sâmbătă, 24 decembrie 2011

Craciun bun!

Apropos, p-aici e soare. Cer albastru, cateva pete albicioase de nori, altceva. Cam greu spre imposibil sa-ti vina a crede ca-i Craciun. Am gasit o bucata mare de verde la buna-miu in gradina ieri, nu pot sa pun poza, ca nu am cablu. Anul asta agitatia, frenezia si spiritul m-or ocolit, sau eu pe ele, nu stiu exact. E mai mult liniste, e mai bine asa. In orice caz, Craciun bun, bun Craciun! Mancati cumpatat si traiti vremuri interesante :)!

luni, 19 decembrie 2011

O proba de cozonac

Is doi cozonacei facuti cam pe graba, din motive obiective, desigur. Eu nu am reteta standard pentru cozonaci, prima data am facut dupa reteta lui Gabi Cara, dupa aceea am tot modificat cate ceva. Asta mi-i obiceiul cu aluaturile. Anyway, ideea e ca imi plac cozonacii, imi place sa fac cozonaci, imi iasa bunuti. Nu ma mai strofoc prea tare cu framantatul, de obicei, adaug toate ingredientele de la inceput, inclusiv untul inmuiat la temperatura camerei. Las la dospit o ora si jumatate, doua, depinde ce mai fac in rest, apoi inca 30 de minute in tava. O crescut de fiecare data. 

Pentru cozonaceii astia am folosit 500 g de faina, un cubulet de drojdie (25 g), 100 g unt, 100 g zahar, 250 ml kefir (merge si si mai putin), 2 galbenusuri si un ou intreg, esenta de potocale, nucsoara. Drojdia dizolvata in cateva linguri de kefir, cu zahar; restul de kefir, amestecat bine cu galbenusurile si oul intreg, cu zaharul ramas si aromele. Am umplut cu amestec de nuca macinata, zahar si scortisoara, plus ciocolata de casa, sa vad ce rezulta. O rezultat bine, asa ca o s-o folosesc pe toata, ca altfel se usuca in frigider. Pe langa faina asta (ungureasca, de 550), mi-or mai intrat vreo 3 pumni foarte mici, asa, de-ai mei, ca aluatu' o fost foarte moale initial. Iata, zic si eu cum am mai vazut pe la altii, faina cam cat (mai) cuprinde. E o blasfemie, mai ales cand vorbim de cozonaci, nu-i asa? Pe final, dupa ce-am incorporat toata faina, am mai framantat aluatul cu ulei, cat sa fim unsurosi. In total, cam un sfert de ora de lucru manual cu aluatul. Restul, stiti voi, e mai mult asteptare activa.



De fapt, doua chestii vreau sa zic cu postarea asta culinar-ambigua: 1) sa nu va fie frica de cozonaci si 2) sa folositi in loc de lapte, iaurt, lapte batut, kefir, sana. Asa, mi se pare cozonacul relevant mai bun si pufos. Parerea mea. Aluatul poate sa dospeasca si la frigider, peste noapte. Deci nu e big deal, oricine poata sa faca. Spor!

