lasa. Daca nu vi se pare un gest prea grobian. A, si daca aveam varza murata, pfuai de mine! Mi-am dat seama ca nu stiu de ce si de unde, e una din combinatiile mele preferate: porc + cartofi + varza murata. Si eventual un iz de afumatura. Am crescut la tara, asta e.

Asa o scosei din cuptor. 


Ne putem oglindi in grasime, daca dorim.


Nu-i deloc perfecta, adica se cam dezintegreaza, dar e misto in felul ei.


    

Ierbisoara aia delicata e un fir de creson foarte tanar. Mi-e foarte greu sa le omor (pe plantute, zic). De fiecare data cand iau cate un fir, oftez si o fac repede, fara sa ma gandesc. Sper sa ma obisnuiesc, ca de-aia le gazduiesc de cand erau seminte. Ieri am gasit erba cipollina la Real in ghiveci, mai am de plantat salvia, niste patrunjel cret si isop, nu stiu ce-i ala, de-asta l-am luat. Ne merge bine deocamdata. Noua, plantelor. 

joi, 17 februarie 2011

Tarta cu crema de mascarpone si fructe

Asta-i o varianta de tarta care va salveaza timp. Trebuie facut doar un aluat rapid si-o crema din putine ingrediente, pe langa pregatirea fructelor. 

Aluatul eu l-am facut cu untura. E foarte ok si cu unt, eu am vrut insa sa vad cum e cu untura. Am fost foarte multumita de el, e foarte fraged, se potriveste la tipul asta de tarta. Trebuie manevrat cu grija, altfel se poate rupe, l-am lasat in forma de tarta din acest motiv. Am folosit: 300 g faina, 150 g untura, un ou, 50 g zahar pudra. Se poate pune mai mult zahar, fiecare cat tolereaza. Pentru varianta cu unt in loc de untura, se folosesc 200 de g unt, celelalte ingrediente raman la fel. Aluatul se lasa la frigider o ora. 

Crema am facut-o din 250 g mascarpone, 250 g frisca batuta, mixate impreuna cu miere (dupa gust) si esenta de vanilie, lasata la frigider o ora, doua. 

De la mandarine am folosit doar miezul feliat, fara pielite. Le-am lasat sa fiarba incet impreuna cu feliile de banana (au fost 3 mandarine mari si 3 banane, chiar nu-i bai daca-s mai multe fructe), zahar brun si coaja de mandarina, pana s-a legat un sos din zeama mandarinelor si zahar. Nu s-au facut terci, dar nici foarte crocante n-au ramas, presupun ca se-ntelege cat de cat din poza. Am asociat, bineinteles, cu sos caramel. 

E o tarta foarte ok si pentru o petrecere sau sarbatoare relaxata, mie mi se pare ca poate deveni chiar festiva. Frisca ma gandesc ca se poate inlocui cu iaurt, daca se vrea o crema foarte fresh. E clar ca-s multe posibilitati de-a varia cu tarta asta, se pot folosi mere/pere caramelizate, prune cu ceva alcool, capsuni, orice. Mie mi-ar placea o crema aromatizata cu coaja de lime si menta, cu cirese sau ananas sau struguri. Sper sa tina loc de reminder afirmatia asta, pentru cand apar ciresele; cu ananas si struguri se poate face oricand. 

 



miercuri, 16 februarie 2011

Omleta cu sfecla

De fapt, sunt doua omlete, dar amandoua cu sfecla. Noi o cam sfeclim de vreo cateva saptamani, si mai ales cu sfecla cruda. Mai intai am incercat-o intr-o salata cu cus-cus, avocado si ceapa, mi-a placut. Apoi a avut si colegul revelatia, gustand din curiozitate. Au urmat salata cu varza, hrean si iaurt + sfecla, salata verde cu diverse + sfecla, sfecla + hrean si atat si altele. Si vor mai urma, mie mi se pare mult mai buna cruda, zau. 

Am vazut acum putina vreme un mic dejun cu omleta si sfecla la un tip dobrolific de felul lui. Mi s-a parut o idee tare buna, daca tot o sfeclesc constant. Am incercat doua variante: cu sfecla in omleta si sfecla pe omleta, dupa cum se si vede. 

La prima omleta, am calit in unt si ulei bastonasele subtiri de sfecla si ceapa, apoi am turnat amestecul cu oua, iaurt si patrunjel. Am mancat cu somon afumat, a fost bun, nu zic nu. 


