miercuri, 6 ianuarie 2016

Turta dulce moale, cu secara si dulceata de cirese

Mie imi place turta dulce de la magazin, aia bombata, moale, cu sau fara glazura sau umplutura. Foarte rar imi cumpar, pentru ca obisnuiesc sa citesc etichetele si pe astea de la turta dulce exista o gramada de cuvinte necunoscute. Na, ii o porcarie turta lor dulce, dar e buna in felul ei, e una din placerile mele vinovate. In fiecare an, in preajma Craciunului, cand e de facut biscuiti, caut textura aia de turta dulce. Anul asta am gasit-o din intamplare, nici nu mai stiu exact cum. De fapt, facusem biscuitii astia, mi-a ramas in minte aroma si culoarea, asa ca am adunat niste ingrediente si am gasit ce cautam. 

Cum si cu ce se face: 

250 g faina alba
50 g faina de secara 
7 g bicarbonat
2 g sare 
2 lg-te scortisoara
1/2 lg-ta nucsoara
1/2 lg-ta cardamom 
1/2 lg-ta pudra de ghimbir
200 g dulceata de cirese - la mine e de cirese cu visine, cu aroma vaga de cuisoare. Asa am facut-o in vara, s-a potrivit bine aici. Va trebuie o dulceata bine legata, cu fructe intregi. Dupa mine, asta se potriveste cel mai bine. 

Cat despre arome, dozati cum va place. S-ar putea sa para prea mult cat am pus eu aici, pentru mine e bine. Btw, eu am o lingurita mai mica decat o lingurita mica, am sa-i fac o poza intr-o zi :). 

Amestecati cele de mai sus, mai intai ingredientele uscate, apoi adaugati dulceata si amestecati din nou. La final, trebuie sa aveti fructele "imprastiate" uniform in faina. 

Puneti pe foc mic:

50 g zahar alb + 60 g miere + 30 g melasa + 3 lg-uri apa + 60 g unt. Stati cu ochii pe oala, amestecati cand e cazul, luati de pe foc cand e zaharul complet topit. Lasati la racorit un pic. Eu admit ca nu prea am rabdare, amestecul meu e mai spre fierbinte, asa, cand il torn peste ingredientele uscate. Si aproape ca am terminat. Aluatul e mai bine sa nu fie framantat, doar omogenizat si adunat, cat sa nu aveti urme de faina. Inainte de a forma bilute, il acopar cu folie de plastic si il dau la frigider cam 30 de minute, sa fie mai usor de modelat. Altfel, lucrat caldut, e mai lipicios. Bilutele le fac de 25 g. Le-am facut si de 30, dar imi plac ceva mai mici. La fel, cand modelati turta dulce, nu macelariti aluatul, nu-l omogenizati prea tare intre palme. Luati o bucatica, cantariti (sau nu) si-i dati forma de bila. Bilele astfel formate le puneti in frigider macar 2 ore. Am probat si cu ciocolata cu martipan in interior, mi-au placut ingrozitor de tare. Eu coc la 175, scad temperatura pana la 160 dupa ce s-a format crusta. Dureaza cam 15 - 17 minute, la ultimul etaj, ca se caramelizeaza baza destul de iute. E de scos cand suprafata e inca moale la atingere, dar ferma. Pe verificate. Le lasati pe gratar la racit si le depozitati in cutii metalice. Se inmoaie si sunt din ce in ce mai bune din ce stau. Incercati sa pastrati macar cateva bucati 3 + .... zile, sa vedeti cum va plac. Parerea mea e ca nu merita glazura de albus sau zahar, maxim o glazura de ciocolata amara, daca aveti rabdare. 



De final, ingerii au obosit, iar Mos Craciun si-a cam bagat picioarele. Va doresc un an colorat. Eu imi doresc sa fiu cea mai inteligenta (lol) versiune a mea anul asta. Si sa ma apuc de sport. Oh, da. Si, daca vreodata simtiti ca incepe umorul sa va zgaltaie ca nu mai poate, plecati din locul ala :). 

joi, 19 noiembrie 2015

Soarecii de hypermarket, soarecii de Kaufland

Intentionasem la un moment dat sa scriu cate ceva din experienta mea de cumparatoare de supermaket/hypermarket, de unde si ce cumpar de obicei, ce mi se pare fain si ce nu. Bine, intr-un context mai vesel, pe fundal de muzica misto, asa cum se difuzeaza la Kaufland, de exemplu. Iata ca ma simt nevoita sa o fac in alt context :). Nu-i bai. De fapt, e destul de aiurea sa povestesc despre asta pe blogul meu de mancare, dar alt spatiu online nu am si vreau sa ramana informatia intr-un colt de internet.

