vineri, 23 septembrie 2011

Placinta cu pere si branza dulce

Doar pozele, deocamdata.

Reteta merge la Betty, pentru provocarea lunii septembrie, cu pere si vinete. Vin si vinetele zilele astea, pana la termen :). Iata ce si cum: 

Aluatul: 500 g faina, 2 iaurturi mici, 5 linguri de zahar, 2 oua, 80 g untura, 1 cub de drojdie. Odata dizolvata drojdia in putina apa si zahar, amestecam bine de tot ingredientele in vas, pana obtinem un aluat moale si lipicios, a carui consistenta nu trebuie sa panicheze :). In faza asta, eu am mai incorporat cam 4 linguri pline cu faina, pe rand, cat sa nu mi se lipeasca excesiv de maini. L-am manevrat cat sa inghita faina, fara prea mult zel. L-am lasat sa stea 15 minute in vasul acoperit cu prosop. E cel mai bine sa nu sariti peste etapa asta de asteptare.

Aluatul trebuie sa ramana umed, deci n-as recomanda sa veniti cu adaos (mai) mare de faina, pentru ca oricum nu veti asuda la el ca la cozonac. Desi, zic eu, e un aluat care s-ar preta destul de fain la cozonac. Am reusit sa fac si niste poze intermediare, urate, pe care totusi le postez. Nu stiu cat sunt de explicite, sper sa fac tura viioare altele mai misto si relevante. Deci cam asa:

Se vede ca-i desprins de pe peretii vasului, nu? Si slightly lipicios. Eu nu-l maniuesc cu mainile infainate. Il apuc de margini, il intind (cu blandete, totusi) ...



... si-l  aduc spre mijloc. Si tot asa, il apuc din partea opusa si impatur. Fac treaba asta cam 5 minute. Daca aveti rabdare sa-i acordati mai mult timp, sigur ca e mai bine.


Il intorc cu pliurile in jos si-l las la crescut, nu inainte sa ung peretii vasului si pe el, pe aluat, cu ulei. 

In intervalul de o ora de dospire, il mai impachetez de doua ori, fara brutalitate :). Aluatul o sa fie umflatel si cu multe bule de aer si nu vreau sa-l dezumflu. Eu am facut toata treaba pe ffwd, se poate lasa si  mai mult la dospit, pentru rezultate mai bune. Dupa dospire:


Odata rasturnat pe suprafata de lucru, NU-l intindeti cu sucitorul, il aplatizati usor cu palmele, ca sa puteti lucra cu el.

Si de-aici e foarte simplu, indiferent ca alegeti sa faceti placintele rotunde sau o placinta la tava. 

Pentru umplutura am folosit branza Fagaras cu tot cu smantana, la cutie. Din comoditate, ca daca luam altfel de branza, trebuia scursa, etc. In principiu, ar merge mai bine o branza dulce simpla, fie la pachet sau varsata. Cea folosita de mine a fost foarte moale, la 400 g de branza am adaugat 3 linguri bune de gris, 1 ou, 1 lingura de zahar pudra vanilat si 1 lingura jumatate de zahar. E mai bine sa gustati compozitia si s-o dregeti cum va place. Am mai pus o mana de stafide, esenta de rom si putina scortisoara. 

Daca faceti placinte rotunde, rupeti bucati egale din aluat, le impaturiti pe fiecare in parte si le dati forma rotunda. Eu le-am facut scobitura apasand cu degetele, cred ca e mai potrivit cu fundul unui pahar mic. Mi-am da seama dupa ce am terminat, desigur. Asezate in tava tapetata cu hartie de copt, se umplu cu branza si se mai lasa la crescut juma' de ora. Se asaza perele feliate foarte subtire dupa plac. Se pensuleaza cu ou batut si se la dau la cuptor la 180 de grade, 35 - 40 de minute. Verificati dupa 30 de minute, ca depinde cum functioneaza cuptorul personal. 

Pentru placinta la tava, aluatul se intinde ca cel de pizza, cu mainile. NU folosim sucitorul! Ma rog, eu nu l-am folosit. Se intinde astfel incat sa imbrace si peretii tavii, apoi se pune umplutura si feliile subtiri de pere.

Nu uitati ca drojdia face cam toata treaba :).  






4 comentarii:

  1. asta chiar se face usor, nici n-am muncit prea mult la aluat, adica nu l-am framantat, l-am impaturat :)

    RăspundețiȘtergere
  2. mamaaaa cum arata!!!salivez ....pupici

    RăspundețiȘtergere
  3. asa, mai de toamna :) seara buna Sarah!

    RăspundețiȘtergere