A doua e din oua batute bine cu sare si piper. O turta simpla de ou, rumenita pe ambele parti, poate in prea multa grasime de data asta. Am combinat-o, evident, cu salata de sfecla, ceapa rosie, hrean, putin otet, ulei de masline si sare. Am alaturat si cateva bucati de macrou afumat si-am avut o combinatie foarte misto de gusturi, de repetat oricand. Deci votez pentru varianta doi: "afara cu sfecla din omleta!"

 

 
De ce zic ca-i mai buna sfecla cruda? Pentru ca-i crocanta, dulce, ii simti gustul asa cum e. Si are o culoare superba. Deci s-o sfeclim cat mai des, zic, nu-i problema. 

marți, 15 februarie 2011

Dovlecei, praz si rosii la cuptor si-o supa crema. Din ele, legumele :).

Acest post este despre cum putem transforma, in loc sa aruncam. Legumele astea, in afara de rosii si cateii de usturoi (lasate intregi), le-am feliat gros si le-am pus la copt (la-nceput cu folie, la sfarsit fara), stropite cu ulei de masline, condimentate cu sare si piper. Si-am mai pus si niste fulgi de ardei iute uscat. Ingrozitor de iute, astfel ca a iesit o macare pe care nu am reusit s-o termin, nu tin neaparat sa mananc si sa plang. Sau sa scot flacari pe nas. Bine, nu mi-am dat seama chiar din prima, cand am infulecat-o calduta, pe deja traditionala noastra paine de casa, cu cateva fasii de somon si chiar si-un mot de hrean. Pe la sfarsit, asa, am simtit ca-i grava si ustura. 

Daca faceti, nu faceti ca mine cu ardeiul iute sau alta sursa de iuteala. Am zis sa le mai temperez, asa ca am pasat legumele (in afara de rosii), impreuna cu supa de legume fierbinte. A iesit o supa crema ceva mai blanda, dar tot iute. Am dat-o intr-un clocot, am daugat si-o lingurita de unt. Am reusit sa consum un bol micut, cu cascaval ras deasupra si patrunjel. Cere neaparat crutoane, de paine sau mamaliga. De ce nu, poate chiar bucatele de cascaval pane caldute.

Lasai mai multe poze, ca am avut lumina faina.

 

 


Supa crema.

luni, 14 februarie 2011

Pasta de sardine rapida si usoara

Asta nu-i reteta, e din intamplare si pentru ca mi-a placut mie. Am facut un mujdei turbat saptamana trecuta, ca nu ma lasa raceala. Am pus la robot nu mai stiu cati catei de usturoi (cam juma' de maciulie) cu sare, zeama de lamaie si ulei de masline si i-am ametit pana a iesit un mujdei grosut si raaau, raaaau de tot. La pasta asta am mai adaugat si o legatura de patrunjel tocat. Am mancat cat am mancat, numai ca nu mi-a cazut prea bine, asa, intins pe diverse. Drept urmare, l-am amalgamat cu niste sardine, pasate rapid cu furculita, merge usor si asa. Mi-o placut tare mult si mi-o cazut bine, cu pita neagra de casa. Ce se vede in poza e aproape reconstituire, in sensul ca mi-a fost lene sa mai fac mujdeiul ala, ca oricum tocasem usturoi si patrunjel pentru fasole. Le-am amestecat numai cu pestele pasat (tot cu furculita), cu ulei, zeama de lamaie si sare. Poate fi un aperitiv chiar fain, va ganditi voi ce si cum. Mie mi-ar placea sa umplu niste oua cu amestecul asta si sa faramitez deasupra galbenusul, ca e bun si el. Si sa fac un mot de crema de avocado, de exemplu. 

Ideea e ca e mult mai bun daca amestecati pestele cu mujdeiul ala, atata numa' am vrut sa zic. 

duminică, 13 februarie 2011

Tarta cu ceapa si sfecla

Mai avui niste legume stinghere in frigider, zic sa le utilizez cumva in echipa. Au mai si ramas, ce-i drept, dar le consum eu pana la urma :). 

Ceapa, prazul si sfecla le-am feliat subtirel si le-am aranjat pe o foaie de aluat tip foietaj; le-am acoperit cu ceva branza, feliute de slanina, am presarat piper si boia, am stropit cu putin ulei si-am pus si patrunjel. Am dat la cuptor, la foc mare, pana s-a crocantit aluatul si s-au bronzat legumele cat de cat.


