joi, 18 august 2011

Ce-am mai copt. Adica paine, printre altele.

Nu mai cumparam paine de mult timp, nici nu mai stiu de cand. Din ce-am facut pana acum, cel mai rapid trece focaccia, fie ca-i simpla sau impodobita cu diverse. Ultima paine facuta a fost declarata "cea mai buna" si cred ca si este, desi, au mai fost si altele etichetate asa. De exemplu, ultima focaccia, cu vinete, ardei si ceapa.


De ceva timp, folosesc o faina ungureasca de la Unicarm, se gaseste (si) la saculet de 5 kg. Sunt multumita de ea si n-am de gand s-o schimb prea curand. Cat despre aluat, ma tot repet cu acesta, respectand mai mult sau mai putin cantitatea de apa. Niciodata, insa, nu folosesc mai putin de 650 ml apa/1 kg de faina. Si, daca ma nimeresc singura prin bucatarie (altfel sunt sfagita :)), procedez cam asa, in ciuda vecinilor. Functioneaza si e cam ca o sesiune mica de antrenament la sala. Eu nu merg la sala, btw. 

Cred cu tarie (de fapt, stiu acum) ca treaba cu "facerea de paine ia mult timp" e o simpla prejudecata/scuza, whatever. Se poate face paine fara framantat, amestecand pur si simplu ingredientele. Cam asa arata si e foarte, foarte buna. 


E cea de aici. Eu torn aluatul direct in tava, pe hartie de copt; mi se pare inutil sa las la dospit in castron, apoi sa-l pun in tava. E o diferenta clara intre painea coapta asa si prima varianta incercata. Creste frumos si uniform, are miez pufos si usor umed, coaja crocanta.

Aluatul nu cere efortul pe care si-l imagineaza majoritatea, din punctul meu de vedere. Si, inca o data, prefer metoda lui Bertinet in locul celei traditionale, caci are rezultate mult mai bune. Iar daca nu sunteti firi foarte sportive, va puteti antrena acasa, cu painea. Mie, tot procesul imi ia cam 20 de minute, cu tot cu framantat. Dupa dospirea de o ora, nu mai framant, ma port cat pot de delicat cu aluatul. Nu vreau sa scot aerul din el, pur si simplu ii dau forma dorita, il asez in tava pe hartie de copt si-l mai las maxim o ora la dospit (minim 30 de minute). 

Dupa ce scoateti painea din cuptor, socotiti si voi daca au meritat cele 20 de minute de "sport". Desigur, ca orice exercitiu, necesita timp sa va formati niste abilitati si sa va obisnuiti cu tipul asta de munca. Se merita pe deplin.  

Astea sunt ultimele paini facute. Pentru focaccia, am rumenit usor vinetele, feliate si lasate la scurs initial. 


Painea burtoasa am uns-o cu amestec de apa si ulei de masline, ramas de la focaccia, am presarat-o cu gris. Am lasat o oala cu apa in cuptor cat s-a copt painea. Era sa uit, am framantat-o si cu ceva ulei pe final.


Un sandwich din painea asta, cu ou ochi, vinete si dovlecei marinati si ardei.



 O alta paine, simpla, alba, buna pentru sandwich-uri.


Si una umpluta cu ceapa si ardei.



 Ultimii covrigi.


Sa ne intelegem, experienta mea cu painea de casa e foarte scurta, cred ca nu dureaza nici macar de un an. Am descoperit in timpul asta cam cum ne place noua sa fie painea, experimentez in continuare si mai am o gramada de invatat. Marturisesc ca nu m-am documentat prea mult (spre deloc), am prins de ici, de colo si ma bazez destul de mult pe practica. Ideea e sa incepeti sa va faceti painea, pur si simplu. N-o sa va mai puteti lasa dupa aceea.

Acesta mi se pare ca-i postul cu nr. 200. Sper la cat mai multe de-acum incolo, cu sau fara pauze. Treaba asta cu blogaritul e foarte subiectiva, e asa cum vrei tu sa fie si cum intelegi/alegi sa o faci. Eu nu ma simt blogger si nici nu intentionez sa ma transform. Pana la urma, e o chestiune de voluntariat. E timpul tau, resursele-s tot ale tale. Se presupune ca ai niste beneficiari, in conditiile in care trec oameni pe la tine pe-acasa, citesc, cu unii stai de vorba, pe altii poate chiar ii inspira ce le arati si incearca si ei sau macar tin minte. Ideea e sa le dai idei, atat cat iti permite si tie neuronu' si cheful.

Sunt foarte multe bloguri misto, sunt foarte multe retete care-mi plac si pe care le tin minte. Sunt destul de comoda sau grabita ca sa las o vorba, doua, de aceea o fac destul de rar. A, si in general (offline) nu vociferez prea mult de felul meu :). Pe de alta parte, sunt bloguri care-mi placeau tare, iar acum mi se par usor plictisitoare. Sau poate prea autosuficiente. Desigur, e chestie de nivel ;) si tine, iarasi, de subiectivismul meu. No, sa nu ma mai lungesc atata, ne urez culinareste, si mie si voua "La cat mai multe posturi si retete!" si sanatosi sa fim, ca restul vine de la sine. Si puneti-va pe copt pita, mai copii!

7 comentarii:

  1. Delia ce de bunatati ai aici!! arata demential toate!! dar focaccia as manca-o pe toata!

    RăspundețiȘtergere
  2. cat de bine arata! ce aurii sunt toate! felicitari, esti o adevarata maestra!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anto, focaccia rulz indeed! de fiecare data imi dau seama ca fac prea putina.

    Zazuza, maestra nu cred ca sunt :)) dar imi place sa fac paine.

    RăspundețiȘtergere
  4. :))
    "la mai multe" iti urez si eu, sper ca fara pauze prea lungi, ca tare faine-s!

    RăspundețiȘtergere
  5. nu prea tine asta cu pauzele oricum :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. Cat de bine arata toate painile tale! felicitari!

    RăspundețiȘtergere