joi, 15 decembrie 2011

Ce sa facem, mai ne si jucam

Sa trecem rapid la jucarii mai vesele, nu stiu daca intereseaza pe cineva, in orice caz: mercato la Timisoara, magazinul cu prostioare la Logoj. Mercato e cum mergi de la Kaufland (Circumvalatiunii) spre centru, se ia coltul dupa cladirea aia in constructie, pe o straduta usor dubioasa. E o hala, practic, scrie pe usa Mercato, n-ai cum sa ratezi. Pe stanga, ca pe dreapta n-ai ce cauta, eventual daca ai treaba prin boscheti. E un loc prafuit, ciudatel, cum nu te astepti sa fie. E intuneric, frig si foarte mare. Sunt tot felul de lucrusoare, banui ca multe vin de la italieni, in principiu, sunt rebuturi. Majoritatea are cate un mic defect, sunt demodate, in fine. Se vede in prima poza ce mi-am luat eu, mai sunt si chestii pentru Craciun, din alea nu am luat. Mai sunt farfurii, suporturi de lumanari, felinare, canite, tot felul, inclusiv haine. Repet, e dubios, dar pe mine nu ma deranjeaza treaba asta, eu caut, ma holbez, sunt oarecum fascinata :). De fiecare data plec cu cate ceva. Am mai luat de la ei niste farfurii, plus niste forme de aluminiu pentru copt. Preturile sunt foarte mici, gen, 2, 3, 5 lei, d-astea. Ideea e sa cureti&dezinfectezi bine produsele la tine acasa, ca-s prafuite s.a.m.d. si e ok. Desigur, pentru ce-i care n-au frica de intuneric sau nasu' prea fin :). 


Palaria cu dungi verzi si albe vine pusa pe un suport negru de lumanare, e retro, imi place. Suportul habar n-am unde l-am pus, de aia nu l-am pozat. Canuta si farfuria de suport sunt foarte faine, chiar daca nu e calitatea unu. Eu mi-as face set, dar deja is prea multe in casa asta. 

De la Logoj am luat chestiute de Craciun, mie mi se par simpatice. Imi plac mult suporturile de lumanari, inimoara si steluta. Lumanari am luat de la DM, la fel si hartia din care am facut cutiutele colorate. E hartie mai groasa, se tine destul de bine. Ca aici se fac cutiutele, in caz ca vreti sa faceti. Se pot face din hartie de copt, pentru panettone, cozonaci, paine. Zi faina!


marți, 13 decembrie 2011

O duamna, da.

Am fost la sat. O zi intreaga. M-am dus la arteza gimineata, in jur de 7, si o inceput vecina M. sa-mi turuie despre unu', altu', pana am decis s-o stopez. Din duamna nu m-o scos, in conditiile in care aveam pe mine pulover de lana peste pulover de lana, geaca de pinguin si caciula tip clabat, cei mai jerpeliti blugi (ca sa nu zic rupti in cur), ai mai tufliti si sparti bocanci si fara botox, c-asa-i la sat. Vecina M. m-o intrebat pe final daca domnu' (wtf??) ii bine. I-am raspuns ca da. 

Dupa aia, o venit domnu' S. sa-i aduca laptele la buna-miu. Am devenit, desigur, duamna, din nou, in timp ce spalam niste blide cu apa tapana din voret. Daca la vecina M. n-am avut reactie, ca m-o luat prin surprindere, lui i-am zis sa nu mai ma cheme duamna. S-o ris, m-am ris si io cu el. Am ramas insa o duamna, desigur.

Dupa aia, o vinit domnu' T. sa-i taie lemnele lu' vecina L. de peste drum. I-o zis la buna-miu sa-i dea o capra, numa' sa nu fie cu tri iezi. Mi-o tucat mana, timp in care m-am transformat iarasi in duamna. Am depasit cu bine momentul. Noroc ca eram spalata pe maini. Domnu' T. o mai zbierat o data la mine pe drum, cand ma duceam sa pozez niste gaste, "duamna, tot cu Basescu ii mosu'?", "nu" zic, "acu' ii cu Iuliana Tudor". Apoi, ca sa ne fie clar, "duamna, tot cu Iuliana Tudor ii mosu'?". Tot.

Am si poze. E cam dezolant p-acolo, dar chiar ma gandeam ca poti scoate poze destul de faine cu un aparat bun. Eu, cu sapuniera.


Domnu' T. si domnu' V., adica buna-miu.


In apa asta chiar ma scaldam in cinereta. Bine, nu arata asa.






De pe vremea lu' Ceausescu.





In asta chiar o fost piper intr-o vreme mai buna, o tin minte.




E o sagila de felul ei, nu va ganditi la prostii, desi poa' sa fie multifunctionala.


A meu o fost.


