joi, 24 noiembrie 2011

Paine salvatoare cu malai

Am vazut painea asta la Le Blog Piquant, mi-o atras atentia ca era cu malai. Nu stiu de ce nu am facut paine cu malai pana acum. S-o intamplat sa nu mai fie paine in casa, asa ca o trebuit sa prestez ceva rapid de tot. Eu am avut o mare reticenta fata de painile astea cu praf de copt, sincer sa zic, nu-mi vine sa le numesc paini, dar chiar nu stiu cum altfel. In fine. 

Am pornit de la painea asta picanta si am facut o paine deloc picanta, dar surprinzator de bunuta. Am folosit: 150 g faina alba, 150 g malai, 1 plic praf de copt, 200 ml lapte batut, 2 oua, sare, boia dulce, 2 linguri de ulei de masline, plus rondele subtiri de praz, cubulete de ardei si patrunjel proaspat tocat. Pentru decor, niste felii de masline, praz si ardei. Acum, pe langa cele 150 g de faina alba, am mai adaugat cam 4-5 linguri cu varf, pana o devenit amestecul asta un aluat modelabil spre framantabil. Se simte la mana cata faina ii trebuie, cam cat sa nu lipeasca la dat forma. Am presarat faina si in tava, si peste paine inainte sa dau la cuptor. Ce pot spune e ca miroase bestial cand e calda, ca nici o alta paine si abia astept sa fac una cu drojdie si malai. Nu cred ca s-ar supara daca ar primi si niste branza rasa in aluat si mai merge de minune ca aperitiv, cu o paste de linte si un somon afumat, eventual castravete pentru prospetime. Sau cu branza de capra si ardei copt, daca-l scoatem pe asta din aluat. Sau poate sa si ramana, de ce nu. 






Dupa cum se vede, am avut niste jumari excelente (unguresti) si varza murata din vadruta (vadra = galeata la Banat) personala, ca atata pot sa adapostesc in bucatarie, pentru ca nu (mai) avem balcon. Asa s-a gandit proprietarul anterior, deci ne-a ramas o sufragerie mai spatioasa cu un balcon, cum ar veni. 

In rest, nici nu stiu daca am noutati. De fapt, am, ca fiecare, mai maruntele sau nu. Printre altele, am descoperit coala alba de hartie, la modul foarte concret, adica la Kaufland. Si o sa mai zic cat de curand despre un Mercato din Timisoara, de unde imi iau jucarii. Asa se cheama locul respectiv, Mercato. Aceasta e una din ele.

2 comentarii:

  1. Imi place cu arata, in prima poza e ca o pajiste :)

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) si mie mi-o placut si cum arata si gustul, adica in combinatie cu chestii mai unsuroase da foarte bine :) si avantaju' e ca se face repede.

    RăspundețiȘtergere