miercuri, 27 aprilie 2011

De Pasti, cozonaci si cosulete cu gem de caise si bezea cu nuca

Am plecat asa pe fuga, incat nu am apucat sa urez de bine si aici. Sper ca ati avut sarbatoare linistita si fara dezechilibre digestive prea serioase. Ca de obicei, am fost la parinti, n-am gatit nimic, am mancat insa prea mult. 

Am facut cozonaci de dat cadó, a fost incercarea numarul 2, prima fiind cam nereusita. Asta in sensul ca n-am impartit cum trebuie aluatul si mi s-a prabusit partial cozonacul din tava, crescand prea tare. Dar a fost bun. 

Cei de Pasti au iesit ok, am folosit reteta Gabrielei Cara. I-am umplut cu amestec de fructe uscate (am gasit la Kaufland mix de mere, capsuni, cirese, caise si prune, foarte misto), la care am adaugat curmale, plus alune de padure macinate. Am pus prea multa umplutura, deci s-au cam lasat la baza, dar consistenta aluatului a fost cum trebuie. Data viitoare o sa incorporez fructele in aluat ca la panettone, ceea ce va recomand si voua. Din 1 kg de faina mi-au iesit 2 cozonaci micuti, copti in forma de chec si nu mai stiu cati melci (rulouri), cu aceeasi umplutura. 


Nu mi se pare foarte dificil sa faci cozonaci, din contra. Doar ca la cozonaci chiar se framanta, o juma' de ora clar, pana incorporezi tot untul ala. E workout, frate, eu asa am simtit, insa cu multa satisfactie dupa. Acum inteleg si eu cliseul, nu se compara cozonacul de casa cu cel de la magazin. Cozonacul nu are cum sa nu iasa, daca respectati niste reguli simple. So, don't be afraid of cozonaci, framantati cu incredere. 

Pe langa cozonaci, am facut niste prajiturele pe care le-am vazut la Adriana si am stiut ca imi vor placea, cosulete cu gem de caise si mot de bezea cu nuca. Sigur ca mi-au placut, si mamei la fel. N-au fost foarte frumusele, ca eu cand pun mana pe posh, moare pasiunea. Ce sa fac, ma stradui in orice caz. Pe langa cosulete, coapte in tava de briose, am facut si niste rulouri, ca sa nu exagerez cu poshul.


Si atat pentru sarbatoarea asta. Dar ma asteapta o aniversare pentru care presimt ca voi gati mai mult decat imi imaginez acum, dar mai e pana atunci.

8 comentarii:

  1. hihi, eu tot n-am curaj sa ma apuc la tranta cu cozonacul :))...

    RăspundețiȘtergere
  2. asa am zis si eu mult timp, dar acuma mi se pare imposibil sa nu iasa, really. numa' partea cu framantatu' chiar te solicita, asta pot sa confirm. dar am ceva antrenament de la paine :))

    RăspundețiȘtergere
  3. merita framantatul, daca nu pentru altceva, macar pentru caloriile cu minus care sa le compenseze pe cele cu plus din cozonac .... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. dap, e un efort bun, cu rezultate :)!

    RăspundețiȘtergere
  5. Hristos a Inviat!
    Arata super cozonacii tai!Si eu am facut inainte de Pasti caci de pasti au facut soacra si mama impreuna si nu m-am bagat (cac eu la ora aia eram pe drum spre ele :D ) insa eu sunt mai comoda si am pus la munca masina de paine si nu i-am framantat pana am asudat! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Adevarat a inviat! Alina, mi-am cam dorit o masina de paine in ziua aia, painea nu mi-i greu s-o framant de mana ca nu insist atata, dar la cozonacii astia mi se paru mai greu :)) no, o data, de doua ori pe an, merge :) si or iesit bunicei pentru "experienta" mea. am vazut cozonacul tau si mi-a placut miezul si culoarea, nu stiu daca ai pus oua de casa sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Hristos a inviat Delia ! Apetisante rau... te felicit pentru curajul de a framanta aluatul :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Adevarat a inviat! Anto, sunt oarecum obisnuita de la paine, dar am avut emotii si la-nceput n-am stiut cum sa-l iau, m-am mai dumirit pe parcurs. Sper sa reusesc sa refac intr-un weekend, cu mici modificari.

    RăspundețiȘtergere