Nu am inteles exact cum vine treaba. Cred ca ei stiu ceea ce io nu stiu, anume ca mi-s maritata, nora, plm. Altfel, de ce-as fi duamna, nu? Adica am aflat ca si buna-miu isi mai viziteaza cuscra din cand in cand. Pe de alta parte, mi s-o adus aminte ca-n sinea mea am ramas o mare duamna, o mare sensibila, ceea ce stiu si eu de vreo cativa ani, dar am mai uitat de cateva ori. 

O fost o zi misto de tot, care face ca toate celelalte cacaturi halucinanate din viata de zi cu zi sa devina irelevante. N-am sa inteleg niciodata cu ce drept le stiu unii pe toate, atata timp cat eu nu obisnuiesc sa ma cac in libertatea nimanui. Mi se pare esential sa-nveti sa respecti spatiul si intimitatea celui de langa tine, altfel, te transformi. Mai mult nu zic, ca blogu' asta nu-i locul potrivit, s-asa am deviat destul. Sanatosi sa fim, ca restul vine de la sine.

Si un filmulet foarte scurt :).

video

joi, 1 decembrie 2011

De azi

Am facut si eu fasole, mai mult intamplator decat traditional. Si nu e ciolanoasa sau carnatoasa sau cu animale in general, e numa' cu legume, gen morcov, telina, pastarnac, ceapa, ardei, usturoi. Fiarta in 2 ape, legumele calite in foarte putin ulei, stins cu amestec de bulion si apa. Adaugata fasolea, completat cu lichid (apa + bulion), lasat sa dea un clocot pe foc si bagata la cuptor, pana scade bine merci. In rest, numa' sare si piper, plus leustean uscat, puse inainte sa dau la cuptor, la fel si usturoiul. Pe langa, chiftele din carne de vita, decat cu ceapa, usturoi, ardei, ou (fara faina, pesmet, etc.) si o tzar' de cimbru. Coapte, si nu fripte. Astea pentru mine si cine mai vrea. Pentru ceilalti, carnati de porc afumati. Nu de casa, dar bunuti. Mai am o placinta cu mere la cuptor, care pare sa fie misto de tot, mai un pic e gata. Si daca o sa am chef, poate fac si o varza calita cu carnati, mai incolo. In rest, eu continui cu d-astea usurele, mai gust din (aproape) orice, dar atat. 



Si la multi ani, desigur.

Intre timp, am scos si placinta de la cuptor, e banala, dar excelent de buna. Aluatul e din 400 g de faina, 200 g de untura, 1 ou, 2 linguri de zahar, 1 lingurita praf de copt si lapte batut, cat sa lege aluatul, cateva linguri intra; dat la rece o juma' de ora sau cat mai trebaluiti cu altele. Merele, taiate cubulete si fierte cu zahar si scortisoara pana scade lichidul. E foarte bun aluatul, zic ca merge si pentru cornulete din alea fragede.



...

marți, 29 noiembrie 2011

Azi, 7 ani de Guerrilla

Astazi, Radio Guerrilla implineste 7 ani. Eu sunt cu ei de mai bine de 3 ani si sper si de-acum incolo sa tot aniversam. Mi-s dragi oamenii de acolo si ii ascult cu dependenta asumata, zilnic. Astfel,  le doresc la cei mai multi si cei mai misto ani, la fel si noua, tuturor. Cat despre Dobro, il plagiez pe Liviu Mihaiu si zic ca daca nu e copt ... noi suntem multi :). Sa fim sanatosi! La multi ani!

duminică, 27 noiembrie 2011

Crema de branza cu hrean

In acelasi registru, o crema de branza pentru pranzul meu de azi. Asta mi-a trebuit, asta am facut, o felie de paine mi-o fost de ajuns. Caci da, eu nu elimin painea. S-a nimerit sa fie alba cu malai, poate data viitoare o sa fie integrala cu seminte. 

