vineri, 11 februarie 2011

Focaccia

Am mai facut focaccia de cateva ori si nu mi-a iesit ce trebuia. Asta pentru ca nu m-am documentat destul, doooh :)). Apoi am vazut asta si asta, printre altele, si-am mai priceput cate ceva. N-am repetat imediat, ca eram inca sub imperiul frustrarii, dar tura asta a iesit destul de in regula. Bine, eu nu stiu cum e focaccia de la mama ei italieneasca de-acasa, dar ca aspect si consistenta, mi se pare ca seamana. Ma bazez insa doar pe ce se vede online si pe ce-a zis domnul care ne-nvata cum se face: crocante fuori, morbida dentro. Mda :).  

Am urmat in principiu etapele descrise de Laura Adamache. Am marit cantitatile: la 500 g faina, am folosit 340 ml de apa; aprox. 40 ml de ulei de masline, o lg-ta zahar, 1 plic drojdie, sare pentru aluat si pentru presarat deasupra. Pentru uns, am amestecat 4 linguri de ulei cu o lingura de apa. Anterior am folosit cantitati egale de apa-ulei, insa mi s-a parut cam multa apa. Mi se pare foarte util un pulverizator, dar nu am deocamdata. Am uns-o cu o pensula moale de silicon. Nu am folosit ierburi sau arome de data asta.




Pe scurt, pasii: se amesteca in vasul de lucru apa cu uleiul si zaharul (ori mierea), se cerne progresiv faina (amestecand, amestecand), pana se obtine un aluat cu oaresce consistenta. Apoi se cerne in continuare faina ramasa, amestecata cu drojdia, pana nu mai avem ce sa cernem. In schimb, avem un aluat lipicios, pe care-l varsam pa blatul de lucru infainat si-l lasam sa se relaxeze un sfert de ora, acoperit cu un prosop. Apoi il modelam sub forma de bila si-l asezam in tava de copt, unsa in prealabil cu ulei, si-l ungem bine si pe dansul (pe aluat) pe toate partile; il lasam sa creasca un ceas - la mine s-a-ntamplat sa fie juma' de ora in plus. Il aplatizam astfel incat sa ocupe toata tava, il presam cu palmele, fara sa tragem de marginile aluatului. O sa vedeti ca merge foarte usor. Odata intins, facem gaurile de la suprafata, atingand cu degetele fundul tavii. Presaram sare si lasam la odihna inca 15 minute, la mine a stat ceva mai mult. Dupa etapa asta, pensulam suprafata painii cu amestecul de apa si ulei si mai lasam juma' de ora, apoi dam painea la cuptor, la foc mare, pana-i rumena. Stiu ca pare mult de lucru, dar n-as zice ca e, in sensul ca pita asta mai mult se odihneste. In timpul asta, se pot face multe lucruri. 

Important e ca aluatul sa fie bine hidratat, altfel rezulta o pita beton, asa cum mi-a iesit mie la primele incercari. Ca i-am tot dat faina, el lipicios fiind, la utilizarea proportiei corecte de faina - apa. In rest, nu e nimic dificil, o sa vedeti cand va apucati de lucru. Si e o paine excelenta, o cam mananci goala :). 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu