vineri, 13 februarie 2015

Biscuiti de secara cu samburi de floarea soarelui

Intr-o duminica, am facut 3 feluri de biscuiti, printre care si astia. Ideea era sa fie pentru toata saptamana, dar n-au tinut. Au fost cantitati mici, ce-i drept, trei tavi de aragaz in total, ca de proba. Fiind eu iresponsabila, o sa scriu aici retetele, chiar daca-s numa' dupa test, cum ar veni. Altfel, s-ar putea sa nu la mai gasesc prin caiete si tot felu' de hartiute si ar fi pacat. 
 
Pentru aluat, aveti nevoie de: 160 g de faina de secara, 83 g de unt rece, 30 g zahar brut pudra - asta e, 40 g apa rece, praf de sare. Pentru crusta de samburi, va trebuie, desigur, samburi de floarea soarelui, albus de ou si zahar brut. Se "faramiteaza" faina amestecata cu zaharul si sarea cu untul, se adauga apa si se aduna aluatul in bila, fara a-l framanta/masacra. Ca sa-mi fie mai lejer, eu il intind in faza asta intre doua folii de plastic ca pentru decupat si-l las la frigider, pe o tava, de la 30 de minute in sus. Inainte de a decupa biscuitii, se pensuleaza aluatul astfel intins cu albus batut usor, se presara zahar si apoi urmeaza samburii, presarati uniform peste aluat. Dupa asta, mergeti cu sucitorul usor (!) peste samburi, ca sa se infiga cat de cat in aluat. Nu trebuie apasat cu zel, ca nu-i cazul sa rupa aluatul, doar sa stea bine infipti acolo. Am mai pensulat o tura cu albus peste samburi si, din nou, am presarat cu zahar. Biscuitii i-am taiat pur si simplu cu un cutit bine ascutit, n-am reusit sa decupez cu forme din cauza stratului de samburi. Se desprind (destul de usor) de pe folie cu lama unui cutit si se pun in tava, pe hartie de copt, cu partea cu samburi la tava. Eu am presarat ceva zahar si pe hartia de copt, nu prea-mi dau seama care-i metoda cea mai buna sau zaharul cel mai potrivit pentru o crusta teribila. E grozav zaharul asta fin cu iz de caramel, dar e lipicios si umed si mai greu de imprastiat uniform. Biscuitii ii puteti pune pentru inceput undeva mai jos in aragaz, pentru caramelizare, dupa aceea la alt etaj, mai sus. Nah, asa merge la cuptorul meu, i-am si intins destul de subtire, ca vroiam un biscuite subtire si crocant. Initial, au stat la 180, la mijloc,  apoi la 160 - 170, la ultimul etaj. In acelasi registru de iresponsabilitate (vai!), nu stiu sa va zic cat au stat la copt. Putin, oricum.
 
 
 
Banui ca se intelege care-s biscuitii din reteta. Poza era fara soare, ce sa-i faci. In realitate, aratau mult mai bine. Cred ca merge si varianta sarata la genul asta de biscuiti, cu mix de seminte, chestii. Astia de i-am facut nu-s dulci, asa ca adaptati cum va place, dar nu schimbati zaharul din aluat :), nu, nu, deloc. Cu crusta faceti teste si ziceti-mi si mie ce si cum. Am copt si cu samburii in sus, dar nu mi-au placut in mod deosebit. Sunt ok, dar crusta caramelizata e toata chestia.
 
Off-topicul zilei: am vazut tot felul de baieti cu ursuleti de plus in brate si flori pentru gagicile lor. Ce oameni sa fie si fetele alea, sa nu prefere si ele o bucata de slanina. Sau un buchet de patrunjel. Ziua cu chiloti de poliester si dantela merge bine cu ursuletii de plus, nu-i asa :).

vineri, 2 ianuarie 2015

Ce an o sa mai fie si asta. Mi-am arcuit la maxim spranceana dreapta, fix in dimineata de 1, si ma-ntreb cat de obosita o sa fie spranceana asta pana la final. Sper sa nu cada. Sa aveti un an special si multam fain de vizite. Incet, incet, ma (re)apuc :).

marți, 10 iunie 2014

Skillet Chocolate Chip Cookie/Un biscuite mai marisor la tigaie

Cautam in weekend o reteta de prajitura cu fructe de sezon, fara sa stiu exact ce vreau. M-am uitat prin frigider, era unt, niste ciocolata, reusisem sa pastrez si cateva cirese. A rezultat un biscuite. Am adaptat reteta dupa cea de aici

210 g faina alba
10 g faina secara
50 g zahar brut pudra + 1 plic zahar vanilat
130 g unt
1 ou mare
1 lg-ta praf de copt
150 g ciocolata maruntita
sare, scortisoara
caramel, cirese

Am amestecat fainurile cu praful de copt, sarea si scortisoara. Am topit untul. Peste unt am pus zaharul si oul si am omogenizat bine de tot cu telul. Rezulta un amestec destul de lichid si cremos, care se toarna peste faina, se omogenizeaza, dupa care se adauga ciocolata maruntita. Nu amestecati in exces. Am impartit in doua aluatul, am aplatizat cele doua bile si le-am pus la frigider pentru aprox. o ora. Peste primul aluat asezat in tigaie am pus cirese si niste sos caramel si am acoperit cu aluatul doi. L-am crestat ca sa iasa aerul si sa-l pot presa peste cirese. Am copt 40 de minute la 170 de grade. Faceti testul cu scobitoarea. 

E un biscuite grozav de bun si versatil, se poate "umple" cu ce va place mai mult.

Later Edit: ca tot mi-am amintit, noi mai facem plimbari mai lungi, asa, prin oras si radem destul de des, printre altele. Intr-o zi, statea sa ploua si am grabit pasul, cautam sa iesim din Parcul Botanic. Si cum ne grabeam noi, gafaind lejer, am purtat urmatorul dialog, in ideea ca ne vor da la stiri la Pro Tv:
"doi tampiti, care pretindeau ca fac gimnastica ..."
"s-au ratacit in Parcul Botanic. si plangeau ..."
"si mai aveau un singur biscuite ... si nu stiau cum sa-l imparta la 2."
Eu, de obicei, imi iau mancare la mine cand merg la "gimnastica". Biscuitele asta e divizabil, dar prima felie o cere si pe a doua. Americanii-s de vina. 




joi, 2 ianuarie 2014

An nou

Am terminat si am inceput, de fapt, anul cu un aluat extraordinar. Un aluat de care m-am "lipit" si pe care sper sa-l invat pana la capat. Formula este de aici, cu mici modificari. Va rog sa ma scuzati pentru calitatea pozelor. Nu ca cele facute cu sapuniera anterioara (definitiv decedata) erau grozave, dar cu asta mica zau ca nu ma prea descurc.




Altfel, ne dorim cu totii un ficat vesel si tolerant si toate cele bune sa se-adune!

luni, 18 noiembrie 2013

Cornulete cu migdale

Mi s-a facut pofta vazand poza cu ceva cornulete nu mai stiu pe unde. Mai facusem, insa dupa alta reteta, asta e a mia, incropita, reusita. Glumesc, desigur. Astfel, se macina fin 100 g de migdale fara coaja, se amesteca cu 170 g de faina, praf de sare; se "faramiteaza" toate astea cu 130 g de unt de 82%, se adauga o lingura de miere si un ou mic si se framanta cat sa se adune aluatul. Aluatul aplatizat, invelit in folie de plastic,  tre' sa stea la frigider 30 min ... 1 ora, dupa posibilitati. Se taie in fasii late de aprox. 2 cm si se ruleaza fiecare fasie, dupa care se portioneaza la dimensiunea dorita si se formeaza cornuletele. E mai bine sa nu subtiati capetele, ca se ard. Oricum se caramelizeaza destul de repede de la miere, eu le coc la 170, am si ars o tura. Nu stiu sa va zic exact cat sa stea la cuptor, vedeti, testati.
 
Pozele nu sunt superbe, doar ca sa va prindeti ce si cum. In cea cu osul am subtiat capetele, se vede ca s-au ars. Imi imaginez ca sunt grozave cu alune de padure sau nuci in loc de migdale.
 