Sambata dimineata, 14 noiembrie, am fost la Kaufland pentru cumparaturile de final de saptamana. Ca de obicei. Cantaream niste legume si aud, intamplator, o discutie intre doi angajati, in spatele meu. Unul ii spunea celuilalt sa fie mai atent, sau asa ceva, asa ca intorc si eu capul sa vad la ce. Sa fiu si io mai atenta :). Vad niste borcane de ceva zacusca cu ciuperci, spatiu gol pe raft si bilute negre, undeva mai in spate pe raft. Mno, ia uite, shit, zic io in gandul meu. Fix asa, excremente de soarec. Soc, groaza, da-o naibii de treaba. Zic, poate mi se pare, ca, na, eu sunt mioapa. Eram cu lista, ca de obicei, colegu' ma tot intreba ce scrie pe lista. In fine, ma duc la zona de boabe - linte, fasole, naut. Pungi sparte, aruncate aiurea pe rafturi si bilute negre. Shit & fuck. Eu nu sunt neaparat sensibila, dar incepuse sa mi se faca un soi de greata, asa. In orice caz, eram descumpanita. Mergem mai departe, colegu' tot insista sa tai chestii de pe lista. Bine, hai. Eu, fiind suficient de cretina, ii tot zic, ai vazut, e asa cum pare? Da. Am inceput sa ma uit pe jos, pe unde calc. Erau bilute inclusiv la zona de detergenti, pe sub rafturi, pe langa rafturi. Cred ca sunt si azi, la ora la care eu tastez acest text :). Pe mine nu ma intereseaza cate sunt, pe mine, ca si clienta, ma intereseaza ca ele exista. Degeaba dai cu mopu' alene printre rafturi. Btw, nu stiu cine a invenatat mopu' ala clasic, cu multe ate, mie mi se pare o porcarie. Habar nu am ce e printre produse, printre cele asezate in spate pe rafturi, ca ei pe acolo se misca. Nici nu mai vreau sa stiu. Am finalizat cumparaturile, am ajuns acasa, am spalat, ca de obicei, tot ce era de spalat inainte de depozitare si cam asta a fost. Chestia cu spalatul ambalajelor nu e vreo culme a igienei, e un minim pe care-l poate face oricine. Poate sunt persoane care se grabesc si n-o mai fac.

Am scris pe Facebook despre chestia asta si mi-a raspuns Andreea de la Kaufland. Nu stiu cine e Andreea, dar mi-a raspuns. Puteti citi tot ce s-a scris aici.

Marti am fost din nou la Kaufland. Bilutele erau cam tot pe acolo, am trecut pe la zonele cu pricina. Produsele pareau un pic mai randuite. Doar la fasole n-au prea reusit. Poze aleg sa nu postez aici, ca ar fi un pic prea mult pentru spatiul asta dragut :). In rest, la fel, pungi sparte, boabe imprastiate. Stiti, daca ti se caca soarecii pe raft, pe marfa, pa langa marfa, un minim pe care-l poti face e sa stergi raftul in intregime. Asta probabil ca presupune sa dai jos toate produsele. E complicat, intr-adevar. Pe de alta parte, te poti gandi ca ei oricum fac mizerie in continuare si n-are rost.

Aseara imi raspunde pe Facebook Andreea, spune ca s-a facut deratizare. Trec azi pe la magazin. Lume destul de multa. Imediat cum intri, pe stanga, o doamna parea ca sterge rafturile alea pe care stau conserve de fructe sau ce sunt. Multe bilute pe jos, langa raft, foarte multe, o gramajoara :). Altfel, da, pare ca se face ceva. Pe la zona de ulei parea ca s-au implicat mai vizibil :). La fasole, insa, tot n-au reusit :))). Nu am fost neaparat teribil de atenta, toate astea se pot vedea din mers, daca stii pe unde sa te uiti.

