sâmbătă, 24 decembrie 2011

Craciun bun!

Apropos, p-aici e soare. Cer albastru, cateva pete albicioase de nori, altceva. Cam greu spre imposibil sa-ti vina a crede ca-i Craciun. Am gasit o bucata mare de verde la buna-miu in gradina ieri, nu pot sa pun poza, ca nu am cablu. Anul asta agitatia, frenezia si spiritul m-or ocolit, sau eu pe ele, nu stiu exact. E mai mult liniste, e mai bine asa. In orice caz, Craciun bun, bun Craciun! Mancati cumpatat si traiti vremuri interesante :)!

luni, 19 decembrie 2011

O proba de cozonac

Is doi cozonacei facuti cam pe graba, din motive obiective, desigur. Eu nu am reteta standard pentru cozonaci, prima data am facut dupa reteta lui Gabi Cara, dupa aceea am tot modificat cate ceva. Asta mi-i obiceiul cu aluaturile. Anyway, ideea e ca imi plac cozonacii, imi place sa fac cozonaci, imi iasa bunuti. Nu ma mai strofoc prea tare cu framantatul, de obicei, adaug toate ingredientele de la inceput, inclusiv untul inmuiat la temperatura camerei. Las la dospit o ora si jumatate, doua, depinde ce mai fac in rest, apoi inca 30 de minute in tava. O crescut de fiecare data. 

Pentru cozonaceii astia am folosit 500 g de faina, un cubulet de drojdie (25 g), 100 g unt, 100 g zahar, 250 ml kefir (merge si si mai putin), 2 galbenusuri si un ou intreg, esenta de potocale, nucsoara. Drojdia dizolvata in cateva linguri de kefir, cu zahar; restul de kefir, amestecat bine cu galbenusurile si oul intreg, cu zaharul ramas si aromele. Am umplut cu amestec de nuca macinata, zahar si scortisoara, plus ciocolata de casa, sa vad ce rezulta. O rezultat bine, asa ca o s-o folosesc pe toata, ca altfel se usuca in frigider. Pe langa faina asta (ungureasca, de 550), mi-or mai intrat vreo 3 pumni foarte mici, asa, de-ai mei, ca aluatu' o fost foarte moale initial. Iata, zic si eu cum am mai vazut pe la altii, faina cam cat (mai) cuprinde. E o blasfemie, mai ales cand vorbim de cozonaci, nu-i asa? Pe final, dupa ce-am incorporat toata faina, am mai framantat aluatul cu ulei, cat sa fim unsurosi. In total, cam un sfert de ora de lucru manual cu aluatul. Restul, stiti voi, e mai mult asteptare activa.



De fapt, doua chestii vreau sa zic cu postarea asta culinar-ambigua: 1) sa nu va fie frica de cozonaci si 2) sa folositi in loc de lapte, iaurt, lapte batut, kefir, sana. Asa, mi se pare cozonacul relevant mai bun si pufos. Parerea mea. Aluatul poate sa dospeasca si la frigider, peste noapte. Deci nu e big deal, oricine poata sa faca. Spor!

joi, 15 decembrie 2011

Ce sa facem, mai ne si jucam

Sa trecem rapid la jucarii mai vesele, nu stiu daca intereseaza pe cineva, in orice caz: mercato la Timisoara, magazinul cu prostioare la Logoj. Mercato e cum mergi de la Kaufland (Circumvalatiunii) spre centru, se ia coltul dupa cladirea aia in constructie, pe o straduta usor dubioasa. E o hala, practic, scrie pe usa Mercato, n-ai cum sa ratezi. Pe stanga, ca pe dreapta n-ai ce cauta, eventual daca ai treaba prin boscheti. E un loc prafuit, ciudatel, cum nu te astepti sa fie. E intuneric, frig si foarte mare. Sunt tot felul de lucrusoare, banui ca multe vin de la italieni, in principiu, sunt rebuturi. Majoritatea are cate un mic defect, sunt demodate, in fine. Se vede in prima poza ce mi-am luat eu, mai sunt si chestii pentru Craciun, din alea nu am luat. Mai sunt farfurii, suporturi de lumanari, felinare, canite, tot felul, inclusiv haine. Repet, e dubios, dar pe mine nu ma deranjeaza treaba asta, eu caut, ma holbez, sunt oarecum fascinata :). De fiecare data plec cu cate ceva. Am mai luat de la ei niste farfurii, plus niste forme de aluminiu pentru copt. Preturile sunt foarte mici, gen, 2, 3, 5 lei, d-astea. Ideea e sa cureti&dezinfectezi bine produsele la tine acasa, ca-s prafuite s.a.m.d. si e ok. Desigur, pentru ce-i care n-au frica de intuneric sau nasu' prea fin :). 


Palaria cu dungi verzi si albe vine pusa pe un suport negru de lumanare, e retro, imi place. Suportul habar n-am unde l-am pus, de aia nu l-am pozat. Canuta si farfuria de suport sunt foarte faine, chiar daca nu e calitatea unu. Eu mi-as face set, dar deja is prea multe in casa asta. 

De la Logoj am luat chestiute de Craciun, mie mi se par simpatice. Imi plac mult suporturile de lumanari, inimoara si steluta. Lumanari am luat de la DM, la fel si hartia din care am facut cutiutele colorate. E hartie mai groasa, se tine destul de bine. Ca aici se fac cutiutele, in caz ca vreti sa faceti. Se pot face din hartie de copt, pentru panettone, cozonaci, paine. Zi faina!


marți, 13 decembrie 2011

O duamna, da.