So, am amestecat branza dulce cu iaurt - adaugati iaurt in functie de cum vreti sa fie consistenta; hrean, dupa gust, patrunjel, sare si pasta de ardei dulce, mai mult pentru culoare. Dupa cum se vede, pe paine, cu castravete si somon afumat. Daca faceti crema nu foarte fluida, merge pusa pe felii de castravete ca aperitiv, cu somon cu tot. Cred ca toata lumea a mai facut la un moment dat, chiar si eu, pe cand nu aveam blog :). 



Ii trimit poza de rigoare Alexandrinei pentru provocarea lunii noiembrie, de care nu am uitat :). 

Omleta si salata - mic dejun relativ usurel

In ultima vreme am tot incercat diverse placinte, jumari, piftii si alte chestii de genul asta, nu tocmai indicate in cantitati mari. Daca ati stii cum mananc eu jumarile ... aualeu, aualeu, vorba colegului. Am primit un mesaj destul de direct de la organism ca trebuie sa incetez, macar o perioada. Desi, va urma taiere de porc in viitorul foarte apropiat, iar eu mi-am propus ca regimul asta mai sanatos sa dureze barem o luna. Vedem noi, mai incolo. Btw, incercati burek-ul asta de la Palachinka macar o data, noi am tot repetat cu aluatul in cauza, ba cu branza (de burduf, de Naploact), ba cu ceapa + branza, sau cu mere. Astfel, dupa atatea experimente, eu am luat (decat) 1 kg, pe langa cele 5 de care tot intentionez sa ma descotorosesc :). Eu nu sunt grasa, dar nici nu vreau sa ma ingras. Sa ma mai dezgras un pic ar fi ideal. Pe principiul ca daca chiar vrei, poti, am inceput sa tranzitez spre legume, carne (mai) slaba, lactate, supe usurele, fructe, verdeturi si ce mai apare pe parcurs. Pe langa astea, un pahar de vin rosu/seara. Momentan e must usor fermentat, ca l-am gasit la Billa si mi s-o facut pofta. E bun. 

Daca ieri am scapat la piftie si jumari, azi NU. Am inceput cu o banana, o cafea (acum sunt la cafiaua 2, ca m-am trezit mai buimaca decat de obicei azi), o omleta la cuptor cu salata. Omleta, din doua oua batute cu sare si piper, adaugata o mana buna de patrunjel in amestec. Coapta pana se umfla frumusel si se rumeneste intr-un vas uns vag cu unt, tapetat cu malai; deasupra, cateva rosii uscate, masline si firimituri de branza de burduf. Salata, cu salata verde, ardei, praz, telina, ulei, otet si sare. O sa fac tot posibilul sa-mi arhivez aici (cat de cat) mesele, nu stiu daca o sa si reusesc. 





ATENTIE! Alegerile alimentare care urmeaza imi apartin, deci nu e o dieta luata de nu stiu pe unde, nu e de la doftor, eu le adun si le combin in functie de ce poftesc si cum cred ca s-ar potrivi. Practic, nici macar nu e dieta, insa, comparativ cu ce s-a consumat in casa noastra pana acum, cu siguranta e o schimbare. Nu e deloc cu infometare, ca nu mi-s dusa cu capu', e asa, dupa urechea proprie si personala. Numa' chestia cu vinul e gasita nu mai stiu in ce revista d-asta de femei, nu stiu cum, dar uite ca mi-o picat cu tronc ;). Sa vedem ce-o sa iasa! Noroc!

joi, 24 noiembrie 2011

Paine salvatoare cu malai

Am vazut painea asta la Le Blog Piquant, mi-o atras atentia ca era cu malai. Nu stiu de ce nu am facut paine cu malai pana acum. S-o intamplat sa nu mai fie paine in casa, asa ca o trebuit sa prestez ceva rapid de tot. Eu am avut o mare reticenta fata de painile astea cu praf de copt, sincer sa zic, nu-mi vine sa le numesc paini, dar chiar nu stiu cum altfel. In fine. 