Acuma, sa lasam la o parte gluma, zic. Cumparam de la Kaufland de multi ani, nu mai stiu de cand, exact. Pentru ca e la nici 10 minute de mine si pentru ca le au pe toate, adica am de unde sa aleg. Sunt lucruri pe care le cumpar de la Billa si Penny, dar destul de putine. E si un Profi, unde am impresia ca nu gasesc nimic din ce am eu nevoie, in afara de ciocolata si chips-uri. O data pe luna ajung la Auchan. Eu nu am sesizat aspectu' cu soarecii pana acum. Eu pot sa-mi asum ca sunt o cretina deosebita. Pentru ca realmente nu m-am uitat nici pe jos, nici pe rafturi sau altundeva, sa vad daca e rahat de soareci sau mai stiu eu ce. Pentru ca pur si simplu nu obisnuiesc sa cumpar borcane de zacusca sau alte produse din zona respectiva. Am auzit povesti, imi pot imagina ca sunt soareci in magazine, in spate, cum ar veni. La ei, nu-mi dau seama la ce s-a ajuns. In mod paradoxal, nu am avut probleme cu produsele cumparate. Am cumparat de la acest magazin cam toate bazicele, cu niste exceptii. Legume, fructe, carne, lactate, dulciuri, detergenti, cosmetice mai putin. Spre deosebire de supermarket-urile din zona, la ei legumele si fructele sunt in regula cam de fiecare data. In sensul ca nu vezi ce se poate vedea la Billa, de exemplu. Si, de regula, parea ordine in magazin. Eu, cand mergeam, mergeam de obicei cu lista si ma duceam fix la produsele de care aveam nevoie, mai mult grabita. Nu am apucat sa ma vad cu vreun soarec. Daca cititi conversatia de pe Facebook, o sa vedeti ca o prietena chiar a lasat unul in viata :). Doamnele de la vitrina asistata sunt ok, oamenii de la casa sunt ok. Fetele, ca sunt mai mult fete, sunt de treaba. Nu prea stiu ce sa mai zic, ca mi-e cam lehamite de subiect. Si, na, tre' sa ma reorganizez cu cumparaturile :). Acuma, habar n-am ce fac ei in continuare, da' lumea o sa tot cumpere, mai ales ca vin sarbatorile. Eu le doresc succes. Soarecii sunt si ei ca Bruce Willis, mor greu spre deloc :). Asta daca i-ai scapat de sub control. Daca nu-ti iei masuri, zilnic. Nu ma pricep, ma gandesc doar la cat e spatiul ala de mare, la ce urme am vazut si la ce facilitati au soarecii acolo. Mno, ideea e ca tre' sa fim muuuuult mai atenti decat suntem de unde cumparam, si nu doar la etichete. Si gata cu povestea, larevederepa, pana una, alta. Posibil ca o sa mai trec pe la Kaufland. De principiu, pentru actualizari :). Tre' sa tineti cont ca am scris textu' asta destul de relaxata fiind si suficient de amuzata-detasata.

Ceea ce va rog este sa distribuiti acest text, in scop pur informativ. Desigur, daca vi se pare util. 

vineri, 13 februarie 2015

Biscuiti de secara cu samburi de floarea soarelui

Intr-o duminica, am facut 3 feluri de biscuiti, printre care si astia. Ideea era sa fie pentru toata saptamana, dar n-au tinut. Au fost cantitati mici, ce-i drept, trei tavi de aragaz in total, ca de proba. Fiind eu iresponsabila, o sa scriu aici retetele, chiar daca-s numa' dupa test, cum ar veni. Altfel, s-ar putea sa nu la mai gasesc prin caiete si tot felu' de hartiute si ar fi pacat. 
 
