duminică, 23 octombrie 2011

Pasta (sau pateu) de linte si de jumari

Pasta de linte si pasta de jumari, de porc, nu de gasca. Pasta de linte am mai facut, asta e aproape la fel, doar ca are ceapa verde prin ea, usturoi deloc. In rest, ulei de masline, zeama de lamaie, sare si boia. Si foarte putin cimbru uscat. Pasta de jumari am facut-o la solicitarea colegului, marturisesc ca e ceva ce eu nu prea inteleg, deci nu consum, deci nu fac. Acuma, fiecare cu ce stie de la casa di mamma lui, din infanzia. Mie imi plac jumarile intregi, care crantane in dinti, cu sare grunjoasa pe deasupra. Si cu muraturi si pita neagra cu coaja crocanta. Sau cu cartofi copti si varza murata. Ideea e ca am pus niste jumari in robot cu sare si boia si le-am macelarit pana au devenit o pasta destul de fina. Care nu e rea, in fond, in strat subtire, pe paine prajita (sau parlita la flacara aragazului, cum mai fac eu uneori), cu ceapa si ce-ti mai place pe langa. Eu am avut vinete din saramura, merg bine cu ambele paste. In ultima vreme tot rulez la baghete, deci astea care se vad sunt coapte in aragazul personal. Perseverez, desigur.


Pasta de jumari.


Pasta de linte, care, destul de surprinzator pentru mine, se cauta pe Google. Ca si mancarea de linte, cu porc sau fara. Asta mi se pare un lucru foarte bun, anume, ca se mananca linte. Pasta de linte poate sa nu fie pe gustul tuturor, dar eu zic ca merita incercata macar o data. Se poate face si cu unt ori smantana dulce, eu o prefer mai light.


Atat, deocamdata. Azi ar trebui sa fie zi de pizza, insa mai vedem. Duminica gustoasa!

2 comentarii:

  1. pasta de linte e chiar faina si cea de jumari pica bine daca-i putina si consumata cu ce trebe, mai rarut :)

    RăspundețiȘtergere