Am pornit de la painea asta picanta si am facut o paine deloc picanta, dar surprinzator de bunuta. Am folosit: 150 g faina alba, 150 g malai, 1 plic praf de copt, 200 ml lapte batut, 2 oua, sare, boia dulce, 2 linguri de ulei de masline, plus rondele subtiri de praz, cubulete de ardei si patrunjel proaspat tocat. Pentru decor, niste felii de masline, praz si ardei. Acum, pe langa cele 150 g de faina alba, am mai adaugat cam 4-5 linguri cu varf, pana o devenit amestecul asta un aluat modelabil spre framantabil. Se simte la mana cata faina ii trebuie, cam cat sa nu lipeasca la dat forma. Am presarat faina si in tava, si peste paine inainte sa dau la cuptor. Ce pot spune e ca miroase bestial cand e calda, ca nici o alta paine si abia astept sa fac una cu drojdie si malai. Nu cred ca s-ar supara daca ar primi si niste branza rasa in aluat si mai merge de minune ca aperitiv, cu o paste de linte si un somon afumat, eventual castravete pentru prospetime. Sau cu branza de capra si ardei copt, daca-l scoatem pe asta din aluat. Sau poate sa si ramana, de ce nu. 






Dupa cum se vede, am avut niste jumari excelente (unguresti) si varza murata din vadruta (vadra = galeata la Banat) personala, ca atata pot sa adapostesc in bucatarie, pentru ca nu (mai) avem balcon. Asa s-a gandit proprietarul anterior, deci ne-a ramas o sufragerie mai spatioasa cu un balcon, cum ar veni. 

In rest, nici nu stiu daca am noutati. De fapt, am, ca fiecare, mai maruntele sau nu. Printre altele, am descoperit coala alba de hartie, la modul foarte concret, adica la Kaufland. Si o sa mai zic cat de curand despre un Mercato din Timisoara, de unde imi iau jucarii. Asa se cheama locul respectiv, Mercato. Aceasta e una din ele.

marți, 15 noiembrie 2011

Prajitura cu ciocolata si dovleac, cu sos caramel

Fac ce fac si tot ajung la blatul asta, de parca n-ar mai fi si altele bune. Nu prea e mare lucru de zis la prajitura asta, se vede din poze ce si cum, cred. Pireul de dovleac e din dovleac copt si pasat, amestecat apoi cu zahar pudra vanilat si scortisoara. Caramelul e acelasi, l-am tot facut, inclusiv sub forma de caramele cu alune. Ocazie cu care tre' sa-ncep sesiunea stomatologica de toamna-iarna. Numa' bine!





miercuri, 9 noiembrie 2011

Placinta cu mere si nuci

O placinta de care-mi place tare, din aluat cu lapte batut. Aluatul: 350 g faina, cernuta si framantata cu 50 g de untura, 200 ml lapte batut, 1 ou, 3 linguri de zahar si 20 g de drojdie proaspata. Drojdia se dizolva cu zahar in cateva linguri din laptele batut - eu l-am incalzit la microunde cateva secunde, ca am uitat sa-l scot din timp ca sa stea la temperatura camerei. Dupa ce-i dizolvata, se amesteca toate cele ca pentru orice aluat. Daca vreti, puneti mai putin lapte batut, la cantitatile astea o sa iasa un aluat foarte moale, eu am pus 200 ml, ca asta am vrut sa obtin. Pe aluatul asta moale l-am amestecat-framantat vreo 5 minute, apoi a stat la dospit cam doua ceasuri. Ar trebui lasat macar un ceas jumate', daca nu-i vreme ori rabdare pentru doua. L-am rasturnat pe blatul uns cu ulei, si nu presarat cu faina, l-am intins mai intai cu palmele (unsuroase si ele), apoi cu sucitorul. Am aruncat cateva bucatele de unt ici si colo, apoi am presarat cele 100 g de nuca macinata, amestecata cu 1 lingura rasa de zahar. Ideal e sa nu uitati de scortisoara, cum am uitat eu. Peste nuci, 2 mere taiate betigase si trase la tigaie cu unt si un pic de zahar, cat sa lase zeama. 