Pentru aluat, aveti nevoie de: 160 g de faina de secara, 83 g de unt rece, 30 g zahar brut pudra - asta e, 40 g apa rece, praf de sare. Pentru crusta de samburi, va trebuie, desigur, samburi de floarea soarelui, albus de ou si zahar brut. Se "faramiteaza" faina amestecata cu zaharul si sarea cu untul, se adauga apa si se aduna aluatul in bila, fara a-l framanta/masacra. Ca sa-mi fie mai lejer, eu il intind in faza asta intre doua folii de plastic ca pentru decupat si-l las la frigider, pe o tava, de la 30 de minute in sus. Inainte de a decupa biscuitii, se pensuleaza aluatul astfel intins cu albus batut usor, se presara zahar si apoi urmeaza samburii, presarati uniform peste aluat. Dupa asta, mergeti cu sucitorul usor (!) peste samburi, ca sa se infiga cat de cat in aluat. Nu trebuie apasat cu zel, ca nu-i cazul sa rupa aluatul, doar sa stea bine infipti acolo. Am mai pensulat o tura cu albus peste samburi si, din nou, am presarat cu zahar. Biscuitii i-am taiat pur si simplu cu un cutit bine ascutit, n-am reusit sa decupez cu forme din cauza stratului de samburi. Se desprind (destul de usor) de pe folie cu lama unui cutit si se pun in tava, pe hartie de copt, cu partea cu samburi la tava. Eu am presarat ceva zahar si pe hartia de copt, nu prea-mi dau seama care-i metoda cea mai buna sau zaharul cel mai potrivit pentru o crusta teribila. E grozav zaharul asta fin cu iz de caramel, dar e lipicios si umed si mai greu de imprastiat uniform. Biscuitii ii puteti pune pentru inceput undeva mai jos in aragaz, pentru caramelizare, dupa aceea la alt etaj, mai sus. Nah, asa merge la cuptorul meu, i-am si intins destul de subtire, ca vroiam un biscuite subtire si crocant. Initial, au stat la 180, la mijloc,  apoi la 160 - 170, la ultimul etaj. In acelasi registru de iresponsabilitate (vai!), nu stiu sa va zic cat au stat la copt. Putin, oricum.
 
 
 
Banui ca se intelege care-s biscuitii din reteta. Poza era fara soare, ce sa-i faci. In realitate, aratau mult mai bine. Cred ca merge si varianta sarata la genul asta de biscuiti, cu mix de seminte, chestii. Astia de i-am facut nu-s dulci, asa ca adaptati cum va place, dar nu schimbati zaharul din aluat :), nu, nu, deloc. Cu crusta faceti teste si ziceti-mi si mie ce si cum. Am copt si cu samburii in sus, dar nu mi-au placut in mod deosebit. Sunt ok, dar crusta caramelizata e toata chestia.
 
Off-topicul zilei: am vazut tot felul de baieti cu ursuleti de plus in brate si flori pentru gagicile lor. Ce oameni sa fie si fetele alea, sa nu prefere si ele o bucata de slanina. Sau un buchet de patrunjel. Ziua cu chiloti de poliester si dantela merge bine cu ursuletii de plus, nu-i asa :).

vineri, 2 ianuarie 2015

Ce an o sa mai fie si asta. Mi-am arcuit la maxim spranceana dreapta, fix in dimineata de 1, si ma-ntreb cat de obosita o sa fie spranceana asta pana la final. Sper sa nu cada. Sa aveti un an special si multam fain de vizite. Incet, incet, ma (re)apuc :).

marți, 10 iunie 2014

Skillet Chocolate Chip Cookie/Un biscuite mai marisor la tigaie

Cautam in weekend o reteta de prajitura cu fructe de sezon, fara sa stiu exact ce vreau. M-am uitat prin frigider, era unt, niste ciocolata, reusisem sa pastrez si cateva cirese. A rezultat un biscuite. Am adaptat reteta dupa cea de aici

210 g faina alba
10 g faina secara
50 g zahar brut pudra + 1 plic zahar vanilat
130 g unt
1 ou mare
1 lg-ta praf de copt
150 g ciocolata maruntita
sare, scortisoara
caramel, cirese

Am amestecat fainurile cu praful de copt, sarea si scortisoara. Am topit untul. Peste unt am pus zaharul si oul si am omogenizat bine de tot cu telul. Rezulta un amestec destul de lichid si cremos, care se toarna peste faina, se omogenizeaza, dupa care se adauga ciocolata maruntita. Nu amestecati in exces. Am impartit in doua aluatul, am aplatizat cele doua bile si le-am pus la frigider pentru aprox. o ora. Peste primul aluat asezat in tigaie am pus cirese si niste sos caramel si am acoperit cu aluatul doi. L-am crestat ca sa iasa aerul si sa-l pot presa peste cirese. Am copt 40 de minute la 170 de grade. Faceti testul cu scobitoarea. 