 

vineri, 11 februarie 2011

Focaccia

Am mai facut focaccia de cateva ori si nu mi-a iesit ce trebuia. Asta pentru ca nu m-am documentat destul, doooh :)). Apoi am vazut asta si asta, printre altele, si-am mai priceput cate ceva. N-am repetat imediat, ca eram inca sub imperiul frustrarii, dar tura asta a iesit destul de in regula. Bine, eu nu stiu cum e focaccia de la mama ei italieneasca de-acasa, dar ca aspect si consistenta, mi se pare ca seamana. Ma bazez insa doar pe ce se vede online si pe ce-a zis domnul care ne-nvata cum se face: crocante fuori, morbida dentro. Mda :).  

Am urmat in principiu etapele descrise de Laura Adamache. Am marit cantitatile: la 500 g faina, am folosit 340 ml de apa; aprox. 40 ml de ulei de masline, o lg-ta zahar, 1 plic drojdie, sare pentru aluat si pentru presarat deasupra. Pentru uns, am amestecat 4 linguri de ulei cu o lingura de apa. Anterior am folosit cantitati egale de apa-ulei, insa mi s-a parut cam multa apa. Mi se pare foarte util un pulverizator, dar nu am deocamdata. Am uns-o cu o pensula moale de silicon. Nu am folosit ierburi sau arome de data asta.




Pe scurt, pasii: se amesteca in vasul de lucru apa cu uleiul si zaharul (ori mierea), se cerne progresiv faina (amestecand, amestecand), pana se obtine un aluat cu oaresce consistenta. Apoi se cerne in continuare faina ramasa, amestecata cu drojdia, pana nu mai avem ce sa cernem. In schimb, avem un aluat lipicios, pe care-l varsam pa blatul de lucru infainat si-l lasam sa se relaxeze un sfert de ora, acoperit cu un prosop. Apoi il modelam sub forma de bila si-l asezam in tava de copt, unsa in prealabil cu ulei, si-l ungem bine si pe dansul (pe aluat) pe toate partile; il lasam sa creasca un ceas - la mine s-a-ntamplat sa fie juma' de ora in plus. Il aplatizam astfel incat sa ocupe toata tava, il presam cu palmele, fara sa tragem de marginile aluatului. O sa vedeti ca merge foarte usor. Odata intins, facem gaurile de la suprafata, atingand cu degetele fundul tavii. Presaram sare si lasam la odihna inca 15 minute, la mine a stat ceva mai mult. Dupa etapa asta, pensulam suprafata painii cu amestecul de apa si ulei si mai lasam juma' de ora, apoi dam painea la cuptor, la foc mare, pana-i rumena. Stiu ca pare mult de lucru, dar n-as zice ca e, in sensul ca pita asta mai mult se odihneste. In timpul asta, se pot face multe lucruri. 

Important e ca aluatul sa fie bine hidratat, altfel rezulta o pita beton, asa cum mi-a iesit mie la primele incercari. Ca i-am tot dat faina, el lipicios fiind, la utilizarea proportiei corecte de faina - apa. In rest, nu e nimic dificil, o sa vedeti cand va apucati de lucru. Si e o paine excelenta, o cam mananci goala :). 

joi, 10 februarie 2011

Tarta cu mandarine

Am refacut tarta asta, ramane una dintre preferatele noastre. De fapt, eu am facut-o de mai multe ori de la prima incercare, cu diverse fructe, am pus si mac in compozitie, coaja de lamaie, se poate varia destul de mult.

Daca vreti sa obtineti un aluat de-a dreptul fraged-pufos-usor nisipos, neaparat folositi untul foarte moale. Nu topit, insa moale rau. Altfel, aluatul va creste oricum, ca are praf de copt, dar nu va avea textura pufoasa. Si e foarte usor de lucrat cu mixerul, cel putin pana la etapa in care vine incorporata toata faina, acolo merge mai greut pentru ca aluatu-i consistent si se-mpotmoleste usor unealta. Eu il folosesc pana la capat (adaug faina cernuta cu praful de copt progresiv si o amestec lejer cu lingura in compozitie, inainte sa folosesc mixerul; nu de alta, dar altfel zboara faina in toate partile).

Tin sa precizez lucrurile astea pentru ca am facut-o in both ways, si e mai bine cu unt moale. Daca nu-i destul de "caldut" untul, aluatul o sa fie usor crescut si relativ crispy, which is not that bad, dar nici excelent. Si e si mai misto daca folositi zahar pudra inclusiv la aluat. Din punctul meu de vedere, merge foarte ok cu fructe usor acrisoare (cat mai multe), asezate deasupra, odata intins aluatul in tava. Asta in ideea ca o veti pudra cu zahar dupa aceea.

In ciuda incoerentei constatarilor mele, sper ca n-au fost complet inutile.



Bineinteles, cu sos caramel, care o sa cam tot apara pe aici :).