 




 Altfel, suntem sau nu mai suntem bloggeri culinari? Glumesc, desigur. Nu ca am fi fost vreodata :). Noi. Adica eu. Saptamana buna! 

joi, 26 septembrie 2013

Biscuiti matinali cu gem de prune (I)

Din seria biscuitilor/prajiturelelor pentru ca sa nu se simta singura cafeaua, am combinat ce era prin dulap dupa cum urmeaza: 120 g faina integrala, 30 g tarate de grau, 50 g migdale macinate, 100 g unt de 82% grasime (nu merge cu unt nasol, pe bune :) ),1 lg-ra zahar, 5 lg-uri apa (atata apa mi-a intrat mie, adaugati gradual cate o lingura). Lasat aluatul la frigider macar 30 de minute, intins, decupat dupa plac, umplut, sigilat, copt. Eu am folosit gem de prune la tura asta. De regula, fac biscuti integrali simpli, tot felul de combinatii. Mai nou imi plac mult aluaturile integrale fragede, eventual un mix de faina integrala si tot felul de nuci macinate. Si seminte de in. In cazul asta, am zis sa mai schimb, mai ales ca gemul pe care l-am facut in vara e foarte bun. 


duminică, 19 mai 2013

Salata de legume coapte

Tare mult mi-a placut salata asta calduta. De fapt, am si combinat ingrediente care se-nteleg bine intre ele (zic eu) si-s fix pe gustul meu. Ideea e ca pofteam la cartofi cu malai de ceva vreme si pana la urma i-am integrat in salata. Intamplator am vazut concursul Costa d'Oro pe blogul lui Nicolai. Eu nu prea-s cu concursurile, se stie, insa, o data pe an, de ce nu :). 

Salata nu-i deloc complicata, daca nu va place sparanghelul, il excludeti si gata. Am folosit: 2 cartofi marisori, 2 cepe, 1 ardei kapia, 6-8 rosii cherry, 8 fire de sparanghel, muschi de porc afumat, feliat subtire si castravete pentru prospetime. Am facut dressing-ul din zeama de la jumatate de lamaie, 3 linguri de ulei extravirgin Costa d'Oro, sare, piper, un varf de cutit de cimbru uscat, marar proaspat, cativa fulgi de ardei (foarte!) iute si partea alba de la un fir de usturoi, tocata fin. 


Cartofii taiati cuburi i-am pus in tava tapetata cu hartie de copt, impreuna cu ardeiul taiat fasii si ceapa taiata in bucati mari, in 4 sau in 6, depinde cat e ceapa de mare. Am presarat cu sare, piper, malai, am stropit cu ulei de masline si-am dat tava la cuptor, la foc mare, pana s-au rumenit frumos legumele. Desigur, le-am mai verificat si intors, sa se rumeneasca pe ambele parti. Sparanghelul l-am tras scurt la tigaie in unt si putin ulei (o lingurita din fiecare), impreuna cu un catel de usturoi zdrobit; la fel am procedat cu rosiile, mai mult ca sa prinda luciu :). A rezultat ceea ce se vede in farfurie. 




Cam asta e salata, cum spuneam, nimic complicat. Eu am testat si cu branza de capra faramitata pe deasupra, mi s-a parut ca-i de bine. 


Duminica buna si vara senina s-aveti! In alta ordine de idei, sper sa postez mai des aici, ca nu degeaba mancam enorm si gatim monstruos :). 

duminică, 5 mai 2013

Nu am nimic de declarat, in afara de faptul ca am capatat un sac de faina de tip x de la o moara la fel de necunoscuta (nu o picat bine sa intreb ce si cum) si ma pusei azi, desigur, sa testez faina. Cu toate dubiile ce le am in continuare la mine, faina s-o comportat bini di tat, cel putin la pizza asta. Urmeaza un cozonac, posibil, sa vedem cum se descurca. Sau ce-oi avea chef.




In cealalta ordine de idei, fie ca, daca vreti. Eu nu le am cu urarile trendi, sarbatoarea asta s-a intamplat sa fie usor bizara pentru mine in ultimii ani. Anul asta barem o fost liniste, cel putin pana acuma :). Va prezint numa' niste felii de beigli, care nici nu e beigli, ca nu are cantitatea de grasime pe care o pretind retetele. Nuca e mai din ciocan, asa, ca o cedat robotu' definitiv si nu am masina din aia de macinat. Insa e bine sa ai, zau.