E un biscuite grozav de bun si versatil, se poate "umple" cu ce va place mai mult.

Later Edit: ca tot mi-am amintit, noi mai facem plimbari mai lungi, asa, prin oras si radem destul de des, printre altele. Intr-o zi, statea sa ploua si am grabit pasul, cautam sa iesim din Parcul Botanic. Si cum ne grabeam noi, gafaind lejer, am purtat urmatorul dialog, in ideea ca ne vor da la stiri la Pro Tv:
"doi tampiti, care pretindeau ca fac gimnastica ..."
"s-au ratacit in Parcul Botanic. si plangeau ..."
"si mai aveau un singur biscuite ... si nu stiau cum sa-l imparta la 2."
Eu, de obicei, imi iau mancare la mine cand merg la "gimnastica". Biscuitele asta e divizabil, dar prima felie o cere si pe a doua. Americanii-s de vina. 




joi, 2 ianuarie 2014

An nou

Am terminat si am inceput, de fapt, anul cu un aluat extraordinar. Un aluat de care m-am "lipit" si pe care sper sa-l invat pana la capat. Formula este de aici, cu mici modificari. Va rog sa ma scuzati pentru calitatea pozelor. Nu ca cele facute cu sapuniera anterioara (definitiv decedata) erau grozave, dar cu asta mica zau ca nu ma prea descurc.




Altfel, ne dorim cu totii un ficat vesel si tolerant si toate cele bune sa se-adune!

luni, 18 noiembrie 2013

Cornulete cu migdale

Mi s-a facut pofta vazand poza cu ceva cornulete nu mai stiu pe unde. Mai facusem, insa dupa alta reteta, asta e a mia, incropita, reusita. Glumesc, desigur. Astfel, se macina fin 100 g de migdale fara coaja, se amesteca cu 170 g de faina, praf de sare; se "faramiteaza" toate astea cu 130 g de unt de 82%, se adauga o lingura de miere si un ou mic si se framanta cat sa se adune aluatul. Aluatul aplatizat, invelit in folie de plastic,  tre' sa stea la frigider 30 min ... 1 ora, dupa posibilitati. Se taie in fasii late de aprox. 2 cm si se ruleaza fiecare fasie, dupa care se portioneaza la dimensiunea dorita si se formeaza cornuletele. E mai bine sa nu subtiati capetele, ca se ard. Oricum se caramelizeaza destul de repede de la miere, eu le coc la 170, am si ars o tura. Nu stiu sa va zic exact cat sa stea la cuptor, vedeti, testati.
 
Pozele nu sunt superbe, doar ca sa va prindeti ce si cum. In cea cu osul am subtiat capetele, se vede ca s-au ars. Imi imaginez ca sunt grozave cu alune de padure sau nuci in loc de migdale.
 
 




 Altfel, suntem sau nu mai suntem bloggeri culinari? Glumesc, desigur. Nu ca am fi fost vreodata :). Noi. Adica eu. Saptamana buna! 

joi, 26 septembrie 2013

Biscuiti matinali cu gem de prune (I)

Din seria biscuitilor/prajiturelelor pentru ca sa nu se simta singura cafeaua, am combinat ce era prin dulap dupa cum urmeaza: 120 g faina integrala, 30 g tarate de grau, 50 g migdale macinate, 100 g unt de 82% grasime (nu merge cu unt nasol, pe bune :) ),1 lg-ra zahar, 5 lg-uri apa (atata apa mi-a intrat mie, adaugati gradual cate o lingura). Lasat aluatul la frigider macar 30 de minute, intins, decupat dupa plac, umplut, sigilat, copt. Eu am folosit gem de prune la tura asta. De regula, fac biscuti integrali simpli, tot felul de combinatii. Mai nou imi plac mult aluaturile integrale fragede, eventual un mix de faina integrala si tot felul de nuci macinate. Si seminte de in. In cazul asta, am zis sa mai schimb, mai ales ca gemul pe care l-am facut in vara e foarte bun.