Am fost la sat. O zi intreaga. M-am dus la arteza gimineata, in jur de 7, si o inceput vecina M. sa-mi turuie despre unu', altu', pana am decis s-o stopez. Din duamna nu m-o scos, in conditiile in care aveam pe mine pulover de lana peste pulover de lana, geaca de pinguin si caciula tip clabat, cei mai jerpeliti blugi (ca sa nu zic rupti in cur), ai mai tufliti si sparti bocanci si fara botox, c-asa-i la sat. Vecina M. m-o intrebat pe final daca domnu' (wtf??) ii bine. I-am raspuns ca da. 

Dupa aia, o venit domnu' S. sa-i aduca laptele la buna-miu. Am devenit, desigur, duamna, din nou, in timp ce spalam niste blide cu apa tapana din voret. Daca la vecina M. n-am avut reactie, ca m-o luat prin surprindere, lui i-am zis sa nu mai ma cheme duamna. S-o ris, m-am ris si io cu el. Am ramas insa o duamna, desigur.

Dupa aia, o vinit domnu' T. sa-i taie lemnele lu' vecina L. de peste drum. I-o zis la buna-miu sa-i dea o capra, numa' sa nu fie cu tri iezi. Mi-o tucat mana, timp in care m-am transformat iarasi in duamna. Am depasit cu bine momentul. Noroc ca eram spalata pe maini. Domnu' T. o mai zbierat o data la mine pe drum, cand ma duceam sa pozez niste gaste, "duamna, tot cu Basescu ii mosu'?", "nu" zic, "acu' ii cu Iuliana Tudor". Apoi, ca sa ne fie clar, "duamna, tot cu Iuliana Tudor ii mosu'?". Tot.

Am si poze. E cam dezolant p-acolo, dar chiar ma gandeam ca poti scoate poze destul de faine cu un aparat bun. Eu, cu sapuniera.


Domnu' T. si domnu' V., adica buna-miu.


In apa asta chiar ma scaldam in cinereta. Bine, nu arata asa.






De pe vremea lu' Ceausescu.





In asta chiar o fost piper intr-o vreme mai buna, o tin minte.




E o sagila de felul ei, nu va ganditi la prostii, desi poa' sa fie multifunctionala.


A meu o fost.


Nu am inteles exact cum vine treaba. Cred ca ei stiu ceea ce io nu stiu, anume ca mi-s maritata, nora, plm. Altfel, de ce-as fi duamna, nu? Adica am aflat ca si buna-miu isi mai viziteaza cuscra din cand in cand. Pe de alta parte, mi s-o adus aminte ca-n sinea mea am ramas o mare duamna, o mare sensibila, ceea ce stiu si eu de vreo cativa ani, dar am mai uitat de cateva ori. 

O fost o zi misto de tot, care face ca toate celelalte cacaturi halucinanate din viata de zi cu zi sa devina irelevante. N-am sa inteleg niciodata cu ce drept le stiu unii pe toate, atata timp cat eu nu obisnuiesc sa ma cac in libertatea nimanui. Mi se pare esential sa-nveti sa respecti spatiul si intimitatea celui de langa tine, altfel, te transformi. Mai mult nu zic, ca blogu' asta nu-i locul potrivit, s-asa am deviat destul. Sanatosi sa fim, ca restul vine de la sine.

Si un filmulet foarte scurt :).


joi, 1 decembrie 2011

De azi

Am facut si eu fasole, mai mult intamplator decat traditional. Si nu e ciolanoasa sau carnatoasa sau cu animale in general, e numa' cu legume, gen morcov, telina, pastarnac, ceapa, ardei, usturoi. Fiarta in 2 ape, legumele calite in foarte putin ulei, stins cu amestec de bulion si apa. Adaugata fasolea, completat cu lichid (apa + bulion), lasat sa dea un clocot pe foc si bagata la cuptor, pana scade bine merci. In rest, numa' sare si piper, plus leustean uscat, puse inainte sa dau la cuptor, la fel si usturoiul. Pe langa, chiftele din carne de vita, decat cu ceapa, usturoi, ardei, ou (fara faina, pesmet, etc.) si o tzar' de cimbru. Coapte, si nu fripte. Astea pentru mine si cine mai vrea. Pentru ceilalti, carnati de porc afumati. Nu de casa, dar bunuti. Mai am o placinta cu mere la cuptor, care pare sa fie misto de tot, mai un pic e gata. Si daca o sa am chef, poate fac si o varza calita cu carnati, mai incolo. In rest, eu continui cu d-astea usurele, mai gust din (aproape) orice, dar atat. 



Si la multi ani, desigur.

Intre timp, am scos si placinta de la cuptor, e banala, dar excelent de buna. Aluatul e din 400 g de faina, 200 g de untura, 1 ou, 2 linguri de zahar, 1 lingurita praf de copt si lapte batut, cat sa lege aluatul, cateva linguri intra; dat la rece o juma' de ora sau cat mai trebaluiti cu altele. Merele, taiate cubulete si fierte cu zahar si scortisoara pana scade lichidul. E foarte bun aluatul, zic ca merge si pentru cornulete din alea fragede.



...