Apoi am rulat, am facut melcul si l-am pus in tava, pe hartie de copt. Am ornat cu felii de mere, am pensulat cu lapte si am presarat zahar si scortisoara. Dupa inca juma' de ora la cald, intra la cuptor la 180 de grade, pana-i gata :).




Se pastreaza moale si pufoasa, de asta cred ca o sa prefer aluaturile cu lapte batut sau iaurt ori sana de-acum incolo. Reteta merge la Alexandrina, pentru provocarea lunii noiembrie.

duminică, 6 noiembrie 2011

Supa crema de linte

Am facut o ciorba cu linte si carnati si mi-am pastrat din lintea fiarta si pentru o supa crema, portie mica, numai pentru mine, ca numai eu mananc asa ceva. Deci, supa crema dintr-un morcov, o ceapa si 10 linguri cu varf de linte deja fiarta. Puse morcovul feliat si ceapa tocata la calit in untura de rata, ca asta era chestia, am vrut aroma. Lasate pe foc pana se inmoaie bine de tot, adaugata lintea si apa, cat sa acopere, lasat sa dea in clocot, apoi mixat totul. Am mai adaugat 2 catei de usturoi dati pe razatoare, foarte putin cimbru uscat si boia usor afumata. Desigur, sare dupa gust. Plus un varf (dar varf sa fie!) de cutit de untura inainte sa pun capacul pe oala, de la mine. Mie mi-a placut mult de tot, zic ca treaba cu untura nu trebuie sa sperie sau sa produca greturi, bineinteles ca se utilizeaza cu decenta, sa nu va imaginati ca baltesc toate alea prin ea. Poate fac poze intr-o zi cand o sa mai folosesc, ca in grame chiar nu pot s-o evidentiez :)). 


A mers foarte bine cu ceapa rosie cu putin otet si sare si pita integrala. 

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Rulada cu gem de zmeura

O prajitura foarte rapida, care merge cam la orice ocazie, zic eu. N-am mai facut pana acum, i-a venit randul pentru ca vroiam sa golesc niste borcane de gem din frigider. Am reusit doar partial. Blatul e un pandispan cu cacao, din 4 oua, batute cu 120 g de zahar + 2 linguri de ulei, 90 g de faina si 30 g de cacao. L-am copt in tava aragazului, pe hartie de copt, nivelat uniform pe toata suparafata acesteia. Odata copt, l-am mai lasat 5 minute in cuptorul cald, l-am scos si l-am rulat cu tot cu hartia de copt - m-am cam ars la faza asta, dar nu merge cu manusi de bucatarie, la cat is mainile mele de mici. L-am invelit int-un prosop umed si l-am lasat la racit. Ar fi trebuit probabil sa desprind initial blatul cu cutitul de hartia de copt, apoi sa rulez, dar o s-o fac data viitoare. Cand s-a racit, l-am umplut cu gem, am rulat cat mai strans, l-am imbracat in ciocolata si l-am dat la frigider sa se intareasca glazura. Si that was it cu prajitura, s-a mancat tzac-pac, colegul a zis ca e ca de la magazin. Eu sper sa nu fi fost, ce sa zic :)). Ca doar a fost de casa. 





Rulada poate sa fie de mare efect daca aveti gosti, adica se poate decora si umple foarte misto si bun. Si, foarte departe de rulada, cina mea de aseara, neadecvata momentului, stiu. N-am mai consumat de mult toate astea impreuna, fasolea (facuta de C.) n-a avut deloc adaos de ulei, ceapa a fost coapta si carnatul, facut tot la cuptor. Castravetele, din productia proprie de muraturi, care incepe sa dipara usor. Si na, am luat cu paine ca era calduta inca :). Sambata gustoasa!